Asigurări sociale. Decizia 195/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 195
Ședința publică din data de 10 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu Dr. - -
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâta-recurentă Casa Județeană de Pensii C-S împotriva sentinței civile nr. 1477/8.12.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat, având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru reclamantul-intimat, lipsă fiind pârâta-recurentă.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantului-intimat depun e la dosar împuternicirea avocațială, chitanța nr. 108/28.01.2010 în cuantum de 1.500 lei reprezentând onorariu avocat și concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentanta reclamantului-intimat solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe pentru motivele expuse pe larg în concluziile scrise depuse la dosar.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin sentința civilă nr. 1477/8.12.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C-S, a anulat adresa nr.14.553/20.02.2009, emisă de către pârâtă, a obligat pârâta să emită, în beneficiul reclamantului, o decizie de pensionare cu luarea în calcul a veniturilor evidențiate în adeverința 4.503/11.12.2008 a și să plătească reclamantului suma de1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat anularea adresei nr. 14.553/20.02.2009, prin care pârâta a comunicat reclamantului că solicitarea sa privind recalcularea pensiei, cu luarea în calculul acesteia a sporurilor dovedite cu adeverința nr. 4503/11.12.2008, nu poate fi rezolvată favorabil, întrucât sumele atestate sunt enumerate la pct. VI din anexa la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, neputând fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, deoarece nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare date de 1.04.2001.
Din adeverința nr. 4.503/11.12.2008, emisă de SA Reșița, rezultă că sumele în litigiu reprezintă spor de acord și prime, fiind extrase din statele de plată.
Veniturile obținute suplimentar au avut caracter permanent în perioada arătată, fiind cumulate cu salariul individual brut și incluse, alături de celelalte sporuri, în baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, achitându-se lunar atât cotele de contribuție de asigurări sociale, cât și contribuția la fondul pentru pensia suplimentară. Introducerea acestor sporuri în baza de calcul a contribuției pentru asigurări sociale se încadrează în dispozițiile art. 23 din Legea nr. 19/2000, iar sporurile în litigiu sunt prevăzute de art.78 din aceeași lege.
Deși, potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, sumele reprezentând acordul nu se iau în calculul drepturilor de pensie, rolul instanței este nu doar de a constata și cenzura directa aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, ci și de a interpreta actul normativ, inclusiv prin prisma Legii nr. 19/2000, opinia fiind aceea că, în pofida acestei reglementări exprese, sumele se impune a fi luate în calcul.
Raționamentul juridic ce stă la baza acestei opinii este fundamentat pe forța juridică a legii față de o ordonanță, pe considerente de echitate și pe motive care țin de preeminența principiilor în baza cărora un text de lege a fost edictat în raport de excepțiile ce au la bază tratamente discriminatorii.
Conform dispozițiilor art. 2 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2000, recalcularea se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea Legii nr. 19/2000.
Din mențiunile arătate în adeverința depusă la dosarul cauzei, rezultă că reclamantul a realizat venituri din acord, compensații și premii, care au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale și pensie suplimentară. Pe toată această perioadă s-au achitat, lunar, cotele de contribuție de asigurări sociale, inclusiv contribuția la pensia suplimentară, conform cu legislației în vigoare, iar sporurile trecute în coloana acord au avut un caracter de venit în înțelesul Legii nr. 48/1982.
Potrivit art.1 din Decretul nr. 389/1972, angajatorii au vărsat contribuția de 15% asupra câștigului brut realizat de personal, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
În conformitate cu art. 164 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor se utilizează salariile brute sau nete precum și sporurile înregistrate în carnetele de muncă. Aceasta nu înseamnă că sporurile neînregistrate în carnetele de muncă și care au intrat în bazele de calcul a contribuției de asigurări sociale nu ar putea fi luate în considerare, atâta vreme cât se face dovada existenței acestora prin adeverințe, întrucât ar atrage încălcarea unuia din principiile ce guvernează sistemul public de asigurări sociale.
În baza art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, iar veniturile în litigiu au fost avute în vedere la calcularea și aplicarea contribuțiilor.
Nu se poate admite ca baza de calcul a contribuției de asigurări sociale să fie constituită și din aceste sume, iar la stabilirea pensiei, ca prestație de asigurări sociale, să nu se ia în considerare sumele menționate, deoarece prestația de asigurări sociale nu ar fi proporțională cu prețul plătit, creându-se o inechitate.
În concretizarea acestui principiu, art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 prevede că punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin.1 și 2, se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
În aplicarea acestui text legal, art.I pct. 7 din Ordinul nr. 680/1.08.2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 prevede că "punctul 19 de la secțiunea I "Dispoziții generale (capitolul i din lege)" a capitolului A "Contribuția de asigurări sociale" va avea următorul cuprins: "19.Prin sintagma venitul brut realizat lunar se înțelege venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând: salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizațiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări și alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază; sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu plătite pentru: condiții deosebite de muncă (condiții grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfășurată în mediul rural, în zone izolate; activitate desfășurată de nevăzători; munca prestată în schimbul de noapte; îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază; sporul de fidelitate și altele asemănătoare: c)sumele plătite pentru timpul nelucrat (concedii de odihnă, indiferent de perioada efectuării, concedii de studii, zile de sărbători, zile de repaus săptămânal, concedii plătite pentru evenimente familiale deosebite, ziua profesiei, zile necesare instalării pe post în cazul transferului, întreruperi ale lucrului din motive neimputabile salariaților; d)sumele acordate cu ocazia ieșirii la pensie; e)premiile anuale și cele din cursul anului sub diferite forme, altele decât cele reprezentând participarea salariaților la profit; f)sumele plătite conform legii sau contractelor colective de muncă (al 13-lea salariu, prime de vacanță, aprovizionare de iarnă, prime acordate cu ocazia sărbătorilor naționale sau religioase); g)alte adaosuri la salarii, aprobate prin lege sau stabilite prin contractele individuale sau colective de muncă (bonusuri, compensații, indemnizația pentru concediul de odihnă neefectuat, ajutoare, precum și alte sume, reprezentând venituri curente sau aferente perioadelor anterioare, inclusiv cele achitate în lunile când asigurații beneficiază de prestații de asigurări sociale fără a avea zile lucrate sau nu au fost prezenți la serviciu etc); h)sumele rezultate din plata cu ora, gărzi, indemnizații clinice; i)sumele primite de reprezentanții în adunarea generală a acționarilor, în consiliul de administrație, în comitetul de direcție și în comisia de cenzori; j)sumele primite de reprezentanții în organisme tripartite, potrivit legii; k)indemnizații de ședință acordate membrilor comisiilor constituite la nivelul autorităților și instituțiilor publice, potrivit legii; l)alte sume acordate potrivit legii".
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului 1.500 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Pârâta Casa Județeană de Pensii C-S a declarat, în termen legal, recurs împotriva sentinței civile nr. 1477/8.12.2009 a Tribunalului C-S, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de recurs se arată că reclamantul este beneficiarul unei pensii stabilită, în baza Legii nr. 19/2000, cu luarea în considerare a salariilor acestuia, dovedite cu carnetul de muncă și cu adeverințele depuse la dosarul administrativ și emise în conformitate cu art. 164 din Legea nr. 19/2000.
Veniturile evidențiate în adeverința nr. 4503/11.12.2008 nu pot fi valorificate la stabilirea pensiei, întrucât s-ar încălca prevederile legale în vigoare, respectiv ale art. 164 alin. 2 și alin. 3 din Legea nr. 19/2000 și ale Cap. VI din Anexa la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, în condițiile în care sporul în acord și primele de care a beneficiat reclamantul nu au caracter permanent și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor potrivit legislației anterioare.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 raportate la cele ale art. 3041Cod procedură civilă.
Intimatul a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În cuprinsul concluziilor scrise se arată că hotărârea recurată este temeinică și legală, întrucât prima instanță a reținut corect, pe baza probelor administrate în cauză, atât starea de fapt, cât și starea de drept existentă și a făcut o justă aplicare a prevederilor legale aplicabile în speță, nefiind incidente motivele de recurs invocate de către pârâtă.
Din conținutul adeverinței nr. 4503/11.12.2008 rezultă că sumele în litigiu reprezintă suplimentări salariale obținute în urma retribuirii muncii în acord global și au fost avute în vedere la calcularea plăților lunare a contribuției de asigurări sociale, contribuție plătită și virată la bugetul de stat. Pentru determinarea naturii juridice a acestor sume, prima instanță a avut în vedere dispozițiile legale care au reglementat stabilirea și acordarea drepturilor salariale ale angajaților cu contract de muncă, în special prevederile Legii nr. 57/1974 raportate la cele ale M nr. 547/1970, conform cărora forma de salarizare în activitățile de proiectare a avut un aspect specific față de formele de salarizare în acord din alte domenii de activitate astfel încât nu intră sub incidența "mențiunii" de la pct. VI din Anexa la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, care se referă exclusiv la forma de retribuire în acord, iar nu la forma de retribuire în acord global.
Aceste sume au avut caracter permanent. Ele reprezintă restituiri de bani reținuți din salariile lunare, astfel încât au caracter de venit în înțelesul Legii nr. 49/1992.
Prima instanță a reținut corect că temeiul legal pentru luarea în calcul, la stabilirea punctajului mediu anual, a veniturilor dovedite cu adeverința nr. 4503/11.12.2008, este reprezentant de prevederile art. 78 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 coroborate cu cele ale art. 2 lit. e și art. 23 din aceeași lege, precum și ale art.I pct. 7 din Ordinul nr. 680/1.08.2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 prevede că "punctul 19 de la secțiunea I "Dispoziții generale (capitolul i din lege)" a capitolului A "Contribuția de asigurări sociale".
În drept, se invocă dispozițiile art. 115-118, art. 308 și art. 274 Cod procedură civilă.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamantul a contestat, prin acțiunea pendinte, adresa nr. 14553/20.02.2009, emisă de Casa Județeană de Pensii C-S, prin care i se comunica refuzul recalculării drepturilor de pensie în baza adeverinței nr. 4503/11.12.2008, emisă de Reșița SA Reșița, întrucât sumele atestate de această adeverință nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1.04.2001, așa cum rezultă din mențiunile de la pct. VI din Anexa la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005.
În cuprinsul adeverinței nr. 4503/11.12.2008, emisă de Reșița SA Reșița, se arată că, în perioada 1973-1991, reclamantul a beneficiat de "spor acord și prime", conform M nr. 1627/1960, M nr. 914/1968, M nr. 24/1969, Legii nr. 57/1974 și a înregistrărilor din statele de plată, iar pentru aceste sume s-a plătit contribuția de asigurări sociale în conformitate cu M nr. 4161/1953 și Decretul nr. 389/1972.
În această adeverință nu sunt individualizate pe fiecare an și pe fiecare lună sumele ce reprezintă "spor acord" și cele ce reprezintă "prime", fiind înscrise, în unele luni, și sume negative, astfel încât în mod corect pârâta-recurentă a apreciat că nu se poate efectua recalcularea pensiei în baza veniturilor atestate prin adeverința nr. 4503/11.12.2008, emisă de Reșița SA, întrucât nu se poate stabili caracterul de permanență al acordării acestor sume, prevăzut de art. 164 alin. 3 din Legea nr. 19/2000.
Totodată, art. V din anexa la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 dispune că se iau în calcul alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau în contractele colective, atât pentru perioadele anterioare, cât și pentru cele ulterioare datei de 1.04.1992.
Dispozițiile art. VI din anexa la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 prevăd că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord, premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite. Prin urmare, aceste prevederi nu pot fi înlăturate în condițiile în care nu se face dovada caracterului permanent al sumelor în litigiu.
Împrejurarea că, potrivit art.1 din Decretul nr. 389/1972, angajatorul a vărsat contribuția de 15% asupra sumelor atestate adeverința nr. 4503/11.12.2008, emisă de Reșița SA Reșița, nu poate conduce la valorificarea acestor sume la stabilirea punctajului mediu anual al reclamantului, în conformitate cu prevederile art. 2 lit. E, art.23 și art. 78 din Legea nr. 19/2000 și ale art.I pct. 7 din Ordinul nr. 680/1.08.2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000, deoarece reclamantul nu a plătit contribuție de asigurări sociale pentru aceste sume și nu a dovedit că ele au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001.
Susținerea intimatului că prima instanță a avut în vedere dispozițiile legale care au reglementat stabilirea și acordarea drepturilor salariale ale angajaților cu contract de muncă, în special prevederile Legii nr. 57/1974 raportate la cele ale M nr. 547/1970, conform cărora forma de salarizare în activitățile de proiectare a avut un aspect specific față de formele de salarizare în acord din alte domenii de activitate astfel încât nu intră sub incidența "mențiunii" de la pct. VI din Anexa la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, care se referă exclusiv la forma de retribuire în acord, iar nu la forma de retribuire în acord global, nu este reală. În hotărârea recurată nu se regăsesc astfel de considerente. De altfel, instanța de fond nu putea invoca aceste argumente de fapt și de drept în condițiile în care reclamantul nu a prestat actvitate în domeniul proiectării.
Având în vedere considerentele expuse anterior și dispozițiile art. 312 alin. 1 - alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul pârâtei ca fiind întemeiat și va modifica în tot hotărârea recurată, în sensul că va respinge acțiunea civilă formulată de către reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C-S ca nefondată.
Totodată, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată, dat fiind că a căzut în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâta-recurentă Casa Județeană de Pensii C-S împotriva sentinței civile nr. 1477/8.12.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat.
Modifică în tot hotărârea recurată, în sensul că respinge acțiunea civilă formulată de către reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C-
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
GREFIER,
Red. /16.02. 2010
Tehnored.: M/ 4 ex./16.02. 2010
Prim inst.: și
Emis 2 comunicări
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu
