Asigurări sociale. Decizia 2263/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2263/R/2008 | |
Ședința publică 19 noiembrie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu | - - |
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Daniel Ioan | - - - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de chemata în garanție CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE împotriva sentinței civile nr. 937 din 21 aprilie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, privind și pe reclamanta precum și pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ având ca obiect asigurări sociale-recalculare indemnizație concediu medical.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul pârâtei intimate Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă, consilier juridic și reprezentanta chematei în garanție recurentă Casa de Asigurări de Sănătate S, consilier juridic -, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termenul legal, s-a comunicat intimaților și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 14 noiembrie 2008 Tribunalul Sălaja răspuns adresei instanței din data de 30 octombrie 2008, în sensul că prin decizia civilă nr. 842 din 30 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr-, s-a respins recursul declarat de Casa de Asigurări de Sănătate S împotriva sentinței civile nr. 942 din 1 aprilie 2008 a Judecătoriei Zalău.
Reprezentanta chematei în garanție recurente învederează instanței faptul că mai există pe rolul instanțelor din S un proces cu obiect similar, respectiv, indemnizație pentru concediu medical, pe care l-au câștigat în primă instanță.
Nefiind cereri suplimentare de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta chematei în garanție recurente susține recursul potrivit memoriului scris, solicită admiterea acestuia, anularea sentinței recurate și rejudecând pe fond cauza să se respingă acțiunea promovată de reclamanta.
Reprezentantul pârâtei intimate Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă susține întâmpinarea depusă la dosar și solicită respingerea recursului promovat de către chemata în garanție Casa de Asigurări de Sănătate
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 937/21.04.2008 a Tribunalului Sălaj, s-a admis acțiunea reclamantei, formulată împotriva pârâtei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă S, și, în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamant ei indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă raportată la baza de calcul stabilită din contribuțiile asupra veniturilor supuse impozitului pe venit, inclusiv indemnizația de concediere, fără a depăși 12 salarii minime brute pe țară.
S-a admis cererea de chemare în garanție și a fost obligată chemata în garanție Casa de Asigurări de Sănătate S să ramburseze pârâtei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă S sumele plătite cu titlu de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut următoarele:
Reclamant a fost angajat la Sucursala S până la data de 11.05.2007, după care a fost trecută în șomaj, conform copiei de pe carnetul de muncă.
În perioada de șomaj a beneficiat de concediu medical, însă indemnizația cuvenită i-a fost achitată la nivelul contribuției avute în perioada stagiului de cotizare.
În urma controalelor efectuate la sediul Agenției Județene Pentru Ocuparea Forței de Muncă S, prin procesul - verbal nr.10053 din 29 octombrie 2007, Casa de Asigurări de Sănătate Saa mendat Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă S cu suma de 2000 lei, deoarece la determinarea bazei de calcul a indemnizațiilor de concediu medical, pentru angajații proveniți de la înscriși ca șomeri la Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă S au fost luate în calcul sume pentru care angajatorul a virat în mod greșit contribuția de 0,85% la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.
Prin Nota de constatare nr.5432 din 5 iunie 2007 întocmită de către Casa de Asigurări de Sănătate S în urma unor constatări făcute la Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă S s-a stabilit în mod greșit că o parte din sumele primite de persoanele concediate de angajatorul au fost plătite de către acesta cu titlu de indemnizație de concediere fiind înregistrate la cheltuieli de exploatare nu făceau parte din fondul de salarii, motiv pentru care nu trebuiau incluse în baza de calcul pentru acordarea indemnizației de concediu medical.
Potrivit pct.68 lit. l din nr.HG84/2005 pentru modificarea și completarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin nr.HG44/2004, veniturile din salarii sau asimilate salariilor cuprind totalitatea sumelor încasate ca urmare a unei relații contractuale de muncă, precum și orice sume de natură salarială primite în baza unor legi speciale, indiferent de perioada la care se referă și care sunt realizate din compensații bănești individuale, acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, din fondul de salarii, potrivit dispozițiilor prevăzute în contractul de muncă.
Instanța a reținut că sumele primite de către reclamantă de la fostul angajator sunt asimilate salariului, inclusiv compensațiile bănești individuale acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, fiind venituri supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Codului Fiscal.
Din adeverințele emise de către fostul angajator, sumele care constituie baza de calcul pentru contribuția la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate de 0,75% și respectiv de 0,85% după modificarea nr.OUG158/2005 în ianuarie 2007, potrivit Codului fiscal, sunt venituri impozabile, angajatorul numindu-le venituri salariale.
Potrivit art.6 alin.5 din nr.OUG158/2005, în situația persoanelor prevăzute la art.1, alin.1 lit. c, respectiv persoanele care beneficiază de drepturi bănești lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj, cota de contribuție pentru concedii și indemnizații de 0,85% se datorează asupra drepturilor reprezentând indemnizația de șomaj.
Din adresele nr.1055 din 12 octombrie 2007, nr.1202-1218 din 11 octombrie 2007 și nr.1133 din 22 octombrie 2007 reieșit că, sumele primite de foști angajați ai SA, Zona S, intrați în șomaj și cărora li s-au plătit indemnizații de concediu medical, sunt venituri asimilate salariului, care se supun impozitării conform prevederilor art.55 alin.1-3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, baza de calcul pentru indemnizația de concediu medical luată în considerare de către Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă S fiind corectă.
Prin nr.OUG91 din 22 noiembrie 2006 fost plafonată baza de calcul a concediilor medicale și indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate prevăzute la art.2 din nr.OUG158/2005 privind concediile medicale și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate până la limita a 12 salarii minime brute pe țară lunar.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Casei de Asigurări de Sănătate formulată de către pârâta Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă S, instanța a reținut că aceasta este fondată, interpretarea dată de către Casa de Asigurări de Sănătate S veniturilor asimilate salariului obținut de către reclamantă fiind greșită, aceasta urmând a fi obligată la rambursarea către pârâta Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă Sas umelor plătite cu titlu de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă.
Față de cele ce preced, instanța a admis acțiunea reclamant ei, a obligat pârâta Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă S să plătească indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, a admis cererea de chemare în garanție și obligat chemata în garanție Casa de Asigurări de Sănătate S să ramburseze pârâtei Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă S sumele plătite cu titlu de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal chemata în garanție CAS, solicitând modificarea în sensul respingerii acțiunii și a cererii de chemare în garanție.
În motivarea recursului, recurenta invocat ambiguitatea conținutului adreselor comunicate de către fostul angajator, respectiv faptul că, din cuprinsul acestora, nu reiese cu certitudine dacă acestea au fost acordate cu titlu de plăți compensatorii sau cu titlu de indemnizație de concediere.
Faptul că din adresele comunicate de către fostul angajator către AJOFM S, rezultă că aceste sume au fost asimilate salariilor și au fost luate în calcul la stabilirea contribuției pentru concedii și indemnizații, este irelevantă dacă includerea lor în fondul de salarii s- făcut cu nerespectarea prevederilor legale.
Codul fiscal exclude expres din veniturile asimilate salariilor sumele primite cu titlu de plăți compensatorii acordate în caz de concedieri colective, aceste sume nefiind supuse impozitului pe venit și, în consecință, neputându-se lua în considerare nici la plata de către angajatori contribuției pentru concedii și indemnizații și nici la plata indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă.
Recurenta apreciază că, în mod greșit s- pronunțat instanța de fond atâta vreme cât nu a avut suficiente lămuriri de la fostul angajator cu privire la natura plăților, care s-au făcut către reclamantă la desfacerea contractului individual de muncă al acestuia.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Recurenta invocă ambiguitatea adresei depuse la dosarul de fond de către fosta angajatoare SC SA, respectiv împrejurarea că, din cuprinsul acesteia, nu rezultă clar dacă sumele plătite angajatului au fost cu titlu de plăți compensatorii acordate în caz de concedieri colective sau cu titlu de indemnizație de concediere.
Indemnizația de concediere constituie un venit salarial în sensul art.55 din Legea nr. 571/2003, nefiind menționată în enumerarea expresă și limitativă sumelor care nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile, în înțelesul impozitului pe venit.
Conform art.55 alin.4 lit. j din Legea nr. 571/2003, constituie astfel de venituri neimpozabile, plățile compensatorii primite ca urmare a concedierilor colective, însă așa cum rezultă din cele arătate anterior, suma primită de reclamantă reprezintă indemnizație de concediere, nu plată compensatorie.
Conform art.10 din OUG nr.158/2005, baza de calcul indemnizațiilor prevăzute la art.2 (la lit. a fiind prevăzută indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă), se determină ca medie veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe țară lunar, pe baza cărora se calculează contribuția pentru concedii și indemnizații.
Reiese din coroborarea acestor prevederi că suma încasată de reclamantă cu titlu de indemnizație de concediere, fiind supusă impozitării, se include în baza de calcul indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă pentru perioada 11.06-30.06.2008 și 01.07-15.07.2008, în care reclamanta s-a aflat în această situație, întrucât acest venit fost încasat în intervalul de 6 luni anterior perioadei ce a atras acordarea indemnizației.
Pe de altă parte, procesul verbal de constatare contravenției prin care AJOFM fost sancționată contravențional de către CAS S, pentru greșita determinare a bazei de calcul indemnizațiilor pentru concediu medical pentru angajații SC, urmare luării în considerare unor sume de bani pentru care angajatoarea virat în mod greșit contribuția de 0,85% la a fost anulat prin sentința civilă nr. 942/1.04.2008 a Judecătoriei Zalău, irevocabilă ca urmare a respingerii recursului declarat de CAS S prin decizia civilă nr. 842/30.10.2008 a Tribunalului Sălaj.
Reiese din cele arătate că în raport de natura sumei încasate de reclamantă, cea de indemnizație de concediere supusă impozitării, în mod corect prima instanță a statuat asupra obligării pârâtei AJOFM S să plătească reclamant ei indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă în raport de baza de calcul stabilită din contribuțiile asupra veniturilor supuse impozitului pe venit, inclusiv indemnizația de concediere, fără a depăși 12 salarii minime brute pe țară și asupra obligării chematei în garanție Casa de Asigurări de Sănătate S să ramburseze pârâtei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă S sumele plătite cu titlu de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă către reclamantă.
Având în vedere cele arătate, văzând și prev.art.312 alin.1 Cod proc.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de chemata în garanție CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE S împotriva sentinței civile nr. 937 din 21.04.2008 pronunțată în dosar nr-, pe care menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 19 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - TARȚA
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima Daniel Ioan
