Asigurări sociale. Decizia 327/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 327
Ședința publică din 24 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu DR.- -
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
GREFIER: - -
S-a fixat termen de pronunțare asupra recursului declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ de PENSII T împotriva sentinței civile nr. 2016 din 23 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal au fost lipsă părțile.
Procedura completă.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 17 februarie 2010; mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate potrivit încheierii aceleiași zile care face parte integrantă din prezenta hotărâre când pronunțarea s-a amânat pentru data de 24 februarie 2010.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea formulată, reclamanta a chemat în judecata pârâta Casa Județeană de Pensii T, solicitând obligarea pârâtei să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă pentru valorificarea veniturilor cuprinse în adeverința nr. 1191/27.04.2009, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost angajată cu contract individual de muncă în funcția de tehnician proiectant la SC SA pe perioada 01.03.1977-03.01.2000.
A mai arătat că în toată această perioadă a realizat venituri suplimentare potrivit adeverinței nr. 1191/27.04.2009 emisă de SC SA T, venituri care nu au fost înscrise în carnetul de muncă, dar care au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției pentru asigurări sociale de stat.
Aceste venituri nu au fost luate în considerare de către pârâtă la stabilirea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei pentru limită de vârsta nici prin decizia nr.-/16.04.2007 și nici ulterior la solicitarea reclamantei de recalculare a pensiei în baza dispozițiilor OUG nr.4/2005. Astfel, reclamanta a solicitat pârâtei prin cererea înregistrată, în evidențele celei din urmă, sub nr.38065/26.06.2009 să procedeze la recalcularea punctajului mediu cu luarea în considerarea veniturilor suplimentare realizate, conform adeverințelor nr. 1191/27.04.2009 și nr.1192/27.04.2009, ambele emise de SC SA
În probațiune, reclamanta a depus la dosarul cauzei: xerocopia actului de identitate, xerocopia cuponului de pensie aferent lunii martie 2009, Adeverințele nr. 1191/27.04.2009 și nr.1192 emise de SC SA T, precum și Decizia civila nr.595/25.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 23 alin.1 pct. A, art.78 din Legea nr.19/2000, art. 1 din Decretul nr.389/1972 și pct.7 din nr.680/01.08.2007.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a arătat că reclamantei i-a fot stabilită pensia pentru limită de vârstă începând cu data de 18.03.2007, prin Decizia nr. - din 16.04.2007, în condițiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, invocând de asemenea, că "în ceea ce privește perioada anterioară datei de 01.04.2001, respectiv anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, se aplică dispozițiile cuprinse în art.164 alin.2 și 3 din Legea nr.19/2000 și la Mențiunea de la pct. VI din anexa la.OUG nr. 4/2005, în sensul că: "Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale". A concluzionat că "sporurile, ce se utilizează pe lângă salariile înregistrate în carnetul de muncă, la determinarea punctajelor anuale aferente perioadei menționate, sunt cele cu caracter permanent, care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, iar nu veniturile care au făcut parte din baza de calcul a contribuției de asigurări sociale".
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art.164 al.2 și 3 din Legea nr.19/2000, prevederile cuprinse la mențiunea de la pct. VI din anexa la.OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu modificări prin Legea nr. 78/2005.
Prin sentința civilă nr. 2016 din 23 octombrie 2009 Tribunalului Timiș, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii T, pârâta fiind obligată să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantei prin valorificarea sumelor menționate în adeverința nr.1191/27.04.2009 eliberată de SC SA T și să plătească diferențele de drepturi dintre cele cuvenite și cele efectiv încasate, potrivit art.7 alin.5 din OUG nr.4/2005.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantei i-a fost stabilită pensia pentru limită de vârstă începând cu data de 18.03.2007, prin Decizia nr. - din 16.04.2007, în condițiile Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare.
În vederea recalculării pensiei, reclamanta a solicitat pârâtei a avea în vedere adeverința nr. 1191/27.04.2009 emisă de, prin care se adeverește că pentru perioada martie 1977 - 03.01.2000, a realizat venituri suplimentare reprezentând acord global, pentru care s-a achitat contribuția pentru asigurări sociale, cererea acesteia fiind respinsă și încălcându-se astfel principiul contributivității prevăzut de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000.
De asemenea, potrivit art.3 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială - dreptul comun în materie - dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege, iar acest principiu este reiterat în Legea nr.19/2000 prin art. 2 care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Așadar în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acesta, dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului cu consecința că, pe de o parte nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a legii nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat. Or, chiar în explicitarea motivelor de adoptare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 se reține că se impune a fi respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
În conformitate cu dispozițiile art. 164 din legea nr.19/2000, la determinarea punctajelor se utilizează salariile brute sau nete în baza înregistrărilor din carnetele de muncă, iar la aliniatul al doilea se stipulează că se au în vedere și sporurile înregistrate în carnetele de muncă. Aceasta nu înseamnă însă că sporurile neînregistrate în carnetele de muncă și care au intrat în bazele de calcul a contribuției de asigurări sociale nu ar putea fi luate în considerare, atâta vreme cât se face dovada existenței acestora prin adeverințe, întrucât ar atrage încălcarea unuia dintre principiile ce guvernează sistemul public de asigurări sociale.
Ca atare, intimata trebuia sa respecte acest principiu de bază al organizării și sancționării sistemului public ( formele de retribuire prin acord într-adevăr nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care conform art. 10 din Legea nr. 3/1977 (deci anterior datei de 01.04.2001) era constituită din contribuții tarifare însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale or acestea se stabileau în raport de câștigul brut realizat iar nu de cel tarifar) în considerarea prevederilor art. 1 din OUG nr. 4/2005 enunțate anterior și a adeverinței eliberate de fostul angajator care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport și de veniturile suplimentare realizate de salariat.
Potrivit dispozițiilor art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite iar veniturile la care a făcut referire au fost avute în vedere la calcularea și aplicarea contribuțiilor. Nu se poate admite ca baza de calcul a contribuției de asigurări sociale să fie constituită și din aceste sume, iar la stabilirea pensiei ca prestație de asigurări sociale să nu se ia în considerare, deoarece ar echivala cu o vădită disproporționalitate între prestație și prețul plătit, ceea ce ar fi inechitabil.
În concretizarea aceluiași principiu art.78 alin.4 din Legea nr.19/2000 prevede că punctajul asiguratului, stabilit conform alin.1 și 2 se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea cererii de recurs, a arătat pârâta, în esență, că prima instanță, printr-o interpretare și aplicare greșită a legii a admis acțiunea, întrucât, deși pe perioada cât reclamantul a lucrat în proiectare la SC SA T, a realizat venituri suplimentare, conform adeverințelor emise de angajator și existente la dosarul cauzei, fiind incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale și pentru care s-au achitat cotele de aferente, se aplică dispozițiile cuprinse la Mențiunea de la pct. VI din Anexa la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, potrivit cărora aceste venituri nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au caracter permanent și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.
De asemenea, veniturile dovedite prin adeverințele depuse la dosar se identifică celor stabilite legal pentru calculul pensiei, neputându-se reține că omisiunea de valorificare a veniturilor la acest calcul, contravine dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 19/2000, respectiv principiului contributivității, și că luând în considerare doar acest principiu nu se poate conchide că este necesar a se valorifica, la calculul pensiilor, în sistemul instituit prin Legea nr. 19/2000, toate veniturile obținute pe perioada desfășurării activității în muncă.
La această concluzie se poate ajunge și prin aplicarea unor reguli de interpretare a normelor legale, care exclud posibilitatea aplicării principiilor de drept, atunci când într-o materie sunt stabilite norme legale exprese, acestea constituind izvor de drept, în timp ce principiile menționate pot fi valorificate ca un astfel de izvor doar în subsidiar, în absența unor reglementări în sistemul de drept.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
Examinând sentința civilă recurată în raport de motivele invocate, Curtea urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:
Din mențiunile arătate în adeverințele depuse la dosarul cauzei, rezultă că reclamantul a realizat venituri din acord, care au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, s-au achitat lunar cotele de CAS inclusiv contribuția la pensia suplimentară, conform cu legislația în vigoare.
dispozițiilor cuprinse în art. 164 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 19/2000 și în Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 stabilește care sunt veniturile ce constituie baza de calcul a drepturilor de pensie.
În virtutea principiului neretroactivității legii, dispozițiile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile persoanelor care au realizat stagii de cotizare și se vor pensiona după intrarea în vigoare a legii. Astfel, în privința perioadelor anterioare datei de 1 aprilie 2001 (când a intrat în vigoare Legea nr. 19/2000) sunt incidente dispozițiile tranzitorii cuprinse în art.164 din acest act normativ, care permit valorificarea în procesul de stabilire a punctajelor anuale doar a veniturilor obținute ce au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Pe de altă parte, în privința recalculării drepturilor la pensie, G nr.4/2005 prevede la pct.VI al anexei că formele de retribuire în acord nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001.
Potrivit dispozițiilor Legii nr.19/2000 și G nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aplicabile atât la stabilirea drepturilor de pensie, cât și la recalcularea acestora, criteriile determinante pentru valorificarea veniturilor suplimentare la calculul acestora sunt următoarele: aceste venituri să fi făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și să fi fost înregistrate în carnetul de muncă până la data de 1 aprilie 1992 (data intrării în vigoare a Legii nr.49/1992 privind modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale), iar ulterior acestei date, să fi avut caracter permanent, să fi făcut parte, de asemenea, din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și să fi fost înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Or, formele de retribuire în acord au fost exceptate de legiuitor, în mod expres, de la calculul privind stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001.
Drepturile bănești obținute în acord global erau venituri suplimentare, ca parte variabilă a retribuției și nu au fost înscrise în carnetele de muncă, astfel încât nu se pot lua în calcul la determinarea punctajelor anuale, potrivit dispozițiilor art.164 alin.2 și 3 din Legea nr.19/2000.
Se va avea în vedere, de asemenea, Decizia nr.736/2006 a Curții Constituționale a României prin care s-a statuat că ține de libera opțiune a legiuitorului stabilirea veniturilor realizate de titularii dreptului la pensie care se includ în baza de calcul pentru cuantificarea pensiilor.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, Curtea va admite recursul pârâtei Casa Județeană de Pensii T, va modifica în parte sentința civilă recurată și va respinge acțiunea reclamantei, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul pârâtei CASA JUDEȚEANĂ de PENSII T, declarat împotriva sentinței civile nr. 2016 din 23 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată.
Modifică în tot hotărârea recurată, în sensul că respinge acțiunea reclamantei ca nefondată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - DR.- - - -
GREFIER,
- -
Red./05.03.2010
Thred./05.03.2010
Ex.4
Prima inst. - - - Trib.
Emis 2 comunicări
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
