Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 326/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 326
Ședința publică din 24 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu DR.- -
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
GREFIER: - -
S-a fixat termen de pronunțare asupra recursurilor declarate de reclamantul C și pârâta CASA JUDEȚEANĂ de PENSII C-S, împotriva sentinței civile nr. 1279 din 16 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal au fost lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din 17 februarie 2010; mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate potrivit încheierii aceleiași zile care face parte integrantă din prezenta hotărâre când pronunțarea s-a amânat pentru data de 24 februarie 2010.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul C-S, sub nr. 896/115/07.-, reclamantul Cac hemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii C-S, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea deciziilor de pensionare cu numărul 60352, emise în data de 18.02.2009, ca netemeinice și nelegale, și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei, în care să valorifice adeverințele depuse la pârâtă în data de 23.06.2006, să calculeze și să-i plătească diferența dintre drepturile de pensie astfel recalculate și cele încasate în ultimii 3 ani anteriori introducerii prezentei cereri, diferențe actualizate cu indicele de inflație.
În motivarea acțiunii, reclamantul învederează instanței că, prin deciziile de recalculare a pensiei contestate, pârâta i-a diminuat nelegal punctajul mediu anual, întrucât nu a valorificat perioada necontributivă aferentă îndeplinirii stagiului militar, conform prevederilor art.38 alin.1 lit.c din Legea nr.19/2000, punctajul rezultat din sporul pentru anii în care a lucrat în grupa I de muncă, omis din buletinul de calcul, sporul de vechime, prevăzut de art.164 alin.2 din Legea nr.19/2000, care, în cazul său, nu a fost luat în considerare pentru perioada 1957-1970, iar, ulterior, a fost cuantificat greșit, în vederea determinării punctajelor medii anuale. Reclamantul susține că trebuia valorificat sporul de vechime după cum urmează: 3% în perioada 01.01.1957-31.12.1960, 5% în perioada 01.01.1961-31.12.1965, 7% în perioada 01.01.1966-31.12.1971, 10% în perioada 01.01.1972-31.12.1982 și 15% în perioada 01.01.1983-16.03.1984, ținând seama și de titularizările sale. Totodată, arată că se impunea luarea în considerare a salariilor înscrise în adeverințele nr.13688 din 16.11.2005 și nr.2780 din 28.09.2005, care nu au fost înregistrate în carnetul de muncă pentru perioada 01.08.1951-01.08.1960.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, arătând că, deciziile pentru recalcularea pensiei reclamantului sunt temeinice și legale, fiind emise cu respectarea dispozițiilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.4/2005, ale Hotărârii Guvernului nr.1550/23.04.2004, ale Normelor Metodologice de aplicare a respectivului act normativ, precum și ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.19/2007.
Totodată, pârâta a susținut că punctajul mediu anual este determinat prin valorificarea tuturor documentelor existente la dosarul de pensionare al reclamantului.
Prin sentința civilă nr. 1279/16.11.2009, Tribunalul C-S a admis în parte acțiunea reclamantului, a dispus anularea deciziilor de pensionare nr.60352/18.02.2009 și a obligat pârâta să emită, pe numele reclamantului, noi decizii de pensionare, în care să valorifice la determinarea punctajului mediu anual cuvenit acestuia, pentru perioada 01.01.1953-01.07.1953, un venit lunar de 3282,36 lei, atestat de Adeverința nr.13688/16.11.2005, pentru luna aprilie 1954, un venit salarial de 479,40 lei/lună, pentru perioada 01.04.1957-01.10.1957, un salariu tarifar de încadrare de 20,90 lei/oră, atestat de Adeverința nr.2780/28.09.2005 și, pentru perioada 05.08.1971-01.10.1971, un spor de vechime în procent de 10%.
Totodată, a obligat pârâta să-i plătească reclamantului diferența dintre drepturile de pensie astfel recalculate și cele efectiv încasate în ultimii 3 ani anteriori introducerii prezentei cereri, diferență actualizată cu indicele de inflație, respingând restul solicitărilor formulate de către reclamant ca nefondate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin Deciziile de recalculare a pensiei cu nr.60352/18.02.2009, pârâta Casa Județeană de Pensii a recalculat drepturile de pensie ale reclamantului, în conformitate cu dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.4/2005 coroborate cu cele ale Hotărârii Guvernului nr.1550/2004, ale Hotărârii Guvernului nr.550/2005 și ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.19/2007.
Punctajul mediu anual obținut de către reclamant, prin evaluare, a fost calculat având în vedere un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, conform dispozițiilor Sentinței Civile nr.437/07.04.2008.
Reclamantul a depus la dosarul de pensionare, la data de 23.06.2006, adeverințele nr.2780/28.09.2005 și nr.13688/16.11.2005, prin care se atestă veniturile salariale realizate de către reclamant în perioada 01.08.1951-01.08.1960, venituri care nu au fost înscrise în carnetul său de muncă. Pârâta nu a valorificat în întregime veniturile salariale înscrise în aceste adeverințe.
Astfel, așa cum rezultă din Buletinul de calcul din data de 23.01.2009, pentru perioada 01.01.1953-01.07.1953, pârâta a luat în calcul un venit lunar de 164,11 lei, deși în Adeverința nr.13688/16.11.2005 este atestat un venit lunar de 3282,36 lei.
Considerând că reclamantul nu a făcut dovada salariului realizat, pentru luna aprilie 1954, pârâta a luat în calcul salariul minim, respectiv 166 lei/luna, deși, așa cum rezultă din coroborarea Adeverinței nr.13688/16.11.2005 cu înscrierile din carnetul de muncă al reclamantului, acesta a avut în luna respectivă un venit salarial de 479,40 lei/lună.
Salariul minim pe economie a fost luat în calcul de către pârâtă și pentru perioada 01.04.1957-01.10.1957, cu toate că în Adeverința nr.2780/28.09.2005 se atestă un salariu tarifar de încadrare de 20,90 lei/oră.
Cu privire la sporul de vechime pentru perioada 1 martie 1970-16 martie 1984, care nu este înscris în carnetul de muncă al reclamantului, instanța de fond, analizând Buletinul de calcul din data de 23.01.2009, a constatat că sporul de vechime a fost valorificat de către pârâtă la calculul drepturilor de pensie cuvenite reclamantului, cu respectarea procentelor prevăzute de dispozițiile art.164 alin.3 din Legea nr.19/2000 modificată și completată, cu excepția perioadei 05.08.1971-01.10.1971, când, deși reclamantul avea peste 20 ani vechime în muncă, pârâta a luat în calcul un spor de vechime în procent de 7% în loc de cel legal de 10%.
Pentru perioada 04.08.1951-01.03.1970, pârâta nu a valorificat vreun spor de vechime, întrucât în carnetul de muncă al reclamantului nu este înregistrat acest spor și reclamantul nu a făcut dovada cu adeverințe că ar fi beneficiat de spor de vechime.
Perioada necontributivă aferentă îndeplinirii stagiului militar a fost valorificată, așa cum rezultă din analiza Buletinului de calcul al pensiei reclamantului.
Din cuprinsul Buletinului de calcul al pensiei reclamantului (fila 58 dosar), rezultă că, la evaluarea pensiei pentru limită de vârstă cuvenită acestuia, pârâta a valorificat cei 22 ani 9 luni și 6 zile munciți în grupa I de muncă, acordând sporul aferent de 11 ani.
Împotriva sentinței civile nr. 1279/16.11.2009 a Tribunalului C- a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul C, solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul obligării pârâtei la valorificarea sporului de vechime pentru perioada 1957-1970, precum și a acordării acestui spor pentru perioada în care a fost valorificat în procentele arătate de către reclamant, prin cererea de chemare în judecată, după cum urmează: 3% în perioada 1.01.1957-31.12.1960, 5% în perioada 1.01.1961-31.12.1965, 7% în perioada 1.01.1966-31.12.1971, 10% în perioada 1.01.1972-31.12.1982 și 15% în perioada 1.01.1983-13.03.1984.
În motivarea recursului, se arată că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică doar în parte, respectiv în ceea ce privește valorificarea, la determinarea punctajului mediu anual, a adeverințelor anexate la dosarul de pensionare și la acțiune, însă nu și cu privire la solicitarea privind cuantificarea sporului de vechime, astfel cum este prevăzut de legiuitor în art. 164 alin. 2 din Legea nr. 19/2000.
Recurentul învederează instanței că nu a contestat înscrierile făcute de pârâtă în buletinul de calcul BC-2, care sunt corecte cu privire la reținerea sporului de vechime în conformitate cu dispozițiile art. 164 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, însă apreciază că ele nu sunt complete, întrucât nu s-a cuantificat și nu s-a luat în considerare sporul de vechime potrivit prevederilor art. 164 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 și solicitării formulate prin cererea de chemare în judecată. Astfel, sporul de vechime trebuia valorificat cu începere din data de 1.01.1957, în cuantum de 3%, conform art. 164 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, iar nu cu începere de la data de 1.03.1970, așa cum prevede art. 164 alin. 3 din Legea nr. 19/2000.
Instanța de fond a reținut că pârâta nu a valorificat acest spor de vechime deoarece nu era înregistrat în carnetul de muncă și dovedit cu adeverințe, însă el rezultă din înregistrările efectuate în carnetul de muncă prin adeverințele depuse la dosar, care atestă prestarea muncii în perioada muncii în perioada 1951-1957.
Față de dispozitivul deciziei nr. 94/21.03.2002 a Curții Constituționale, pârâta trebuia să ia în calcul, la determinarea punctajului mediu anual pentru perioada 1957-1970, sporul de vechime după primii cinci ani de vechime, așa cum rezultă și din cele două titularizări vizând conferirea titlurilor de "maistru minier gr. II" și de"maistru minier gr. I", conform cărora reclamantul a avut dreptul la o recompensă anuală de vechime calculată în condițiile art. 1 din Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 794/1951 și ale Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 1071/1955. Prin urmare, reclamantului nu-i este aplicabil cuantumul procentual al sporului de vechime prevăzut de art. 164 alin. 3 lit. a din Legea nr. 19/2000 în măsura în care prevederile acestui articol se aplică începând cu 1.03.1970-1.09.1983 și în continuare.
În drept, se invocă dispozițiile art. 3 pct. 3, art. 299 și următoarele Cod procedură civilă.
Pârâta Casa Județeană de Pensii C-S a formulat recurs, în termen legal, împotriva aceleiași hotărâri judecătorești, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantului.
În motivarea cererii de recurs se arată că instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, deoarece a dispus anularea deciziei de pensionare nr. 60352/18.02.2009, emisă în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, deși reclamantul a contestat, prin acțiunea pendinte, doar decizia de pensionare nr. 60352/18.02.2009, emisă în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 19/2007, astfel încât este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă.
Decizia de pensionare nr. 60352/18.02.2009, emisă în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, cu aplicabilitate de la 1.07.2005, este o decizie de revizuire a drepturilor de pensie ale reclamantului în baza sentinței civile nr. 437/7.04.2008, iar decizia de pensionare nr. 60352/18.02.2009, emisă în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 19/2007, a avut în vedere determinarea punctajului mediu anual pentru perioadele anterioare datei de 1.01.1963 și se aplică cu începere din data de 1.07.2007.
Recurenta susține că prima instanță a interpretat greșit actele juridice deduse judecății, deoarece pârâta a precizat, prin completarea întâmpinării, că adeverințele nr. 13688/16.11.2005 și nr. 2780/28.09.2005 au fost luate în calcul, sub formă de medie aritmetică, la emiterea deciziei de pensionare nr. 60352/31.10.2007, emisă în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, iar prin contestația formulată de reclamant împotriva acestei decizii și soluționată prin sentința civilă nr. 437/7.04.2008, pronunțată în dosarul nr- și rămasă irevocabilă, nu s-a invocat neluarea în calcul a acestor adeverințe, calculul ce a stat la baza emiterii deciziei de pensionare nr. 60352/31.10.2007 fiind menținut ulterior.
Sporul de vechime a fost cuantificat și valorificat în conformitate cu prevederile art. 164 alin. 3 lit. a din Legea nr. 19/2000, modificată și completată, începând din martie 1970 și până la data pensionării reclamantului. Dispoziția instanței de fond cu privire la valorificarea sporului de vechime în procent de 10% pentru perioada 5.08.1971-1.10.1971 este nelegală, întrucât încalcă dispozițiile art. 164 alin. 3 lit. a din Legea nr. 19/2000 și ale art. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005.
Dispoziția instanței de fond referitoare la obligarea pârâtei la valorificarea celor două adeverințe cu nr. 13688/16.11.2005 și nr. 2780/28.09.2005, cu plata diferențelor de pensie pentru ultimii trei ani anteriori cererii de chemare în judecată, actualizate cu indicele de inflație, este eronată și vădit nelegală prin raportare la dispozițiile art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 6, pct. 8 și pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă.
Intimata a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului declarat de către reclamant, arătând că sporul de vechime trebuie valorificat în conformitate cu dispozițiile art. 164 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, iar Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 794/1951 și Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1071/1955, invocate de către reclamantul-recurent, erau abrogate la data pensionării reclamantului în temeiul prevederilor Legii nr. 3/1977. Totodată, susține că, potrivit adeverinței nr. 2780/28.09.2005, reclamantul a beneficiat de sporul la salariu în baza Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 1071/1955, iar nu de recompense anuale de vechime.
În drept, se invocă dispozițiile art. 208 Cod procedură civilă.
Reclamantul-recurent a depus concluzii scrise, prin care reiterează motivele de fapt și de drept, invocate prin cererea de recurs. Cu privire la recursul declarat de către pârâtă, se susține că instanța de fond nu a acordat mai mult decât s-a cerut, ci chiar mai puțin, motiv pentru care reclamantul a formulat recurs. Împrejurarea că reclamantul nu a solicitat în mod explicit și anularea deciziei de pensionare nr. 60352/18.02.2009, emisă în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, este fără relevanță cu privire la soluționarea în fond a pricinii, deoarece, indiferent ce decizii ar fi contestat, efectul juridic ar fi fost același. Reclamantul a contestat ultima decizie care are același număr cu prima, dar este ulterioară, respectiv decizia de pensionare nr. 60352/18.02.2009, emisă în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 19/2007, întrucât a fost emisă la 6 luni după emiterea celei dintâi.
Susținerea pârâtei că a luat în calcul adeverințele nr. 13688/16.11.2005 și nr. 2780/28.09.2005, sub formă de medie aritmetică, este nefondată, în condițiile în care în cele două adeverințe cuprind venituri explicite. Obiectul acțiunii soluționată în dosarul nr- a fost diferit de cel din prezenta cauză, astfel încât nu poate fi invocat în apărare.
Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate, a înscrisurilor depuse la dosar și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul pârâtei este întemeiat în parte, iar al reclamantului este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat anularea deciziei de stabilire a drepturilor de pensie nr. 60352/18.02.2009, emisă de Casa Județeană de Pensii C-S în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 19/2007. Prin notele de ședință, depuse la dosarul de fond la termenul din 19.08.2009, precum și prin concluziile scrise, depuse la dosarul de fond la ultimul termen de judecată, respectiv la termenul din 16.11.2009, reclamantul a arătat că solicită anularea deciziei de stabilire a drepturilor de pensie nr. 60352/18.02.2009, emisă de Casa Județeană de Pensii C-S în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 19/2007.
Față de obiectul acțiunii, în mod greșit prima instanță a dispus anularea deciziei de pensionare nr. 60352/18.02.2009, emisă de Casa Județeană de Pensii C-S în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, necontestată de către reclamant, astfel încât este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă și se impune modificarea hotărârii recurate în sensul înlăturării mențiunii privind anularea deciziei de pensionare nr. 60352/18.02.2009, emisă de Casa Județeană de Pensii C-S în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005.
Decizia de pensionare nr. 60352/18.02.2009, emisă de Casa Județeană de Pensii C-S în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 19/2007, a stabilit drepturile de pensie ale reclamantului ca urmare a valorificării veniturilor realizate de către reclamant în perioada de stagiu de cotizare anterioară anului 1963, respectiv în perioada 1951-1962.
În carnetul de muncă al reclamantului nu sunt menționate salariile încasate de acesta în perioada 4.08.1951-1.08.1960, astfel încât se impunea valorificarea datelor înscrise în adeverințele nr. 13688/16.11.2005, emisă de SC SA, și nr. 2780/28.09.2005, emisă de Compania Națională a Cuprului, și Fierului "" SA D - Filiala "" SA
În adeverința nr. 13688/16.11.2005, emisă de SC SA B, sunt menționate salariile neînregistrate în carnetul de muncă al reclamantului pe perioada 1.01.1953-1.04.1954, într-un cuantum lunar, precum și sporurile cu caracter permanent primite de acesta în perioada august 1953-februarie 1954, menționându-se că pentru veniturile atestate prin adeverință s-a reținut și virat, la bugetul statului, cota S și cota pentru pensia suplimentară, potrivit legilor în vigoare.
Prin adeverința nr. 2780/28.09.2005, emisă de Compania Națională a Cuprului, și Fierului "" SA D - Filiala "" SA D, au fost atestate salariile tarifare de încadrare și, după caz, salariile lunare încasate de reclamant în perioada 1.04.1957-1.08.1960, precum și sporurile permanente de care a beneficiat reclamantul în perioada ianuarie 1970-mai 1975, menționându-se că s-a achitat S și contribuția la pensia suplimentară.
Din coroborarea mențiunilor înscrise în cele două adeverințe cu cele cuprinse în buletinul de calcul BC 2, care a stat la baza emiterii deciziei de pensionare nr. 60352/18.02.2009, emisă în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 19/2007, rezultă că pârâta nu a valorificat venitul lunar de 3282,36 lei pentru perioada 1.01.1953-1.07.1953, atestat de adeverința nr.13688/16.11.2005, și salariul tarifar de încadrare de 20,90 lei /oră, pentru perioada 1.04.1957-1.10.1957, conform adeverinței nr. 2780/28.09.2005, astfel încât hotărârea recurată este legală și temeinică în ceea ce privește obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensionare în care să valorifice, la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului, aceste venituri.
Susținerea pârâtei-recurente că veniturile atestate prin cele două adeverințe au fost luate în calcul sub formă de medie aritmetică contravine dispozițiilor legale, în condițiile în care aceste adeverințe cuprind salariile încasate de reclamant în perioada pentru care au fost emise.
Împrejurarea că reclamantul nu a contestat, prin acțiunea soluționată irevocabil prin sentința civilă nr. 437/7.04.2008, pronunțată în dosarul nr-, decizia de pensionare nr. 60352/31.10.2007, emisă în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, și în ceea ce privește valorificarea datelor din adeverințele nr. 13688/16.11.2005, emisă de SC SA, și nr. 2780/28.09.2005, emisă de Compania Națională a Cuprului, și Fierului "" SA D - Filiala "" SA D, nu este de natură a justifica respingerea capătului de cerere formulat prin acțiunea pendinte cu referire la luarea în considerare a înscrierilor din aceste adeverințe, întrucât, în speță, se contestă o altă decizie de pensionare, respectiv decizia de pensionare nr. 60352/31.10.2007, emisă în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 19/2007 în scopul recalculării pensiei reclamantului cu luarea în considerare a stagiului de cotizare anterior anului 1963.
În mod greșit, prima instanță a dispus ca, pentru luna aprilie 1954, să fie valorificat un venit salarial de 479,40 lei, întrucât adeverința nr. 13688/16.11.2005, emisă de SC SA, nu atestă acest venit pentru luna aprilie 1954, ci doar pe perioada 1.08.1953-1.04.1954, iar în carnetul de muncă al reclamantului nu este înscris salariul încasat în luna aprilie 1954.
Art. 164 alin. 3 lit. a și lit. b din Legea nr. 19/2000 stabilește procentul care trebuie utilizat la stabilirea punctajelor anuale pentru perioada 1.03.1970-1.09.1983 și pentru perioada 1.09.1983-1.04.1992, în funcție de vechimea în muncă.
Din analiza buletinului de calcul BC 2, care a stat la baza emiterii deciziei de pensionare nr. 60352/18.02.2009, emisă în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 19/2007, rezultă că pârâta a luat în calcul sporul de vechime cu respectarea prevederilor art. 164 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, astfel încât în mod corect a fost respins capătul de cerere prin care reclamantul solicită valorificarea sporului de vechime în alte procente decât cele menționate în dispozițiile legale citate anterior, precum și pentru perioada anterioară datei de 1.03.1970, dat fiind că a lucrat cu începere de la data de 4.08.1951, fiind dispusă în mod greșit însă valorificarea unui spor de vechime în procent de 10% pentru perioada 5.08.1971-1.10.1971.
Reclamantul nu a depus la dosar adeverințe care să ateste că a beneficiat de spor de vechime în perioada 1.01.1957-1.03.1970. Un astfel de spor nu este înscris nici în adeverințele nr. 13688/16.11.2005, emisă de SC SA, și nr. 2780/28.09.2005, emisă de Compania Națională a Cuprului, și Fierului "" SA D - Filiala "" SA D, adeverințe care cuprind și sporurile permanente primite de reclamant în perioada pentru care au fost emise.
Înscrisurile, depuse la filele 27 și 28 din dosarul de fond, cu privire la acordarea titlurilor personale de "maistru minier gr. II" și de "maistru minier gr. I", atestă că reclamantul a avut dreptul la o recompensă anuală de vechime, calculată în condițiile art. 1 din Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 794/1951 și ale Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 1071/1955. Prin urmare, aceste înscrisuri nu dovedesc că reclamantul ar fi beneficiat de un spor de vechime în muncă acordat lunar și, pe cale de consecință, nu indică cuantumul unui astfel de spor. Ele probează doar că reclamantul a primit o recompensă anuală de vechime care nu echivalează cu acordarea sporului lunar pentru vechimea în muncă, astfel încât susținerile reclamantului-recurent privitoare la faptul că a dovedit încasarea unui spor de vechime cu aceste înscrisuri, în conformitate cu prevederile art. 164 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, sunt nefondate, nefiind incidente nici dispozițiile deciziei nr. 94/21.03.2002 a Curții Constituționale.
Având în vedere considerentele expuse anterior și dispozițiile art. 312 alin. 1 - alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de către reclamantul-intimat C ca nefondat și va admite recursul declarat de către pârâta-recurentă Casa Județeană de Pensii C-S ca fiind întemeiat.
Pe cale de consecință, va modifica în parte hotărârea recurată, în sensul că va anula decizia de pensionare nr.60352/18.02.2009, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii C-S în temeiul prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.19/2007, și va obliga pârâta să emită o nouă decizie de pensionare, în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.19/2007, cu luarea în considerare, la stabilirea punctajului mediu anual al reclamantului, a venitului lunar de 3282,36 lei pentru perioada 1.01.1953-1.07.1953, atestat de adeverința nr.13688/16.11.2005, și a salariului tarifar de încadrare de 20,90 lei /oră, pentru perioada 1.04.1957-1.10.1957, conform adeverinței nr. 2780/28.09.2005.
Totodată, va obliga pârâta să-i plătească reclamantului diferența dintre drepturile de pensie astfel recalculate și cele efectiv încasate, cu începere de la data de 1.07.2007, dată de la care produce efecte decizia de pensionare nr.60352/18.02.2009, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii C-S în temeiul prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.19/2007, și până la data emiterii noii decizii de pensionare, diferență actualizată cu indicele de inflație.
Curtea va menține dispozițiile hotărârii recurate în ceea ce privește admiterea în parte a acțiunii reclamantului, respingerea în rest a pretențiilor acestuia și neacordarea de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către pârâta-recurentă CASA JUDEȚEANĂ de PENSII C-S, împotriva sentinței civile nr. 1279 din 16 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat C.
Respinge recursul declarat de către reclamantul-intimat C, împotriva sentinței civile nr. 1279 din 16 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta-intimată CASA JUDEȚEANĂ de PENSII C-
Modifică în parte hotărârea recurată, în sensul că:
Anulează decizia de pensionare nr. 60352/18.02.2009, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii C-S în temeiul prevederilor G nr.19/2007, și obligă pârâta să emită o nouă decizie de pensionare, în baza nr.OUG19/2007, cu luarea în considerare, la stabilirea punctajului mediu anual al reclamantului, a venitului lunar de 3282,36 lei pentru perioada 1.01.1953-1.07.1953, atestat de adeverința nr.13688/16.11.2005, și a salariului tarifar de încadrare de 20,90 lei /oră, pentru perioada 1.04.1957-1.10.1957, conform adeverinței nr. 2780/28.09.2005.
Obligă pârâta să-i plătească reclamantului diferența dintre drepturile de pensie astfel recalculate și cele efectiv încasate, cu începere de la data de 1.07.2007 și până la data emiterii noii decizii de pensionare, diferență actualizată cu indicele de inflație.
Menține dispozițiile hotărârii recurate în ceea ce privește admiterea în parte a acțiunii reclamantului, respingerea în rest a pretențiilor acestuia și neacordarea de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - DR.- - - -
GREFIER,
- -
Red./2.03.2010
Thred.: /2.03.2010
Ex. 4
Prima inst. - - - Trib. C-
Emis 2 comunicări
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
