Asigurări sociale. Decizia 402/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 402
Ședința publică din data de 21 martie 2008
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
: - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în municipiul Târgoviște,- A, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 1437 din 21 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul în comuna, sat, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul contestator a depus întâmpinare la motivele de recurs, însoțită de o cerere prin care solicită amânarea cauzei pentru a avea posibilitatea să-și angajeze apărător.
Se învederează de asemenea că s- mai depus de către intimatul contestator un set de acte în copie, respectiv: adresa nr. 1183 din 15 iunie 2007 emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală a Capacității de muncă D, decizia nr. 820/07.05.2007 a CNPAS - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă M -, decizia nr. - din 14 mai 2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D și chitanță fiscală seria - - nr. - emisă de Casa Județeană de Pensii și Asigurări Sociale
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei formulată de intimatul contestator, după care, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată, a rămas în deliberare și a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 06.07.2007, contestatorul a contestat decizia nr.-/14.05.2007, emisă de intimata Casa Județeană de Pensii D și decizia nr. 820/07.05.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M și a solicitat anularea celor două decizii.
Motivând în fapt cererea contestatorul a arătat că prin decizia de suspendare a plății pensiei a fost obligat să restituie și pensia încasată, că a contestat măsura suspendării și a solicitat să fie primit la comisia de expertizare pentru a intra în legalitate, că a restituit pensia pe lunile decembrie 2006, ianuarie și februarie 2007, dar i s-a comunicat decizia contestată, prin care se dispune încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea pensiei încasate în sumă de 10.047 lei, reprezentând pensia încasată în perioada 01.05.2004-01.12.2006, că această decizie este nelegală întrucât a respectat toate obligațiile stabilite de legiuitor în sarcina beneficiarului pensiei de invaliditate, că responsabilitatea verificării documentației medicale și întocmirii deciziei de acordare a pensiei de invaliditate revine serviciilor teritoriale de expertiză medicală din subordinea caselor teritoriale de pensii, așa cum este prevăzut prin Ordinul nr. 340/2001 al F, iar încălcarea obligațiilor de serviciu de către un funcționar al comisiei de expertizare nu poate atrage răspunderea contestatorului.
De asemenea, contestatorul a susținut că deciziile au fost anulate cu încălcarea legii, fără să se respecte procedura prevăzută în Ordinul 340/2001 al F pentru încadrarea într-un grad de invaliditate, revizuirea medicală și modalitatea de anulare a deciziilor.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, motivând că emiterea deciziei de încetare a plății pensiei și de recuperare a pensiei încasate anterior a fost determinată de decizia nr.820/2007 prin care s-au anulat deciziile anterioare de încadrare în grad de invaliditate, că această decizie nu a fost contestată, astfel că a rămas definitivă, iar pe fond a susținut că în mod corect s-au emis deciziile contestate, întrucât prin nota de constatare nr.-/14.05.2007 întocmită de Direcția audit Intern și Control a s-au constatat încălcări ale procedurii de expertizare medicală, prevăzute imperativ de art.53-56 și 62-63 din Legea nr. 19/2000 și pct.1-35 secțiunea C din Ordinul nr.340/2001.
Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr.1437 din 21.12.2007 a respins excepția inadmisibilității contestației împotriva deciziei nr. 820/07.05.2007, invocată de intimată și a admis contestația.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pententul, prin răspunsul la întâmpinare, a susținut că s-a prezentat în fiecare an la termenele stabilite pentru revizuirea medicală depunând dovezile asupra stării de sănătate, că a fost internat de nenumărate ori în unități spitalicești, că abaterile imputate se datorează asistentei din cadrul Cabinetului de Expertiză Medicală M, că susținerea intimatei referitoare la necontestarea deciziei nr. 478/28.05.2007 este întrucât i s-a comunicat și răspunsul referitor la această contestație cu nr. 1183/15.06.2007.
Referitor la excepția inadmisibilității contestației împotriva deciziei nr. 820/17.05.2007, este de menționat că prin adresa nr. 1183/15.06.2007 emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D, s-a comunicat contestatorului respingerea contestației administrative și menținerea deciziei contestate, astfel că susținerea intimatei că nu a fost respectată procedura de contestare prevăzută de lege nu este justificată și urmează ca excepția să fie respinsă ca neîntemeiată.
Împrejurarea că la data înregistrării contestației la instanța de judecată nu fusese menționat și răspunsul primit cu privire la modul de soluționare a contestației pe cale administrativă, nu poate conduce la respingerea contestației, cu atât mai mult cu cât adresa nr. 1183/15.06.2007 fusese comunicată anterior înregistrării cererii.
Pe fondul contestației, în raport de actele și lucrările dosarului, tribunalul reține că este întemeiată pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Prin decizia nr. -/14.05.2007 emisă de intimată s-a dispus încetarea plății de invaliditate acordată contestatorului începând cu data de 01.05.2003 și recuperarea sumei de 10.047 lei, reprezentând pensia de invaliditate încasată în perioada 1.05.2004 - 1.12.2006, avându-se în vedere decizia nr. 820/07.05.2007 emisă de medicul expert al asigurărilor sociale din cadrul Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperarea a Capacității de Muncă M, prin care s-au anulat deciziile asupra capacității de muncă nr.4435/17.11.2003, 5284/25.11.2004, 6076/28.11.2005, 4283/20.11.2006, reținându-se că prin controlul consemnat în nota de constatare nr. 20255/3.05.2007 s-a stabilit că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
Conform prevederilor art.56 al.(6) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, decizia de încadrare sau neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen, este definitivă.
Se poate constata că deciziile asupra capacității de muncă, menționate în cuprinsul deciziei nr. 820/07.05.2007, au devenit definitive prin necontestare și au intrat în circuitul juridic civil, producând efecte depline, astfel că nu este posibilă revocarea acestora în mod unilateral.
Este de principiu că un act administrativ jurisdicțional, care a intrat în circuitul civil, nu poate fi anulat decât în baza unei hotărâri penale prin care s-a constatat săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu actul respectiv sau a unei hotărâri civile prin care s-a dispus anularea acesteia.
Anularea deciziei asupra capacității de muncă în mod unilateral de către emitentă nu este posibilă întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, iar procedura folosită de către intimată care nici nu este prevăzută de Legea nr. 19/2000 și de Ordinul nr.340/2001 aduce atingere securității raporturilor juridice din ramura dreptului asigurărilor sociale.
În mod cert Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale, prin serviciul de audit și control, are dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză și recuperare a capacității de muncă.
Această activitate poate avea loc în baza art. 39 din Ordinul 340 /2001 invocat în nota de constatare, însă efectele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot fi retroactive,pentru că dispozițiile menționate stabilesc că "decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare ".
Așa fiind, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor.
Pentru trecut, anularea deciziilor nu putea avea loc decât în baza unei hotărâri penale definitive, sau în cazul deciziei asupra capacității de muncă, în baza unei hotărâri civile pronunțată într-o cerere de anulare a deciziei respective, atunci când se invocă nulități ale acesteia.
Întrucât deciziile asupra capacității de muncă emise anterior deciziei nr.820/07.05.2007 au devenit definitive, au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, anularea lor fiind posibilă numai în condițiile expres prevăzute de lege, ori dispozițiile Legii nr. 19/2000 și ale Ordinului nr.340/2001 nu prevăd modalitatea de anulare cuprinsă în decizia contestată, se impune anularea deciziei nr. 820/07.05.2007.
Conform art.39 din capitolul III al Ordinul nr.340/2001, oficiile de expertiză medicală și recuperarea a capacității de muncă județene au obligația de a efectua reexpertizarea cazurilor stabilite, prin control propriu sau la solicitarea organelor de control ale CNPAS, precum și la sesizarea părții interesate, în cadrul activității de control oficiile putând solicita avizul de specialitate al Institutului Național de Expertizare medicală și recuperare a capacității de muncă. Decizia emisă ca urmare a acțiunii de control, se aplică, potrivit alin.3 din același articol de la data emiterii indiferent de modul de rezolvare.
Existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de expertiză și recuperarea capacității de muncă M, aflat în subordinea intimatei nu poate constitui un temei de anulare a deciziilor suficient, știut fiind faptul că nimeni nu poate invoca neregularitatea produsă prin propriul său act. Numai în situația constatării săvârșirii unor fapte penale de către contestatoare sau de către salariați ai intimatei se poate solicita în cadrul procesului penal anularea deciziilor și a înscrisurilor nereale precum și obligarea la plata despăgubirilor civile de către persoanele vinovate de săvârșirea faptelor penale.
Având în vedere aspectele menționate anterior și ca o consecință a anulării deciziei nr. 820/07.05.2007, avută în vedere la emiterea deciziei de încetare a plății pensiei de invaliditate și recuperării sumei 10.047 lei, tribunalul a considerat că se impune și anularea acestei decizii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care a invocat disp.art.304 pct.8,9 și art.304/1 Cod procedură civilă.
Susține recurenta, în esență, că sentința este criticabilă sub aspectul respingerii excepției inadmisibilității întemeiată pe faptul că prin cererea de chemare în judecată reclamantul nu a contestat și adresa emisă de Serviciul de expertiză Medicală
Astfel, conform disp.art.56 din Legea 19/2000 acest răspuns trebuia contestat în termen de 30 de zile de la comunicare la instanța competentă.
Se mai arată că în mod eronat au fost reținute ca temei al soluției disp.art.39 din Ordinul nr.340/2001, în condițiile în care corect și legal, instanța trebuia să rețină disp.art.41 Cap.III Secțiunea C, conform cărora deciziile definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitățile emitente.
O altă critică vizează reținerea eronată a concluziei că s-ar fi depus la și alte acte medicale, precum și faptul că este obligatorie consultarea B, în condițiile în care legea prevede doar posibilitatea consultării acestui for.
Se mai susține că prima instanță, în mod nelegal a anulat decizia de încetare a pensiei de invaliditate, măsură care nu a fost motivată.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea contestației și menținerea deciziilor emise de către recurentă ca fiind temeinice și legale.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind sentința primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că la data de 07 mai 2007, Mae mis decizia nr.820 prin care a dispus anularea deciziilor asupra capacității de muncă eliberate contestatorului cu începere din 2003, pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările în vigoare. În decizie se prevede că termenul de contestare este de 30 zile de la comunicare.
Fără însă a respecta expirarea acestui termen, pârâta a emis la data de 14 mai 2007 decizia nr.- prin care a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate începând cu 01 mai 2003 și recuperarea sumei încasată necuvenit în perioada 01 mai 2004 - 01 decembrie 2006.
Contestatorul a formulat contestație împotriva deciziei de anulare asupra capacității de muncă, înregistrată la Oficiul Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D la nr.1056/12 iunie 2007, care i-a comunicat prin adresa nr.1183/15 iunie 2007 că rămân valabile elementele deciziei nr.820/07 mai 2007.
Contestatorul s-a adresat ulterior instanței de judecată, la data de 09 iulie 2007, invocând nelegalitatea deciziilor emise de către recurenta - pârâtă. Este evident faptul că intimatul - contestator a avut în vedere, odată cu formularea contestației și adresa eliberată de către oficiul județean întrucât contestația sa privește decizia de anulare care a fost menținută tocmai prin această adresă.
Curtea, reține că potrivit art.56 din Legea nr.19/2000 cu modificările și completările ulterioare, încadrarea sau reîncadrarea într-un grad de invaliditate se face prin decizie emisă de medicul specializat denumit medic expert al asigurărilor sociale - în expertiza medicală și recuperarea capacității de muncă în termen de 30 zile de la data formulării cererii.
Împotriva acestei decizii se poate face contestație la Casa Teritorială de Pensii în termen de 30 de zile de la comunicare, iar rezolvarea contestației trebuie să aibă loc în 45 de zile de la înregistrarea acesteia și după consultarea Institutului Național de Expertiză Medicală și recuperare a Capacității de Muncă, care emite un aviz obligatoriu și definitiv.
Decizia Casei Teritoriale de Pensii, dată în soluționarea contestației poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia.
Din cele ce preced, rezultă că însăși recurenta pârâtă a încălcat procedura legală prin emiterea celor două decizii la un interval de 7 zile, fără a aștepta ca decizia de anulare să rămână definitivă și care a nerespectat prevederile art.56 alin.5 din Legea 19/2000 prin neemiterea deciziei la care acest text se referă, situație în care nu se poate invoca inadmisibilitatea contestației motivat de necontestarea răspunsului la instanța judecătorească.
Am arătat anterior că oficiul județean a emis un răspuns de menținere a deciziei de anulare, precizând că a fost înregistrată contestația la nr.1056/12 iunie 2007.
Această contestație nu a fost soluționată în mod legal prin decizia vizată de art.56 alin.5 din legea nr.19/2000, iar adresa sau răspunsul comunicat contestatorului nu constituie o decizie în sensul legii, decizie care în speță nici nu a fost emisă, astfel încât nu se poate reține inadmisibilitatea contestației sub acest aspect.
Prima instanță a reținut în mod corect efectuarea controlului în baza Secțiunii C, pct.III, art.39 din Ordinul nr.340/2001, sens în care s-au constatat anumite deficiențe, urmare cărora s-a dispus anularea deciziilor privind capacitatea de muncă emise în favoarea contestatorului în anii 2005 - 2006, cu motivarea că acestea au fost emise cu încălcarea procedurii de expertizare medicală prevăzute de reglementările legale în vigoare.
Deciziile emise în baza controlului, așa cum just a reținut prima instanță, nu pot produce efecte retroactive, dispozițiile art.39 alin.3 din ordinul menționat, statuând că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare. Raportat la aceste dispoziții, în cazul în care s-ar fi constatat existența unor deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grad de invaliditate sau de revizuire medicală,recurenta - pârâtă ar fi trebuit să emită noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității cu efecte numai pentru viitor, anularea deciziilor emise anterior fiind de competența instanței penale.
Hotărârea recurată apare ca fiind temeinică și legală raportat la faptul că existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de expertiză aflat în subordinea recurentei nu poate constitui un motiv justificat de anulare a deciziilor potrivit principiului că nimeni nu-și poate invoca propria culpă.
Cu privire la faptul că intimatul - reclamant nu ar fi depus la dosarul medical toate documentele medicale pe care le posedă, instanța reține că acest fapt nu i se poate imputa câtă vreme nu s-a făcut dovada că i s-a cerut acest lucru și nu s-a conformat și că din acest motiv au fost încălcate normele procedurale de emitere a deciziei de încadrare în grad de invaliditate.
Nu este întemeiat nici ultimul motiv de recurs, întrucât, potrivit art.56 alin.3 din Legea nr.19/2000 la soluționarea contestației, Casa Teritorială de pensii consultă Institutul național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și avizul acestuia este obligatoriu și rămâne definitiv, ori din formularea textului nu rezultă caracterul facultativ al consultării institutului, ci dimpotrivă textul conține o normă imperativă, consultarea acestui institut în cazul soluționării contestației împotriva deciziei de încadrare în grad de invaliditate fiind obligatorie.
În ceea ce privește decizia nr. -/2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D, prin care s- dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea sumei de 10047 RON, reprezentând pensie încasată necuvenit pe perioada 01.05.2004 - 01.12.2006, Curtea nu poate reține critica vizând nemotivarea de către prima instanță a anulării acesteia. Astfel, în considerentele sentinței s- arătat că pârâta a efectuat o procedură care se abate de la normele legale în vigoare, sens în care, au fost analizate dispozițiile Ordinului nr. 340/2001 privind efectuarea controlului asupra activității cabinetelor de expertiză și de recuperare capacităților de muncă, precum și art. 56 din Legea nr. 19/2000, coroborarea acestor dispoziții legale, ducând la concluzia că în mod corect deciziile emise de pârâtă au fost anulate.
Față de aceste considerente, Curtea privește recursul ca nefondat și constatând că sentința primei instanțe este legală și temeinică, îl va respinge conform dispozițiilor art. 312 Cod proc.civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în municipiul Târgoviște,- A, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 1437 din 21 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul în comuna, sat, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 martie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored. /MD
2 ex/03.04.2008
Dosar fond - al Trib.
G
Președinte:Traian Logojan
Judecători:Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
