Asigurări sociale. Decizia 402/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 402
Ședința publică de la 21 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect asigurări sociale privind recursul formulat de Ministerul Apărării Naționale - Direcția Financiar-Contabilă împotriva sentinței civile nr. 1870 din 19.11.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimatul, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la al doilea termen și că prin serviciul registratură s-a depus la dosar întâmpinare de către intimatul.
Avocat pentru intimatul arată că nu înțelege excepția invocată de instanță deoarece în această speță nu se judecă pe Legea nr.19/2000, ci pe art.56 din Legea nr.164/2001. Mai arată că, potrivit Legii nr. nr.164/2001, competența de soluționare ca primă instanță revine tribunalului.
Instanța rectifică încheierea de la data din 31 martie 2009, în sensul că la acea dată a invocat excepția necompetenței teritoriale și nu excepția necompetenței materiale. Pune în discuția părților excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași în soluționarea pe fond a cauzei.
Avocat pentru intimatul arată că excepția necompetenței teritoriale este o excepție relativă și nu poate fi invocată din oficiu în recurs. Precizează că invocă inadmisibilitatea invocării din oficiu a acestei excepții deoarece este o excepție relativă și nu de ordine publică. Competent este tribunalul din raza domiciliului reclamantului.
Instanța rămâne în pronunțare pe excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași în soluționarea pe fond a cauzei.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin contestația înregistrată la ribunalul Iași sub nr. 7878/99/17.10.2008, contestatorul a chemat în judecată pe intimatul Ministerul Apărării, solicitând anularea deciziei nr. 371/08.08.2008 și obligarea intimatului la restituirea sumelor reținute prin această decizie.
În motivarea cererii sale, contestatorul a susținut că prin două decizii emise la data de 21.03.2008 s-au stabilit drepturile sale de pensie. Considerând că la emiterea acestor decizii s-au încălcat dispozițiile legale, a formulat contestație la Comisia de contestații pensii care, în mod nelegal, în propria cale de atac, a redus vechimea în muncă avută în vedere prin deciziile contestate, deși aceasta nu a făcut obiectul contestației. Urmare a acestui fapt, a contestat atât deciziile de stabilire a pensiilor, cât și decizia nr. 60/02.06.2008 a Comisiei de contestații pensii, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr-. În acest dosar, la termenul de judecată din 17.09.2008 s-a comunicat decizia nr. 371/08.08.2008 prin care, în mod nelegal, s-a dispus reținerea sumei de 258 lei reprezentând drepturi de pensie încasate necuvenit. În cuprinsul acestei decizii se precizează că a fost emisă în baza deciziei nr. 60/02.06.2008. Or, susține contestatorul că, în condițiile în care s-a contestat decizia în baza căreia s-a emis decizia contestată în prezenta cauză, aceasta nu este definitivă și nu putea constitui temei al reținerii sumei. Contestatorul mai învederează faptul că prin adresa nr. 1717/12.09.2008 i s-a comunicat că suma de 258 lei se reține începând cu luna octombrie 2008.
În motivarea poziției sale procesuale, intimata a susținut că prin decizia contestată s-a revizuit cuantumul pensiei și s-a stabilit un debit provenit din sume încasate necuvenit. Acest debit s-a stabilit ca urmare a constatării unor erori în stabilirea pensiei, ca urmare a calculului greșit, făcut cu nerespectarea legislației în vigoare la data înscrierii la pensie. Existența unor greșeli la calcularea pensiei militare a fost sesizată de către organul de pensii, în termenul de prescripție de 3 ani și constă în aceea că s-a înregistrat în plată, ca vechime în serviciul militar, perioada cuprinsă între 13.09.1966 - 15.06.1967, perioadă în care contestatorul a fost încadrat în muncă în afara instituției militare și care trebuia valorificată, potrivit dispozițiilor Legii nr. 19/2000.
Tot prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat și suspendarea prezentei cauze până la soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată în dosarul nr- al Tribunalului Iași, în temeiul disp. art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 1870/19.11.2008, Tribunalul Iașia dispus:
A respins cererea de suspendare formulată de intimat.
A admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimatul Ministerul Apărării, și, în consecință, a anulat decizia nr. 371/08.08.2008 emisă de intimat.
A obligat intimatul să restituie contestatorului sumele reținute în baza deciziei nr. 371/08.08.2008.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 60/02.06.2008 emisă de intimat s-a admis în parte contestația formulată de contestator împotriva deciziei de stabilire a dreptului de pensie, în ceea ce privește stabilirea eronată a dreptului de pensie pe o perioadă determinată de timp, cât și a vechimii în serviciu calculabilă la pensia militară de stat. S-a reținut prin această decizie că perioada 13.09.1966 - 15.06.1967 în care contestatorul a fost încadrat în muncă a fost "în mod eronat luată în calcul la stabilirea vechimii în serviciul militar, astfel încât, în temeiul art. 56 din Legea nr. 164/2001, organul de pensii urmează a modifica în acest sens decizia de stabilire a dreptului de pensie".
Împotriva deciziei nr. 60/02.06.2008 contestatorul a formulat contestație, acțiunea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr-.
S-a mai reținut de către instanță că, prin decizia nr. 371/08.08.2008 emisă de intimat, s-a instituit în sarcina contestatorului un debit în sumă de 258 lei reprezentând drepturi de pensie încasate necuvenit. Prin această decizie s-a reținut că prin decizia nr. 60/02.06.2008 comisia a constat că perioada 13.09.1966 - 15.06.1967 în mod eronat luată în calcul la stabilirea vechimii în serviciul militar. În consecință, instanța a reținut că decizia nr. 371/08.08.2008 contestată în prezenta cauză a fost emisă în baza deciziei nr. 60/02.06.2008.
Potrivit disp. art. 53 alin. 1 din Legea nr. 164/2001, "stabilirea dreptului la pensie sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de organele de pensii în termen de 45 de zile de la data depunerii dosarului de pensionare. Decizia va cuprinde în mod obligatoriu temeiurile de fapt și de drept care au condus la admiterea sau la respingerea cererii de pensionare, precum și termenul în care poate fi introdusă contestația". Potrivit disp. art. 54 alin. 1 din Legea nr. 164/2001, "împotriva deciziilor emise în condițiile art. 53 se poate introduce contestație, în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisiile de contestații pensii care funcționează în cadrul Ministerului Apărării, Ministerului Internelor și Reformei Administrative și Serviciului R de Informații", iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol, deciziile comisiilor de contestații pot fi atacate în instanță potrivit Legii nr. 19/2000. De asemenea, potrivit disp. art. 54 alin. 4 din Legea nr. 164/2001, "deciziile de pensie necontestate în termen, precum și deciziile comisiilor de contestații, care nu au fost atacate la instanțele judecătorești, sunt definitive".
Având în vedere disp. art. 54 alin. 4 din Legea nr. 164/2001, s-a reținut de către instanță că sunt definitive doar deciziile de pensie necontestate în termen și deciziile comisiilor de contestații care nu au fost atacate la instanțele judecătorești. Or, în speță, întrucât decizia nr. 60/02.06.2008 emisă de Comisia de contestații a fost contestată de către contestator (contestație înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr-), instanța a reținut că această decizie nu are caracter definitiv. Or, atât timp cât această decizie nu este definitivă, instanța a reținut că în mod eronat intimatul a emis decizia nr. 371/08.08.2008, cu atât mai mult cu cât din cuprinsul acestei decizii rezultă că temeiul care a stat la baza emiterii acesteia îl constituie tocmai decizia nr. 60/2008.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța a constatat că este întemeiată contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimatul Ministerul Apărării.
În consecință, instanța a anulat decizia nr. 371/08.08.2008 și a obligat intimatul să restituie contestatorului sumele reținute în baza acestei decizii
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Apărării Naționale, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivului prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Consideră recurenta că instanța de fond nu a făcut distincția necesară între decizia privind stabilirea dreptului la de pensie militară de serviciu, contestată în dosarul Tribunalului Iași sub nr-, și decizia nr. 371/2008, de debit ce se constituie titlu executoriu, conform prevederilor art. 67 din Legea nr. 164/2001.
Astfel, sesizarea existenței unor greșeli de calcul ce privesc pensia militară de serviciu a contestatorului, are consecința obligației legale de recuperare a sumelor. În acest sens sunt dispozițiile art. 66(1) din Legea nr. 164/2001.
Instanța de fond trebuia să observe legătura directă care există între cauza ce privește contestația formulată împotriva modului de calcul a pensiei militare (dosarul nr- al Tribunalului Iași, suspendat până la soluționarea excepției de neconstituționalitate care a fost invocată de către reclamant) și decizia de debit contestată în dosarul nr- al Tribunalului Iași. Apreciază recurentul că dezlegarea pricinii privind titlul executoriu atârnă, fie și în parte, de existența sau neexistența dreptului la pensie al reclamantului, și pentru perioada care a fost înlăturată prin decizia nr. 371/2008. În acest fel sunt întrunite condițiile de admitere a solicitării de suspendare a judecării în această cauză, în temeiul art. 244(1) al.1 Cod procedură civilă.
Instanța de fond a respins această solicitare, ca neîntemeiată, motivarea fiind legată de aspecte care nu au legătură cu fondul problemei.
Chiar și în condițiile în care acest dosar ar sta în judecată numai pentru obiectul referitor la impunere, de sine stătător, făcând abstracție de existența litigiului care vizează chiar dreptul la pensie de serviciu, instanța de fond ar fi trebuit să observe că decizia nr. 371/2008 este un titlu executoriu și că aceasta are temei de legalitate. Judecând numai contestația referitoare la decizia de debit, instanța era obligată să distingă între legătura titlului executoriu cu decizia luată de Comisia de soluționare a contestațiilor și existența obligației legale de restituire a sumelor încasate necuvenit.
Fondul cauzei este dat, în opinia recurentului, de elementul care a generat revizuirea cuantumului pensiei în plata, de vechimea în serviciul militar al reclamantului. Decizia nr. 371/2008 nu a fost verificată de către instanța de fond sub aspectul legalității, raportat la norma de drept, ci s-a făcut o superficială legătură cu hotărârea Comisiei de contestații. Revizuirea cuantumului pensiei se poate face oricând, sub sancțiunea termenelor de prescripție.
Această contestație a fost interpretată ca fiind "ținută" de cursul dosarului nr- al Tribunalului Iași - suspendat, dar nu a fost judecată în raport cu temeiul de drept invocat prin decizia nr. 371/2008 - art. 17, art. 56, art. 66 alin. 1 și art. 67 din Legea nr. 164/2001.
Instanța de fond a reținut în sentința dată că "temeiul care a stat la baza emiterii acesteia (decizia nr. 371/2008) îl constituie tocmai decizia nr. 60/2008".
Or, plecând de la o astfel de premisă, greșită, instanța de fond a dispus anularea unui titlu executoriu și a obligat ministerul să restituie sumele de debit, a încălcat dispozițiile exprese ale Legii nr. 164/2001, nu și-a manifestat rolul activ și nu a judecat fondul cauzei, raportat la chiar obiectul cererii introductive.
Ca atare, se solicită admiterea recursului și respingerea contestației.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
La primul termen de judecată, Curtea de Apel a invocat din oficiu, ca motiv de ordine publică, în temeiul art.306 alin. 2 Cod procedură civilă, excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași în soluționarea pe fond a cauzei, raportat la disp. art. 155 și 156 din Legea 19/2000.
Excepția este fondată, din următoarele considerente:
Competența teritorială este relativă, însă nu și în cazul în care legea specială conține norme derogatorii.
Astfel, în cazul conflictelor de asigurări sociale - cum este și cel de față - competența este prevăzută în art. 155 și 156 din Legea 19/2000.
Este adevărat că, în prezenta cauză se contestă o măsură de executare silită dispusă de Ministerul Apărării - Direcția Financiar Contabilă prin decizia 371/08.08.2008.
Însă, în lipsa unor prevederi exprese în Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat (cum sunt cele privitoare la atacarea deciziilor de stabilire a dreptului de pensie/respingerea cererii de pensionare prevăzută în art. 53,54), se aplică regulile de competență materială și teritorială cuprinse în art. 154,155 și 156 din Legea 19/2000, lege-cadru în materia asigurărilor sociale.
Potrivit art. 154 și 155 lit. b din Legea 19/2000, tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind contestațiile împotriva măsurilor de executare silită, iar în conformitate cu disp. art. 156 din Legea 19/2000, cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.
În speță, nefiind vorba de o cerere îndreptată împotriva CNPAS sau a casei teritoriale de pensii, ci împotriva Ministerului Apărării -Direcția Financiar Contabilă, competența teritorială revine instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtei, așa cum prevede art. 156 teza a II-a din Legea 19/2000.
În atare condiții, constatând incident motivul de casare prev. de art. 304 pct.3 Cod procedură civilă, respectiv că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, în temeiul disp. art. 312 alin. 6 Cod procedură civilă, cu referire la art. 2 pct. 4 Cod procedură civilă și art. 155 și 156 teza a 2-a din Legea 19/2000, Curtea de Apel va admite recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale, va casa în tot sentința civilă 1870/19.11.2008 a Tribunalului Iași și va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, în a cărui rază teritorială își are sediul pârâtul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței civile nr. 1870/19.11.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o casează în tot în sensul că:
Trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
14.05.2009 - 02 ex.
Tribunalul Iași: -
-
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
