Asigurări sociale. Decizia 41/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(3430/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 41/
Ședința publică din data de 07 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta- intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr. 1772 din 03 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 29885/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-contestator G, având ca obiect - obligația de a face,anulare decizie.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns intimatul contestator G, prin avocat cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/29.04.2009, atașată la fila 9 dosar, lipsind recurenta intimata Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul contestator G, a depus la dosar întâmpinare prin serviciul registratură al acestei secții la data de 17.06.2009, precum și faptul că recurenta intimată Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul intimatului contestator G, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 1772 din 03 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 29885/3/AS/2008, s-a admis acțiunea precizată formulată de contestatorul G și s-a dispus anularea deciziei nr. -/09.07.2008, cu obligarea intimatei Casa de Pensii a Municipiului B să recalculeze drepturile de pensie ale contestatorului prin valorificarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, începând cu 01.09.2005 și de a emite o nouă decizie în acest sens.
Totodată, intimata a fost obligată la plata diferențelor de pensie începând cu 01.09.2005, precum și a sumei de 700 lei cheltuieli de judecată către contestator.
Intimata a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- actuala legislație privind sistemul public de pensii are ca principiu general stabilirea cuantumului pensiei cuvenite fiecărui titular, prin luarea în considerare a întregii activități și a drepturilor salariale realizate pe tot parcursul timpului ce se consideră stagiu de cotizare;
- noțiunea de stagiu de cotizare este definită de art. 160 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, ca fiind "vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi";
- conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977-31.03.2001, au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă;
- textul legal suscitat nu are semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei;
- principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul de pensionare", înscris în preambulul OUG nr. 4/2005, nu poate fi aplicat în cauză, atât timp cât nu există în lege o prevedere expresă, care să stipuleze că și persoanelor care au lucrat în grupe speciale de muncă și s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, li se aplică prevederile acestei legi pentru determinarea stagiului de cotizare.
Prin întâmpinare, intimatul-contestator a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele de fapt și de drept ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, în cea mai mare parte a motivării recursului nu se exprimă nemulțumiri concrete în legătură cu dispozitivul ori considerentele hotărârii atacate, neprezentându-se nici un argument logico-juridic din care să reiasă în ce constă nelegalitatea și netemeinicia sentinței ori greșelile de judecată săvârșite de instanța de fond.
Ținând seama de conținutul dispozițiilor OUG nr. 4/2005 și nr. 1550/2004, având în vedere că intimatul-contestator s-a pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977 și a lucrat o perioadă de peste 20 ani în grupa I de muncă, Tribunalul a procedat în mod just atunci când a obligat Casa de Pensii a Municipiului B să recalculeze drepturile de pensie ale contestatorului conform OUG nr. 4/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani. O asemenea concluzie se impune, deoarece în cazul intimatului-persoană fizică sunt aplicabile, în privința determinării mărimii stagiului complet de cotizare, prevederile art. 14 din Legea nr. 3/1977 (în baza cărora el a fost pensionat) și care fac referire la persoane care au lucrat 20 ani în grupa I de muncă, adică exact situația intimatului-contestator.
De altfel, trebuie avute în vedere și dispozițiile Deciziei nr. 40/22.09.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite - decizie care este obligatorie pentru instanțele judecătorești române conform art. 329.proc.civ. și care este întrutotul aplicabilă în speță - prin care s-a statuat că prevederile art. 77 alin. 2 rap. la art. 43 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977-31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă (adică exact situația intimatului-persoană fizică), este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
În plus, așa cum se arată în preambulul OUG nr. 4/2005, acest act normativ a fost adoptat "în vederea susținerii măsurilor de reformare a sistemului de pensii prevăzute în Programul de guvernare, respectiv urgentarea procesului de recalculare a tuturor pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, aflate în plată, astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat" Mai precis, scopul esențial al adoptării acestei ordonanțe guvernamentale a fost acela de a se asigura respectarea principiului"la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Iar art. 1 din 1550/2004 statuează că "începând cu data de 1 octombrie 2004 pensiile din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, vor fi evaluate în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare."
Printre principiile fundamentale prevăzute de Legea nr. 19/2000 se află și cel al egalității (art. 2 lit. e) "care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege".
Or, dacă s-ar adopta teza susținută de recurenta-intimată s-ar ajunge să se încalce atât principiul"la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", cât și principiul fundamental al egalității, bazat pe un tratament nediscriminatoriu.
În plus, s-ar ajunge să se contravină jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, în care se arată că nu poate fi admisă existența unui tratament discriminatoriu ce nu are o justificare obiectivă și rezonabilă. Iar diferențierea între categoria de pensionari din care face parte intimatul-contestator și categoria celor pensionați sub imperiul Legii nr. 19/2000 nu are nici cea mai mică justificare cu caracter de obiectivitate și rezonabilitate.
În baza art. 316. proced. civ. se va face aplicațiunea corespunzătoare în recurs a disp. art. 274.proc.civ. urmând a se dispune obligarea recurentei la plata către intimat a sumei de 600 lei cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea onorariului achitat apărătorului ales conform chitanței aflată la fila 15 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr. 1772 din 03 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 29885/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-contestator
Obligă recurenta la 600 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 07.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
TEHNORED//2 ex./15.01.2010.
Jud. fond:,
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
