Contestație decizie pensie. Decizia 40/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(3887/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 40/
Ședința publică din data de 07 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr. 2459 din 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.28988/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimata-contestatoare, având ca obiect - emitere decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-contestatoare, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/09.09.2009 atașată la fila 14 dosar, lipsind recurenta intimată Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata contestatoare, a depus la dosar întâmpinare prin serviciul registratură al acestei secții la data de 23.09.2009, precum și faptul că recurenta intimată Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul intimatei contestatoare, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2459/24.03.2009 pronunțată în dosarul nr.28988/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea modificată formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B; a anulat decizia nr.-/30.06.2008 emisă în baza OUG nr.4/2005 de Casa de Pensii Sector 3 și decizia nr.-/30.06.2008 emisă în baza OUG nr.19/2007 de Casa de Pensii Sector 3; a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensionare conform OUG nr.4/2005, în care, la stabilirea punctajului mediu anual să valorifice veniturile suplimentare evidențiate în adeverința nr.709/ 13.03.2008 emisă de SA, precum și sporul de vechime aferent perioadei 01.05.1968-01.03.1970 conform adeverinței nr.364/02.02.2005 emisă de SA, începând cu data de 01.07.2005; a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensionare conform OUG nr.19/2007, pornind de la valoarea punctajului mediu anual stabilit conform OUG nr.4/2005, potrivit sentinței; a obligat intimata la plata diferențelor de drepturi de pensie cuvenite conform sentinței, începând cu data de 01.07.2005 la zi; a respins acțiunea sub celelalte aspecte ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatoarei i s-a deschis dreptul la pensie la data de 01.11.1990, conform mențiunilor din copia deciziei de recalculare nr.-/3 0.06.2005 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 3 și prin urmare, aceasta este beneficiara procesului de recalculare reglementat de OUG nr.4/2005, începând cu data de 1.07.2005, în raport de dispozițiile HG nr.550/2005.
Prin decizia nr.-/30.06.2005 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 3, drepturile de pensie ale contestatoarei au fost recalculate, în conformitate cu prevederile OUG nr.4/2005, aprobată prin Legea nr.78/2005, coroborate cu prevederile HG nr.1550/2004 și ale HG nr.550/2005, începând cu data de 01.07.2005, fiind stabilit un punctaj mediu anual recalculat în valoare de 1,96519 puncte.
Contestatoarea a formulat cererea de recalculare a pensiei, înregistrată sub nr. -/17.03.2008 la Casa de Pensii Sector 3, pentru valorificarea veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr.709/13.03.2008 emisă de SA, însă prin răspunsul emis de Casa Locală de Pensii Sector 3, i s-a comunicat faptul că adeverința depusă nu poate fi luată în calcul la recalcularea pensiei, conform OUG nr.4/2005.
Prin decizia nr.-/30.06.2008 emisă de Casa de Pensii Sector 3, drepturile de pensie ale contestatoarei au fost recalculate, conform OUG nr.4/2005, aprobată prin Legea nr.78/2005, coroborate cu prevederile HG nr.1550/2004 și ale HG nr.550/2005, fiind stabilit un punctaj mediu anual recalculat de 1,96519 puncte, fiind menținut același punctaj mediu anual stabilit prin decizia nr.-/30.06.2005.
Pornind de la această valoare a punctajului mediu anual recalculat, începând cu data de 01.07.2007, a fost stabilit un punctaj mediu anual recalculat în valoare de 2,06194 puncte, în baza dispozițiilor OUG nr.19/2007.
În valoarea acestor punctaje medii anuale nu sunt reflectate veniturile suplimentare evidențiate în adeverința nr.709/13.03.2008 emisă de SA, după cum rezultă din anexele acestor decizii depuse, în copie, la dosar.
Tribunalul a considerat că, independent de motivele susținute în soluționarea cererii de recalculare de către intimată, în procedura de recalculare a drepturilor de pensie, veniturile suplimentare evidențiate în adeverința nr.709/13.03.2008 emisă de SA, trebuiau a fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru următoarele motive:
Potrivit mențiunilor din adeverința nr.709/13.03.2008 emisă de SA, contestatoarea a realizat venituri suplimentare la retribuția tarifară de încadrare, la salariul de bază, care au avut caracter permanent iar pe toată durata angajării s-au achitat lunar cotele CAS.
S-a statuat că potrivit dispozițiilor art.4 alin.1 din OUG nr.4/2005, determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr.1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000.
Prin urmare, Tribunalul a apreciat că valorificarea veniturilor suplimentare indicate în adeverință este posibilă, în temeiul art.7 alin.3 din OUG nr.4/2005, și este în concordanță cu principiile instituite prin Legea nr.19/2000.
Conform dispozițiilor art.7 alin. 3 din OUG nr. 4/2005 aprobată și modificată prin Legea nr.78/2005, decizia de recalculare poate fi modificată la cerere, în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial care, conform Legii nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate până la data de 1 aprilie 2001.
Potrivit dispozițiilor art.7 alin.5 din OUG nr.4/2005, în forma în vigoare la data depunerii cererii de recalculare, cererile prevăzute la alin.(3) se soluționează în termenul prevăzut la art.86 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, drepturile modificate acordându-se, prin derogare de la prevederile art.95 și 169 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, de la data plății drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art.3, cu respectarea termenului general de prescripție.
În consecință, s-a apreciat că veniturile suplimentare evidențiate în adeverința nr.709/13.03.2008 emisă de SA, trebuiau a fi valorificate în calculul punctajului mediu anual, având în vedere că, pe de o parte, ignorarea lor ar contraveni principiului contributivității, instituit de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite și, pe de altă parte, conform art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000 numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Veniturile suplimentare menționate în adeverință trebuie avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie, independent de faptul că regimul juridic al contribuției de asigurări sociale din perioada în care aceste venituri au fost realizate diferă de cel din prezent, pentru că altfel, scopul declarat al procesului de recalculare, astfel cum este menționat în preambulul OUG nr.4/2005, și anume respectarea principiului "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", nu ar mai fi realizabil iar în prestația de asigurări sociale stabilită nu s-ar reflecta prețul plătit pentru riscul asigurat.
În ceea ce privește criticile care vizează nevalorificarea mențiunilor din adeverința nr.364/02.02.2005 emisă de SA, Tribunalul a constatat că sunt doar parțial întemeiate, respectiv doar în privința sporului de vechime aferent perioadei 01.05.1968-01.03.1970.
Astfel, intimata a avut în vedere la stabilirea punctajului mediu anual, doar sporurile de vechime, pe care contestatoarea l-a avut după data de 01.03.1970, după cum rezultă din anexele deciziei de recalculare, care conțin date privitoare la activitatea în muncă.
Or, și anterior datei de 01.03.1970, respectiv în perioada 01.05.1968-01.11.1969 contestatoarea a beneficiat de un spor de vechime de 5% iar în perioada 01.11.1969-01.03.1970 a beneficiat de un spor de vechime de 7%, după cum rezultă din adeverința nr.364 din 02.02.2005 emisă de SA.
S-a statuat că potrivit dispozițiilor art.2 alin.1 din OUG nr.4/2005, recalcularea prevăzută la art.1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.
Conform dispozițiilor art.4 din OUG nr.4/2005, determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr.1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000. Sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, conform prevederilor art.2, sunt cele prezentate în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență. Sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare prevăzute la alin.(2) se dovedesc prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii, eliberate de angajatori, care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora.
Cum, în speță, contestatoarea a făcut dovada realizării sporului de vechime și anterior datei de 01.03.1970, prin adeverința nr.364/ 02.02.2005 emisă de SA, a considerat tribunalul că intimata avea obligația ca, în baza dispozițiilor art.7 alin.3 și art.7 alin.5 din OUG nr.4/2005, să îl utilizeze în calculul drepturilor de pensie, deoarece dispozițiile art.164 alin.3 din Legea nr.19/2000, coroborate cu mențiunile de la pct.1.1. din anexa OUG nr.4/2005, nu interzic o astfel de valorificare, iar realizarea efectivă a respectivul spor trebuie reflectată în calculul punctajului mediu anual.
Pentru motivele de fapt și de drept anterior expuse, în baza dispozițiilor art. 2 lit. e, art. 78, 87, 164 alin. 3 din Legea nr.19/2000, OUG nr.4/2005 și HG nr.550/2005, s-a dispus anularea deciziei nr.-/ 30.06.2008 emisă în baza OUG nr. 4/2005 de Casa de Pensii Sector 3 și obligarea intimatei să emită o nouă decizie de pensionare conform OUG nr.4/2005, în care, la stabilirea punctajului mediu anual să valorifice veniturile suplimentare evidențiate în adeverința nr.709/13.03.2008 emisă de SA, precum și sporul de vechime aferent perioadei 01.05.1968-01.03.1970 conform adeverinței nr.364/02.02.2005 emisă de SA, începând cu data de 01.07.2005.
Pe cale de consecință, s-a dispus anularea deciziei nr.-/30.06.2008 emisă în baza OUG nr.19/2007 de Casa de Pensii Sector 3 și obligarea intimatei să emită o nouă decizie de pensionare conform OUG nr.19/2007, pornind de la valoarea punctajului mediu anual stabilit conform OUG nr.4/2005, potrivit prezentei sentințe.
Această soluție a fost impusă de faptul că punctajul mediu anual conform OUG nr.19/2007, se determină pornindu-se de la valoarea punctajului mediu anual recalculat conform OUG nr.4/2005, din acesta scăzându-se cota parte din punctajul mediu anual anterior aplicării OUG nr.19/2007, și la acesta adăugându-se cota parte din punctajul mediu anual conform OUG nr.19/2007. Or, în condițiile în care punctajul mediu anual calculat conform OUG nr.4/2005, se va modifica retroactiv, începând cu data de 1.07.2005, conform sentinței, această modificare trebuie să se reflecte și în valoarea punctajului mediu anual calculat începând cu data de 01.07.2007.
Având în vedere dreptul beneficiarei prestației de asigurări sociale de a încasa pensia în cuantumul legal cuvenit, ținând cont de obligația intimatei de a face plata acestor drepturi, conform art.24 lit.e din HG nr.13/2004, de faptul că prin plata unei pensii cu o valoare mai mică decât cea cuvenită, ca urmare a determinării punctajului mediu anual prin nevalorificarea veniturile suplimentare din adeverință și a sporurilor de vechime, în patrimoniul contestatoarei s-a cauzat un prejudiciu constând în diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată, în baza dispozițiilor art.7 alin.5 din OUG nr.4/2005, tribunalul a dispus obligarea intimatei la plata diferențelor de drepturi de pensie cuvenite conform sentinței, începând cu data de 01.07.2005 la zi.
În baza dispozițiilor art.274 Cod de procedură civilă, s-a dispus obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de contestatoare în valoare de 700 lei reprezentând onorariu avocat, conform chitanțelor de la dosar.
A fost respinsă acțiunea sub celelalte aspecte ca neîntemeiată, deoarece s-a statuat că celelalte sporuri de vechime menționate în adeverința nr.364/02.02.2005 emisă de SA au fost valorificate în calculul pensiei, conform datelor privitoare la activitatea în muncă, în baza art.164 alin.3 din Legea nr.19/2000 coroborate cu pct.1.1 din anexa OUG nr.4/2005.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimata Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiurile de modificare prevăzute de art.304 pct.4, 9 Cod pr.civilă și dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, recurenta susține în esență depășirea de către judecători a atribuțiilor conferite de lege, incursiunea lor în domeniul altor puteri constituite, în dauna ordinii constituționale și interesului public, cât și pronunțarea sentinței atacate cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat că veniturile salariale obținute în sistem de acord global sunt temporare și fără caracter permanent, nefăcând parte din baza de calcul a pensiilor, astfel încât nu pot fi luate în considerare la stabilirea drepturilor la pensie. S-au nesocotit totodată dispozițiile OUG nr.4/2005, normă cu caracter special, a cărei aplicabilitate este prioritară celei generale, ce specifică faptul că aceste venituri în acord global și prime nu sunt luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.
Nelegal se pretinde că s-ar fi dispus valorificarea sporului de vechime aferent perioadei 01.05.1968-01.03.1970, această dispoziție a instanței realizându-se cu încălcarea principiului separației puterilor în stat, reglementat prin art.1 al.4 din Constituția României, adăugându-se practic la dispozițiile imperative ale art.164 al.3 din Legea nr.19/2000.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul, pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei decizii.
În condițiile în care din conținutul adeverințelor nr..709/13.03.2008 și nr.364/02.02.2005 emise de SA, rezultă că intimata-reclamantă a realizat venituri în acord global și prime care au fost plătite din fondul de salarii, pentru care s-a calculat și virat contribuția de asigurări sociale conform legii, în mod corect și realizând o justă aplicațiune a prevederilor art.2 lit.e, art.23 alin.1 lit.a, art.160 alin.5, art.161 alin.2 din Legea nr.19/2999, Tribunalul a dispus obligarea Casei de Pensii a Municipiului B la emiterea unei noi decizii prin care, la recalcularea drepturilor de pensie să fie luate în considerare mențiunile din cuprinsul adeverinței sus menționate.
Susținerile recurentei conform cărora veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global nu au fost incluse de legiuitor în categoria sporurilor cu caracter permanent nu pot fi primite. Cum, legal a reținut prima instanță, la calculul drepturilor de pensie trebuie avute în vedere și aceste venituri, în condițiile în care legiuitorul nu enumeră expres care sunt sporurile ce trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, ci indică criteriile ce permit determinarea lor.
Pe de altă parte, acceptarea unei astfel de ipoteze ar atrage încălcarea unuia dintre principiile ce guvernează sistemul public de asigurări sociale, astfel cum este prevăzut de art.2 din Legea nr.19/2000, deoarece veniturile obținute în sistem de acord global au determinat o sporire a drepturilor bănești provenite din muncă, totodată au fost avute în vedere la calculul contribuției de asigurări sociale, în sensul măririi corespunzătoare a acesteia.
Totodată, OUG nr.4/2005, ca normă specială, are relevanță în cauză doar în condițiile în care nu contravine dispozițiilor actului normativ general respectiv Legea nr.19/2000.
Prima instanță corect a dispus valorificarea sporului de vechime aferent perioadei 01.05.1968-01.03.1970, atestate de conținutul adeverinței nr.364/02.02.2005 emisă de SA, valorificare ce s-a realizat cu respectarea art.164 alin.3 din Legea nr.19/2000, prin raportare la art.7 alin.3 și 5 și pct.1 din Anexa OUG nr.4/2005.
Legal s-a reținut astfel că angajatorul poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea adeverințelor întocmite, astfel încât, nefiind contestată valabilitatea adeverinței sus precizate, aceasta produce efecte juridice.
Drept urmare, legal tribunalul a reținut pentru perioada 01.05.1968-01.03.1970 sporurile de vechime în procentele menționate de adeverința nr.364/02.02.2005 emisă de SA, nerealizându-se astfel o adăugare la lege, în concret la dispozițiile art.164 al.3 din Legea nr.19/2000. Procentele sporurilor de vechime menționate în art.164 al.2 din Legea nr.19/2000 vor fi reținute doar în condițiile în care acestea nu sunt individualizate în înscrierile din carnetul de muncă al solicitantului sau în lipsa unei adeverințe de natura celei prezentate în cauză.
În consecință, prima instanță nu a adăugat la lege, neexistând o încălcare a principiului separației puterilor în stat.
Motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 Cod pr.civilă nu sunt incidente în cauză, nu se menționează în concret în ce constă imixtiunea instanței în activitatea recurentei, nu se menționează ce anume texte de lege au fost greșit aplicate ori neluate în considerare și în ce mod.
De aceea se poate concluziona că aceste motive au caracter pur formal, la fel ca și invocarea art.3041Cod pr.civilă, ceea ce impune înlăturarea lor ca atare.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată, fiind pronunțată cu respectarea normelor de drept aplicabile în cauză, neexistând o imixtiune a instanței de fond în atribuțiile Casei de Pensii a Municipiului
În temeiul art.274 Cod pr.civilă, va fi obligată recurenta care se găsește în culpă procesuală, la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând onorariu avocat, dovedit cu chitanța nr.390/09.09.2009, aflată la fila 13 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr. 2459 din 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.28988/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimata-contestatoare .
Obligă recurenta la 300 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./20.01.2010
Jud.fond:;
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
