Asigurări sociale. Decizia 442/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 442
Ședința publică din data de 26 martie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Traian
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr.1432 din 21 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna de,-, județ D și pârâta SC S SA - prin lichidator judiciar SC SRL, cu sediul în Târgoviște,-,.1,.49, județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 19 martie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp mai îndelungat pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de 26 martie 2008 când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița reclamantul a chemat în judecată pe pârâții, fostă Târgoviște și Casa Județeană de Pensii D, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța prima pârâtă să fie obligată să-i modifice carnetul de muncă în sensul recunoașterii grupei a-II-a de muncă pentru perioada 21.10.1974-02.11.1994, iar pârâta Casa Județeană de Pensii D, după modificarea carnetului de muncă al reclamantului, să îl încadreze pe acesta cu drept de pensie pentru limită de vârstă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost angajat în funcția de inginer chimist la biroul laboratoare - laborator chimic începând cu 21.10.1974 și până la 2.11.1994 și că nu i se consideră vechime în grupa a-II-a de muncă conform Ordinului nr.50/1990, anexa II, punctul 101, completat cu avizele ulterioare și scrisoarea 436/1342/23.06.1997.
A mai arătat reclamantul că pârâta, fostă SA Târgoviște i-a eliberat adeverința nr.3121/09.11.2004 pentru grupa a-II-a de muncă, dar numai pentru perioada 01.01.1992-01.11.1994, iar reclamantul a solicitat completarea întregii perioade de la 21.10.1974 și până la 2.11.1994, însă i-a fost eliberată o adeverință prin care s-a arătat doar că a lucrat ca inginer chimist la biroul laboratoare - laboratorul chimic.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Daf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prematurității introducerii acțiunii, solicitând respingerea acțiunii față de aceasta, arătând, în esență, că reclamantul, după încadrarea în grupa superioară de muncă, trebuie să se adreseze cu o cerere casei județene de pensii, în vederea verificării dreptului de pensie.
Pe fondul cauzei, aceeași pârâtă solicitat respingerea acțiunii ca nefondată pe motiv că reclamantul nu face dovada că a desfășurat activitatea în condiții de muncă în grupă superioară.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză, cu înscrisuri și depozițiile martorilor și audiați la solicitarea reclamantului, prin sentința civilă nr.118/07.02.2007 Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția prematurității introducerii cererii față de pârâta Casa Județeană de Pensii D respingând cererea față de aceasta ca prematur introdusă și a respins cererea față de pârâta, având ca lichidator judiciar pe SC SRL Târgoviște.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că excepția prematurității este întemeiată, deoarece pârâta Casa Județeană de Pensii D nu putea să valorifice cererea de pensionare pentru limită de vârstă decât după ce în carnetul de muncă al reclamantului ar fi fost trecută perioada de 20 de ani pretinsă de acesta ca fiind lucrată în grupa a-II-a de muncă.
În ceea ce privește cererea formulată împotriva pârâtei Târgoviște, aceasta a fost respinsă pe motiv că nu s-a făcut dovada de către reclamant a desfășurării unei activități în grupa a-II-a de muncă, în sensul că nu se respectă prevederile Ordinului 50/1990, dat fiind că laboratorul chimic unde a lucrat reclamantul nu a fost nominalizat începând cu anul 1974 ca loc de muncă având condiții deosebite și nu s-a reținut și virat din respectivul an, CAS, pentru reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o ca nelegală și netemeinică, susținând că în raport de probele administrate este îndreptățit să beneficieze, pentru perioada solicitată, de grupa a-II-a de muncă, iar prin decizia civilă nr.368/24.04.2007 Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis recursul și a casat sentința trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Instanța de control judiciar a reținut că recurentul a fost angajat în funcția de inginer chimist la biroul laboratoare, în cadrul unității-pârâte, laborator chimic, de la 21.10.1974 și până la 2.11.1994, însă acestuia nu i s-a luat în considerare grupa a-II-a de muncă decât pentru perioada 1.01.1992 - 1.11.1994 conform adeverinței nr.3121/2004, prin care pârâta Târgoviște a recunoscut că locul de muncă în cadrul căruia își desfășura activitatea reclamantul, se încadrează la punctul 101 al anexei II a Ordinului nr.50/1990.
S-a mai reținut că recurentul, neschimbându-și locul de muncă, ar beneficia de aceeași grupă de muncă pe toată perioada lucrată dacă au rămas neschimbate condițiile de muncă.
A mai arătat Curtea că nu i se poate imputa recurentului lipsa de diligență a legiuitorului în legiferarea grupei a-II-a de muncă, având în vedere că acesta a lucrat în aceleași condiții specifice acestei grupe din 1974 și că este necesară efectuarea unui raport de expertiză în dreptul muncii care să stabilească, în plus, cantitatea noxelor în care a lucrat reclamantul, dacă acesta a avut întreruperi în activitatea prestată sau dacă a mai lucrat și la alte sectoare în raport de mențiunile din cartea de muncă și de actele de la direcția personal din cadrul unității pârâte.
La rejudecare, cauza a fost reînregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, iar în conformitate cu îndrumările deciziei de casare s-a dispus, la termenul din 29.06.2007, efectuarea unui raport de expertiză cu obiectivele indicate în cuprinsul încheierii.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză, prin sentința civilă nr.1432 din 21 decembrie 2007 Tribunalul Dâmbovițaa admis cererea reclamantului, a constatat că în perioada 21.10.1974 - 02.11.1994 reclamantul a prestat muncă în condițiile grupei a-II-a de muncă, a obligat pârâta Casa Județeană de Pensii D la emiterea deciziei de pensie pentru limită de vârstă cu data de 20.11.2006, ținând cont de încadrarea în grupa a-II-a de muncă, a respins excepția prematurității formulării cererii invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii D și a obligat pe pârâta SC S SA, prin lichidator judiciar SC SRL, la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a solicitat recunoașterea grupei a-II-a de muncă pe perioada cât a fost angajat la SC SA fostă, respectiv 1974-1992, societate aflată în lichidare.
S-a mai arătat că reclamantul și-a desfășurat întreaga activitate numai la locul de muncă denumit "Serviciul -laboratoare", în mediu toxic și în procent de 70% din activitatea sa, această împrejurare rezultând din probele administrate, respectiv înscrisuri, declarații de martori, dar și din recunoașterea pârâtei făcută pe parcursul soluționării cauzei și din notele scrise depuse la dosar cu ocazia judecării în fond a cauzei.
Totodată, s-a reținut că aceleași concluzii rezultă și din raportul de expertiză, care a stabilit cu certitudine că reclamantul a desfășurat activitate numai la acest serviciu și nu numai între 01.01.1992-01.11.1994, perioadă pentru care i s-a recunoscut încadrarea în grupa a-II-a de muncă, conform anexei II, punctul 101 din Ordinul 50/1990.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză, expertul a mai arătat că reclamantul a desfășurat 70% din activitatea sa în mediu deosebit și cu substanțe chimice, că în perioada 1976-1989 acordarea grupei a-II-a nu mai era condiționată de determinările de noxe și că se impune încadrarea reclamantului în grupa a-II-a de muncă, cu completarea corespunzătoare în carnetul de muncă pentru perioada 1974-1994.
A mai apreciat tribunalul că nu este necesară obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe prin care să se recunoască încadrarea în grupa a-II-a de muncă pe această perioadă, deoarece, pe de o parte, prin cererea de chemare în judecată nu s-a solicitat acest lucru, iar pe de altă parte, hotărârea judecătorească ține loc de adeverință, urmând a fi folosită de către reclamant la Casa Județeană de Pensii
De asemenea, s-a arătat că în baza hotărârii judecătorești, urmează a se face cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului.
În ceea ce privește excepția prematurității formulării cererii, invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii D, tribunalul a respins-o, apreciind că prin recunoașterea de către instanța de judecată a încadrării reclamantului în grupa a-II-a de muncă, această pârâtă poate proceda la emiterea deciziei de pensie cu data de 20.11.2006, data introducerii cererii de chemare în judecată, neputându-se reține în același timp existența vreunei culpe a acesteia, de vreme ce recunoașterea dreptului s-a făcut pe cale judecătorească.
Drept urmare, instanța a admis cererea reclamantului în sensul celor -arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe pârâta Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă și art.3041Cod pr.civilă.
Susține recurenta că în mod eronat prima instanță a respins excepția prematurității invocată de recurenta-pârâtă, ce a fost obligată la luarea în calcul a grupei a-II-a de muncă și la trecerea la pensie pentru limită de vârstă.
Astfel, se învederează că pentru perioadele ulterioare anului 1990 trebuia făcută încadrarea în grupa superioară de muncă, cel târziu până la abrogarea Ordinului nr.50/1990, respectiv data de 1.04.2001, reprezentând data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000.
Se mai arată că în conformitate cu art.14 din HG nr.261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locuri de muncă în condiții deosebite în vederea pensionării se face pa baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, potrivit metodologiei stabilite de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, pe baza unei adeverințe emisă de angajatorul la care a lucrat salariatul respectiv sau a listelor cuprinzând persoanele care au desfășurat activitatea în locuri de muncă în condiții deosebite.
Se susține în continuare de către recurentă că după încadrarea în grupa superioară de muncă de către unitatea în care cel în cauză și-a desfășurat activitatea, la depunerea actelor în vederea pensionării, instituția recurentă verifică legalitatea acordării grupei de muncă, astfel încât reclamantul, după încadrarea în grupa superioară de muncă, trebuie să se adreseze cu o cerere recurentei în vederea verificării dreptului de pensie.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii excepției prematurității și respingerii acțiunii față de recurenta-pârâtă ca prematur introdusă.
Nici intimatul-reclamant și nici intimata-pârâtă SC S SA, prin lichidator judiciar SC SRL, nu au formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin cererea introductivă, înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 20.11.2006, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții S SA și Casa Județeană de Pensii D, solicitând ca prima pârâtă să îi modifice carnetul de muncă, în sensul considerării pentru perioada 21.10.1974 - 2.11.1994 a grupei a-II-a de muncă, iar pârâta Casa Județeană de Pensii D, după modificarea carnetului de muncă, să-l încadreze pe reclamant cu drept de pensie pentru limită de vârstă.
Este întemeiată critica recurentei prin care se susține, în esență, că în mod greșit a fost respinsă excepția prematurității acțiunii invocată de recurenta-pârâtă la prima instanță.
Aceasta, deoarece este cert, în raport de metodologia de stabilire și plată a pensiilor, consacrată de prevederile art.82 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare și ale Ordinului nr.340/2001 al, cu modificările și completările ulterioare, pentru aprobarea Normelor de aplicare prevederilor Legii nr.19/2000, cuprinse în capitolul B, secțiunea a-VII-a, că numai după ce soluția de recunoaștere a grupei a-II-a de muncă pentru activitatea prestată de reclamant în perioada 21.10.1974 - 2.11.1994 rămâne irevocabilă, acesta se poate adresa cu cerere recurentei-pârâte pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, prevalându-se și de perioada respectivă, în care a prestat muncă în grupa a-II-a, urmând a se emite o decizie de către Casa Județeană de Pensii D, în temeiul art.86 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Intimatul-reclamant nu poate rezolva în cadrul aceluiași litigiu atât recunoașterea activității sale prestată în grupa a-II-a de muncă, pe o anumită perioadă, în contradictoriu cu fostul angajator, cât și obligarea Casei Județene de Pensii D la emiterea unei decizii de pensie pentru limită de vârstă începând cu data introducerii acțiunii, așa cum încercat practic în procesul de față și cum a dispus prima instanță, prin sentința atacată, cererea formulată de intimatul-reclamant împotriva Casei Județene de Pensii D apărând ca prematură, pentru considerentele mai arătate.
Concluzionând, față de cele ce preced, Curtea privește recursul ca fondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va admite, în cauză fiind incident motivul de modificare a sentinței prev. de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, iar conform art.312 alin.2 și 3 Cod pr.civilă va modifica în parte sentința, în sensul că va admite excepția prematurității acțiunii invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii D și va respinge acțiunea față de această pârâtă, ca prematur formulată, urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr.1432 din 21 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna de,-, județ D și intimata-pârâtă SC S SA - prin lichidator judiciar SC SRL, cu sediul în Târgoviște,-,.1,.49, județ D și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că admite excepția prematurității acțiunii invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii D și respinge acțiunea față de această pârâtă ca prematur formulată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 martie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Traian
- - --- - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
3 ex.
/AȚ
23.04.2008
Trib.D nr-
G -
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Traian
