Asigurări sociale. Decizia 477/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 477
Ședința publică din data de 19 martie 2008
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 3: Maria Ana
GREFIER:
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către reclamantul-recurent împotriva sentinței civile nr. 438/16.11.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta-intimată Casa Județeană de Pensii C-S, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul-recurent personal, lipsă fiind pârâta-intimată.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței, la data de 13 februarie 2008, reclamantul-recurent a depus concluzii scrise.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reclamantul-recurent solicită admiterea recursului, conform concluziilor scrise depuse la dosar.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 438/16.11.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a respins ca tardivă acțiunea formulată de către reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C-S, prin care reclamantul solicită anularea deciziei de pensionare nr. 51098 din 1.02.2006, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensionare, cu aplicarea stagiului de cotizare de 20 de ani pentru munca în grupa I în sectorul minier.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a depășit termenul legal, prevăzut de art. 87 din Legea nr. 19/2000 modificată, pentru contestarea deciziei de pensionare menționate anterior.
Reclamantul a declarat, în termenul legal, recurs împotriva acestei hotărâri judecătorești, solicitând casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea cererii de recurs se arată că la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului, pârâta a săvârșit o eroare de încadrare în grupa a III de muncă a reclamantului, conform art. 8 alin. 1 din Legea nr. 3/1977, astfel încât se impune aplicarea dispozițiilor art. 89 din Legea nr. 19/2000 și ale art. 7 alin. 4 din OUG nr. 4/2005, aprobată de Legea nr. 78/2005, care sunt derogatorii de la prevederile art. 87 și art. 88 din Legea nr. 19/2000.
Cu privire la fondul cauzei se susține că, la recalcularea pensiei reclamantului, pârâta a greșit prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 3/1977, în loc de 20 de ani, cât era corect conform dispozițiilor art.2 alin.3 din nr.HG1550/2004 coroborate cu cele ale art.14 din Legea nr.3/1977.
În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 9 - pct. 11 Cod procedură civilă.
Intimata a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, arătând că instanța de fond a respins în mod corect acțiunea formulată de către reclamantul.
Reclamantul-recurent a formulat concluzii scrise, prin care solicită admiterea recursului și casarea hotărârii recurate cu trimitere spre rejudecare instanței de fond, reiterând motivele expuse în cererea de recurs. Totodată, a arătat că a solicitat primei instanțe repunerea în termen, deoarece depășirea acestuia s-a datorat cuplei exclusive și abuzului de drept al pârâtei-intimate.
Recurentul susține că a uzat de prevederile imperative ale Legii nr. 554/2004, conform cărora procedura prealabilă este obligatorie.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei și a prevederilor art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Art. 87 din Legea nr. 19/2000 prevede că decizia de pensionare poate fi contestată la instanța judecătorească competentă, în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului, în termen de 45 de zile de la comunicare. Conform art. 88 din Lega nr. 19/2000, decizia casei teritoriale de pensii, necontestată în termen, este definitivă.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată nu rezultă că reclamantul a solicitat repunerea în termenul de 45 de zile, reglementat de art. 87 din Legea nr. 19/2000, cu indicarea împrejurării mai presus de voința sa, care l-a împiedicat să conteste decizia de pensionare în termenul legal, și a datei la care a încetat această împiedicare, astfel încât nu sunt îndeplinite cerințele art. 103 Cod procedură civilă, pentru repunerea sa în termenul, prevăzut de lege, pentru contestarea deciziei de pensionare nr. 51098/1.02.2006, emisă de Casa Județeană de Pensii C-
Reclamantul a contestat decizia de pensionare nr. 51098/1.02.2006, emisă de Casa Județeană de Pensii C-S, după expirarea termenului legal de 45 de zile, astfel încât instanța de fond a admis, în mod legal și temeinic, excepția tardivității acțiunii și, pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată de către reclamant.
Dispozițiile art. 7 alin. 4 din OUG nr. 4/2005, și ale art. 89 din Legea nr. 19/2000 nu reprezintă derogări de la prevederile art. 87 și art. 88 din Legea nr. 19/2000, cum greșit susține recurentul. În temeiul acestor texte legale, atunci când constată erori în stabilirea și în plata drepturilor de pensie, casa de pensii va opera revizuirile și modificările legale ce se impun, urmând a fi trași la răspundere cei vinovați de existența acestor erori. Prin urmare, prevederile art. 7 alin. 4 din OUG nr. 4/2005 și ale art. 89 din Legea nr. 19/2000 nu pot fi invocate de un asigurat pentru a contesta o decizie de pensionare după expirarea termenului de 45 de zile de la comunicare, reglementat de art. 87 din Legea nr. 19/2000, astfel încât nu este incident motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Față de dispozițiile art. 154 alin. 1 și alin. 2, art. 155 lit. d, lit. e și lit. f din Legea nr. 19/2000, modificată și completată, în speță, nu sunt aplicabile prevederile legale referitoare la procedura administrativă prealabilă, respectiv dispozițiile art. 52 alin. 1 și alin. 2 din Constituția României coroborate cu cele ale Legii nr. 554/2004, cum greșit susține recurentul.
Dispozițiile art. 304 pct.10 și 11 Cod de procedură civilă, invocate de către recurent au fost abrogate prin OUG nr.138/2000, astfel încât nu pot constitui temei de drept al cererii de recurs.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca neîntemeiat, întrucât hotărârea recurată este temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamantul-recurent împotriva sentinței civile nr. 438/16.11.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta-intimată Casa Județeană de Pensii C-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - Dr. - - - -
GREFIER,
Red. /25.03.2008
Tehnored.: M/ 2 ex./28.03.2008
Prim inst.: și
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Carmen Pârvulescu, Maria Ana
