Asigurări sociale. Decizia 66/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 66
Ședința publică din 21 ianuarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu DR.- -
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții CASA JUDEȚEANĂ de PENSII T și MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 2864 din 4 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâtul intimat CONSILIUL NAȚIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal s-a prezentat pentru pârâta recurentă Casa Județeană de Pensii T, consilier juridic, lipsă fiind pârâtul recurent Ministerul Economiei și Finanțelor, reclamantul intimat și pârâtul intimat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța pune din oficiu în discuție competența materială a instanței în soluționarea cauzei, având în vedere dispozițiile art. 8 și 10 din Legea contenciosului administrativ și fiscal.
Reprezentantul pârâtei recurente lasă excepția invocată la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr.3346/30/15.04.2008, reclamantul a chemat în judecată pârâții Casa Județeană de Pensii T, Ministerul Economiei si Finanțelor Publice (chemat în garanție) și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (in calitate de expert), solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie scutit de impozit asupra drepturilor de pensie pe care le ridică începând cu 29.02.2007 si pana la pronunțarea sentinței precum si in continuare până la încetarea stării de persoană handicapată accentuat.
În fapt s-a aratat că în ultima perioadă a activității sale a activat ca si magistrat în cadrul Tribunalului Timiș.
La 07.10.2006 i s-a acordat pensia de serviciu prin decizia - care ulterior a fost recalculată prin decizia -/29.05.2007.
Prin decizia 30269/29.02.2007 a fost pensionat ca și persoană cu handicap accentuat.
Potrivit art.26 din Legea 448/06.12.2006 republicată, privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, sunt scutiți de impozit pe venitul din salarii și indemnizații de natură salarială, persoanele cu handicap grav sau accentuat.
Legiuitorul a omis a prevedea scutirea de impozit și în beneficiul persoanelor fizice ce sunt pensionate.
În opinia reclamantului există un caz grav de discriminare, invocându-se ca temei de drept art.14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului ratificată de România, art.11 și art.20 din Constituția României.
Tot ca și temei de drept s-a invocat de reclamant art.1 din protocolul nr.12 la Convenție, art.21, alin.1 din OG 137/2000 modificată, art.6 alin.2 din Codul Muncii, art.20 și 53 din Constituția României.
Reclamantul a mai invocat și practica Curții Constituționale: deciziile 20/02.02.2000 a Curții Europene a Drepturilor Omului, decizia nr.1/08.02.1994, decizia 135/05.11.1996, Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului. Se solicită judecarea în lipsă.
Prin întâmpinare, pârâta Casa Județeană de Pensii Tas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta arată că dispozițiile art.69 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, astfel cum au fost modificate de art.I pct.23 din OUG 106/2007, care a intrat in vigoare la data de 01.01.2008 conform art.II din OUG 106/2007: "Venitul impozabil lunar din pensii se stabilește prin deducerea din venitul din pensie a unei sume neimpozabile lunare de 1000 lei si a contribuțiilor obligatorii calculate, reținute și suportate de persoana fizică", anterior aplicării acestei ordonanțe de urgență a Guvernului, art.69 din Legea 571/2003, modificat de pct.49 al art.I din Legea nr.343/2006, statuând: "Venitul impozabil lunar din pensii se stabilește prin deducerea din venitul din pensie a unei sume neimpozabile lunare de 900 lei și a contribuțiilor obligatorii calculate, reținute și suportate de persoana fizică" și art.70 alin.1-6 și 8 din Legea nr.571/2003, cu modificările și completările ulterioare: "(1) Orice plătitor de venituri din pensii are obligația de a calcula lunar impozitul aferent acestui venit, de a-l reține și de a-l vira la bugetul de stat, potrivit prevederilor prezentului articol. (2). Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de impunere de 22% asupra venitului impozabil lunar din pensii. (3). Impozitul calculat se reține la data efectuării plății pensiei și se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se face plata pensiei. (4) Impozitul reținut este impozit final al contribuabilului pentru veniturile din pensii. (5). În cazul unei pensii care nu este plătită lunar, impozitul ce trebuie reținut se stabilește prin împărțirea pensiei plătite la fiecare din lunile cărora le este aferentă pensia. (6). Drepturile de pensie restante se defalchează pe lunile la care se referă, în vederea calculării impozitului datorat, reținerii și virării acestuia (8). În cazul veniturilor din pensii și/sau al diferențelor de venituri din pensii stabilite pentru perioade anterioare, conform legii, impozitul se calculează asupra venitului impozabil lunar și se reține la data efectuării plății, în conformitate cu reglementările legale în vigoare la data plății și se virează până la data de 25 lunii următoare celei in care s-au plătit".
Prin sentința civilă nr. 2864 din 4.09.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea civilă formulată de reclamantul, împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii
dispus scutirea de impozit asupra drepturilor de pensie pe care le ridică reclamantul începând cu data de 29.02.2007 și până la pronunțarea sentinței (04.09.2008) precum și în continuare până la încetarea stării de persoană handicapat accentuat.
A admis cererea de chemare în garanție formulată de reclamant împotriva chematului în garanție Ministerul Economiei si Finanțelor Publice.
A fost obligat chematul în garanție să aloce sumele necesare restituirii impozitului perceput de pârâta Casa Județeană de Pensii T pe seama reclamantului și a respins capătul de cerere al reclamantului cu privire la cheltuieli de judecată ca nedovedite.
Tribunalul a reținut că cererea reclamantului este neîntemeiată pe considerentul că este persoană încadrată in grad de handicap accentuat, deoarece prevederile legale sus citate stabilesc obligația in sarcina oricărui plătitor de venituri din pensii de a calcula lunar, de a reține și de a vira la bugetul de stat, impozitul aferent veniturilor din pensii, care depășesc plafonul de 900 lei (Ron) in anul 2007 și de 1000 lei (Ron) in anul 2008 și nu exonerează de impozitul asupra pensiilor nici o categorie de pensionari, cuantumul pensiei reprezentând unicul criteriu în funcție de care se percepe impozitul pe venitul din pensii.
Întrucât pensia de serviciu, de care beneficiază reclamantul, a depășit plafonul de 900 lei în anul 2007 și de 1000 lei în anul 2008, pentru sumele din pensie, ce au depășit acest plafon, Casa Județeană de Pensii Tac alculat, a reținut și a virat la bugetul de stat, impozitul aferent respectivelor sume.
In drept: art.69 și 70 alin.6 și 8 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.
Prin întâmpinare, Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP T, a solicitat să se constate pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, pe fond, respingerea cererii reclamantului ca netemeinică și nelegală, respingerea cheltuielilor de judecată.
În ce privește excepția invocată, pârâtul consideră că atribuții privind salarizarea sau acordarea de alte sume o au instituțiile în cadrul funcționează ca angajat reclamantul.
Ministerul Justiției are calitate de ordonator principal de credite, prin urmare Ministerul Economiei si Finanțelor nu poate fi obligat la plata către salariații unor instituții care au calitate de ordonatori principali de credite.
Pe fond, consideră eronată si neîntemeiată solicitarea reclamantului cu privire la admiterea plătii drepturilor solicitate, actualizate cu rata de inflație.
Potrivit Legii 500/2002, art.34 se stipulează că ordonatorii principali de credite au obligația ca până in 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Economiei si Finanțelor propunerile pentru proiectul de buget si anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli și estimările pentru 3 ani, comunicate potrivit art.33, fiind însoțite de documentații și fundamentări detaliate.
Ordonatorul principal de credite, în speță Ministerul Economiei si Finanțelor are obligația să se încadreze în cheltuielile stabilite prin lege, astfel că nu s-au prevăzut sumele necesare plății acestor drepturi, drept pentru care nu există posibilitatea de a fi plătite.
Reclamantul, fost magistrat în cadrul Tribunalului Timiș, prin decizia 30269/29.02.2007 a fost pensionat ca persoană cu handicap accentuat.
In conformitate cu art.26 din Legea 448/06.12.2006 republicată privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, beneficiază de scutire de impozit pe venit din salarii si indemnizații de natură salarială, persoanele cu handicap grav sau accentuat.
Cum, reclamantul în prezent este pensionar, se consideră neîndreptățit dat fiind faptul că nu mai beneficiază de scutirea de impozit.
Instanța constată că și reclamantul poate beneficia de scutire de impozit, așa cum de altfel a reținut prin punctul de vedere Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, autoritate de stat în domeniul discriminării, autonomă cu personalitate juridică (fila 12 dosar), care face trimitere la prevederile art.6 alin.2 din Codul Muncii, cât și la art.2 alin.1 din OG 137/2000 republicată.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a făcut mențiunea in cadrul punctului de vedere invocându-se hotărârea dată in cazul Thlimmenos vs din 06.04.2000.
Cu această ocazie, curtea a concluzionat că "dreptul de a nu fi discriminat, garantat de convenție, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite, necompatibile".
Instanța constată că în speță este vorba de o discriminare care trebuie înlăturată prin prisma art.14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ratificată de România, precum si a art.11 si 20 din Constituția României coroborat si cu art.1 din Protocolul nr.12 la convenție, art.6 alin.2 din Codul Muncii.
Însăși practica în domeniul european este constantă în astfel de situații, reținând jurisprudența îndelungată a Curții Europene a Drepturilor Omului atunci când s-a pronunțat prin deciziile nr.20/02.02.2000, nr.1/08.02.1994, nr.135/05.11.1996.
Prin ultima decizie menționată, Curtea Constituțională a reținut că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament legal pentru situații care în funcție de scopul urmărit nu sunt diferite.
Așa fiind, acțiunea reclamantului este întemeiată, în baza art.283 alin.1 lit.c Codul Muncii coroborat cu art.26 din Legea 448/06.12.2006, în sensul de a dispune scutirea de impozit pentru drepturile de pensie pe care le ridică reclamantul începând cu 29.02.2007 până la pronunțarea sentinței și în continuare până la încetarea stării de persoană handicapată accentuat.
Potrivit art.60 si următoarele Cod procedură civilă, chematul în garanție Ministerul Economiei si Finanțelor va fi obligat să aloce sumele necesare restituirii impozitului perceput de pârâta Casa Județeană de Pensii T pe seama reclamantului.
Capătul de cerere al reclamantului prin care a solicitat cheltuieli de judecată, a fost respins ca nedovedit.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâții Casa Județeană de Pensii și Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP T, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acțiunii.
Invocând dispozițiile art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, pârâta recurentă Casa Județeană de Pensii Tas usținut că s-au încălcat dispozițiile art.69 și 70 alin.1-6, 8 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, care prevăd impozitarea pensiilor prin deducerea din venitul din pensie a unei sume neimpozabile lunare de 1000 lei și a contribuțiilor obligatorii calculate, reținute și suportate de persoana fizică și obligația oricărui plătitor de venituri din pensie de a calcula lunar, reține și a vira la bugetul de stat impozitul aferent.
Pârâtul recurent Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, a criticat sentința ca nelegală și invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, a susținut că, în raport de prevederile art.16-30 din Legea 500/2002, în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive.
Examinând cauza sub toate aspectele conform dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursurile sunt fondate, existând motivul de care prevăzut de art.304 pct.3 Cod procedură civilă.
Obiectul acțiunii îl reprezintă obligarea pârâților la scutirea reclamantului de impozit asupra drepturilor de pensie, nefiind contestată decizia de pensionare emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii
Stabilirea venitului impozabil lunar din pensie, calcularea, reținerea și virarea impozitului sunt reglementate de dispozițiile art.68-70 din Legea 571/2003- Codul fiscal și prin urmare raportul dintre reclamant și pârâți este un raport juridic fiscal așa cum este definit de art.16 Cod procedură fiscală ( OG92/2003).
Potrivit art.70 din Codul fiscal, pârâta Casa Județeană de Pensii T, în calitate de plătitor de venituri din pensii, are obligația de a calcula lunar impozitul, de a-l reține și a-l vira la bugetul de stat și conform art.41 din Codul d e procedură fiscală, această activitate se circumscrie noțiunii de act administrativ fiscal.
Reglementarea drepturilor și obligațiilor părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale prevăzute de Codul fiscal, intră în sfera de aplicare a Codului d e procedură fiscală - OG92/2003 potrivit art.1 din acest act normativ.
de impozit pe venitul din pensie, implică emiterea unui act administrativ fiscal privind stingerea unei obligații fiscale și, conform dispozițiilor art.206 alin.2, 209 alin.3 și 218 Cod procedură fiscală, coroborate cu dispozițiile art. 10 din /2004, soluționarea prezentului litigiu este de competența instanței de contencios administrativ și fiscal, respectiv a Tribunalului Timiș.
Pentru aceste considerente, în baza art.304 pct.3, 312 alin.1 și 6 Cod procedură civilă, se va casa sentința ca fiind pronunțată de o instanță necompetentă și se va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ de PENSII T împotriva sentinței civile nr.2864/4.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat.
Casează sentința și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - DR.- -
GREFIER,
- -
Red./23.02.2009
Thred./24.02. 2009
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu
