Asigurări sociale. Decizia 676/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.676
Ședința publică din 14 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Mihail Decean
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de reclamantul și pârâta Casa Județeană de Pensii T împotriva sentinței civile nr. 3166/2.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent, avocat, iar pentru pârâta recurentă, consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, se acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea recursului său și modificarea în parte a sentinței civile recurate, în sensul obligării pârâtei la plata diferențelor lunare dintre drepturile de pensie achitate și cele legal cuvenite începând cu data de 1.12.2005, în loc de 16.11.2007, fără cheltuieli de judecată. Totodată, pune concluzii de respingere a recursului Casei Județene de Pensii
Reprezentanta instituției pârâte solicită admiterea recursului formulat de aceasta, modificarea sentinței civile și respingerea acțiunii reclamantului, pentru motivele arătate în scris, fără cheltuieli de judecată în recurs.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 3166/02.10.2008, Tribunalul Timișa respins excepția tardivității invocată de către pârâta Casa Județeană de Pensii T, a admis în parte contestația formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii T, a anulat decizia de pensionare nr.-/30.11.2005 emisă de către pârâtă și a dispus emiterea unei noi decizii de pensionare, luând în considerare adeverințele nr.5/16.01.2006 și nr.50/19.10.2007 emise de către Societatea "" T, începând cu data de 16.11.2007.
Totodată, a obligat pârâta la plata diferențelor lunare de pensie, respectiv diferențele dintre sumele achitate cu titlu de pensie și sumele cuvenite în urma emiterii noii decizii de pensionare începând cu data de 16.11.2007 și a respins în rest contestația, respectiv pentru perioada 01.12.2005-16.11.2007, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în speță nu sunt incidente disp.art.86 alin.1 și 87 din Legea nr.19/2000 în ce privește termenul de prescripție ca fiind cel de 45 de zile și că termenul de 45 de zile, respectiv formulării unei căi de atac este folosită în cazul admiterii sau respingerii cererii de pensionare.
În ceea ce privește recalcularea pensiei, a punctajului mediu anual atunci când sunt necesare anumite acte doveditoare de la angajator, termenul de prescripție este termenul general de 3 ani prevăzut de Decretul 167/1958, așa cum de altfel este interpretat art.89 din Legea nr.19/2000.
Raportat la dispozițiile OUG 4/2005 care prevede expres depunerea de acte noi in vederea recalculării drepturilor de pensie cum de altfel și cazul în speță, termenul de prescripție este cel de 3 ani, astfel ca excepția invocată a fost respinsă.
În fond, instanța a apreciat întemeiată cererea reclamantului, pentru următoarele considerente:
Prin adeverințele nr.5/16.01.2006 și 50/19.10.2007 eliberate de T rezultă că reclamantul a fost angajatul T pe perioada 01.06.1977-01.12.1992 în funcția de deratizator (a se vedea adeverința nr.5/16.01.2006, fila 29-33 de la dosar).
Pentru întreaga activitate prestată, angajatorul a achitat contribuția de asigurări sociale de stat calculată față de câștigurile realizate (contribuția de 3% a fost achitată și virată).
Din cealaltă adeverință (50/19.10.2007) rezultă că reclamantul a prestat activitate pe perioada 01.01.1987-31.12.1989 în funcția de șef de echipă având un spor de șef de echipă de 6% și spor de toxicitate de 7%.
Într-o atare situație, câtă vreme prin cele două înscrisuri datate, semnate și sigilate de reprezentanții angajatorului se confirmă prestarea de serviciu din partea reclamantului și prin care se arată că s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale potrivit legislației la acea dată, s-a reținut că cererea sa este justificată, el fiind îndreptățit potrivit art.78 alin.1, art.89 alin.1 și art.164 alin.1 din Legea nr.19/2000 la emiterea unei decizii de pensionare care să ia in considerare adeverințele nr.5/16.01.2006 și nr.50/19.10.2007 emise de către societatea T, începând cu data de 16.11.2007.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii, în sensul acordării drepturilor de pensie începând cu data de 1.12.2005, în loc de 16.11.2007, cum nelegal a hotărât prima instanță.
În motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurentul arată că prima instanță nu a aplicat corect dispozițiile art. 3 și art. 7 alin. 3 și 5 din OUG nr. 4/2005 coroborate cu HG nr. 1456/2005, potrivit cărora plata drepturilor bănești reprezentând diferența de pensie stabilită în baza actului normativ antemenționat se cuvine începând cu data de 1.12.2005 și nu cu data de 1 lunii următoare datei depunerii cererii pentru recalcularea pensiei.
Pârâta, prin recursul declarat a solicitat admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, potrivit următoarelor motive:
Decizia nr. -/30.11.2005 privind recalcularea pensiei pentru limită de vârstă a fost contestată nelegal, întrucât în cauză se impune aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. 1 și 7 din OUG nr. 4/2005, art. 95 alin. 2 și art. 169 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora termenul de contestație este cel prevăzut de art. 87 din Legea nr. 19/2000, care nu a fost respectat, decizia necontestată în termen rămânând definitivă.
Totodată, se menționează că adeverința nr. 50/19.10.2007 nu a fost depusă la dosarul de pensie, astfel că nu a putut fi luată în considerare iar, pe de altă parte, nu se precizează nici temeiul legal în baza căruia i-au fost acordate reclamantului acele sporuri.
Examinând recursul declarat de către reclamant prin prisma dispozițiilor legale invocate și ale art. 3041Cod procedură civilă, se constată că este întemeiat pentru următoarele considerente:
În mod temeinic prima instanță a apreciat că termenul prevăzut de dispozițiile art. 86 alin. 1 și art. 87 din Legea nr. 19/2000 nu sunt aplicabile, întrucât obiectul acțiunii deduse judecății îl reprezintă recalcularea pensiei și a punctajului mediu anual, din perspectiva aplicării dispozițiilor art. 89 din Legea nr. 19/2000, raportat la dispozițiilor OUG nr. 4/2005.
Plata diferenței dintre pensia aflată în plată și cea cuvenită legal, conform dispozițiilor art. 3 și art. 7 din OUG nr. 4/2005 se impune a se efectua începând cu data de 01.12.2005 și nu cu data de 16.11.2007, întrucât nu este aplicabilă ipoteza reglementată de art. 7 alin. 6 din OUG nr. 4/2005, cererea privind recalcularea pensiei fiind înregistrată în termenul de 3 ani și nu după împlinirea acestui termen prevăzut de lege.
Motivul de recurs invocat de către pârâtă referitor la termenul de prescripție a dreptului la acțiune este neîntemeiat, în considerarea analizei recursului reclamantului, și anume a aplicării dispozițiilor legale incidente, iar în plus dispozițiile art. 7 alin. 5 și 6 din OUG nr. 4/2005 este aplicabil în speță fiind vorba despre o contestare a deciziei de recalculare a drepturilor de pensie, atât în ceea ce privește punctajul mediu anual, cât și în ceea ce privește data de la care se acordă drepturile de pensie recalculate.
Motivul de recurs referitor la adeverința nr.50/19.10.2007 este neîntemeiat, nefiind relevantă susținerea pârâtei câtă vreme adeverința respectivă îndeplinește condițiile legale pentru a putea fi valorificată în dosarul privind recalculare pensiei în favoarea reclamantului, sporurile evidențiate în acea adeverință, precum și în adeverința nr. 5/2006 sunt cele prevăzute de dispozițiile art. 164 alin. 1 și 3 din Legea nr. 19/2000.
În considerarea celor de mai sus, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a se admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3166/2.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Se va modifica în parte hotărârea recurată, în sensul că se va stabili data acordării drepturilor la pensie recalculată, conform noii decizii, ca fiind 01.12.2005, se va respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii T, nefiind solicitate cheltuieli de judecată de către reclamant, acestea nu se vor acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3166/2.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică în parte hotărârea recurată, în sensul că stabilește data acordării drepturilor la pensie recalculată, conform noii decizii, ca fiind 01.12.2005.
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii
Menține în rest dispozițiile hotărârii atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR p., JUDECĂTOR,
- - - - - -
pensionat,
PREȘEDINTE SECȚIE
GREFIER,
- -
Red. / 24.06.2009
Tehnored /24.06.2009/2 ex
Prima instanță: și - Tribunalul Timiș
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Mihail Decean, Aurelia Schnepf
