Asigurări sociale. Decizia 71/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 71
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal -, cu sediul în Târgoviște,-, județ, împotriva sentinței civile nr. 1711 din 12 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu contestatorul, domiciliat în comuna, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns intimatul contestatorul reprezentat de avocat din cadrul Baroului D, potrivit împuternicirii avocațiale nr.40/2009, lipsind recurenta intimată Casa Județeană de Pensii
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care;
Avocat pentru intimatul contestator, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatul contestator prin apărător, în combaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul contestator, arată că sentința civilă pronunțată de tribunal, este corectă și legală, deoarece îndreaptă un abuz de drept și anume acela al retroactivității unei decizii de suspendare și a încetării plății pensiei,în condițiile în care nu au fost respectate dispozițiile legale în materie.
Învederează intimatul contestator că, prima instanță în mod corect a avut în vedere că suspendarea retroactivă a drepturilor de pensie,iar prin decizia contestată se încalcă dispozițiile art. 62 alin.3 din Legea nr.19/2000.
Mai arată intimatul contestator că, recurenta trebuia să emită o decizie către Cabinetul de expertizare, iar acesta din urmă să emită decizia de încetare a plății pensiei începând cu luna următoare, respectiv ianuarie 2009.
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr. 2348/120/27.05.2009, reclamantul a formulat contestație în contradictoriu cu Casa Județeană de pensie D, împotriva deciziei nr. - din 16.12.2008 emisă de CJP D și s-a solicitat totodată repunerea în termenul de contestație.
În motivarea contestației a arătat că în perioada 01.11.2008 - 20. 04.2009 reclamantul a fost plecat în Italia și nu a putut lua cunoștință de decizia pe care o contestă. A revenit în țară la 20.04.2009 și a fost internat apoi între 21-29.04.2009 la. Cât privește contestația contestată, reclamantul a arătat că în mod nelegal decizia contestată produce consecințe pentru trecut și de asemenea, prin aceasta s- invocat propria culpă a pârâtei.
La dosarul cauzei s-au depus: decizia nr. - din 16.12.2008, acte medicale, copie de pe biletul de avion din care rezultat reîntoarcerea în țară a reclamantului, traducere din limba italiană, acte medicale din care a rezultat că reclamantul a fost bolnav și pe perioada cât a fost plecat în Italia.
La 29.06.2009, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală pe fond și în principal admiterea excepției privind tardivitatea formulării acțiunii.
S-a susținut că reclamantul a primit decizia în decembrie 2008 și acțiunea a fost introdusă în luna mai 2009.
Pe fond s-a susținut că reclamantul nu s-a prezentat la termenele de revizuire medicală periodică în luna aprilie 2007.
În subsidiar, s-a solicitat menținerea deciziei începând cu luna următoare celei în care Mat ransmis borderoul privind neprezentarea la revizuire.
S-au depus alăturat în copie: adresa nr. 189 din 14.01.2009 emisă de Serviciul Județean de Expertiză Medicală, decizia nr. - din 16.12.2008, borderoul cu suspendări pentru neprezentarea la revizuire, decizia asupra capacității de muncă nr. 1468 din 18.04.2006 emisă de CNPAS cu termen de revizuire aprilie 2007.
La data de 07.10.2009 reclamantul a depus la dosarul cauzei decizia asupra capacității de muncă nr. 4026 din 06.11.2006 cu mențiunea " nerevizuibil" și decizia de stabilire a pensiei nr. 1-- /10.08.2006.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 1711 din 12 octombrie 2009, admis în parte contestația formulată de contestatorul, a admis cererea de repunere în termenul de introducere a contestației, formulată de reclamantul și a respins excepția tardivității promovării acțiunii formulată de pârâta Casa Județeană de Pensii
A anulat în parte decizia nr. - din 16.12.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii D, cu privire la data suspendării, în sensul că suspendarea va opera de la data de 01.12.2009, în loc de 01.05.2007, precum și cu privire la recuperarea sumei de 9932 lei, reclamantul urmând a fi exonerat de plata acestei sume.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin actele depuse la dosar, reclamantul a făcut dovada că în perioada 01.11.2008 - 20.04.2009 a fost plecat din țară și în raport de data revenirii în țară, acesta s-a încadrat în termenul prevăzut de lege pentru contestarea deciziei de revizuire a capacității de muncă, astfel că instanța
a respins excepția tardivității promovării contestației invocată de Casa Județeană de Pensii
Pe fond, instanța a reținut că reclamantul a depus la dosar decizia asupra capacității de muncă din 06.11.2006 cu mențiunea " nerevizuibil", iar pârâta nu a făcut dovada că i-a comunicat decizia nr. 1468 din 18.04.2006 prin care s-a stabilit termen de revizuire aprilie 2007, în condițiile în care reclamantul avea decizie nerevizuibil.
Dincolo de acest aspect, decizia de revizuire a capacității de muncă contestată, a fost emisă cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege privind expertizarea pacientului și de asemenea, cu consecințe pentru perioada anterioară emiterii ei, producând efectele unei nulități, deși nulitatea nu putea fi stabilită decât pe cale judecătorească. Au fost încălcate astfel dispozițiile art. 39 alin. 1 și 3 din nr. 340/2004.
Împotriva sentinței primei instanțe pârâta Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă.
Recurenta arată că decizia de anulare a deciziei medicale nu a fost contestată în termen de către reclamant, astfel că decizia de încetare a pensiei de invaliditate este temeinică și legală.
Susține recurenta că în mod eronat s-a reținut de către prima instanță că la baza emiterii deciziei de anulare a deciziilor asupra capacității de muncă au stat prevederile art.39 din Ordinul nr.340/2001 în condițiile în care, temeiul legal al anulării, prevăzut și în decizie, îl constituie art.41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr.340/2001, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNAPS.
În această situație, arată recurenta, s-a procedat la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate ca urmare a notei de constatare a CNAPS-Direcția audit Intern și Control, prin care s-au constatat anumite erori în privința procedurii de expertizare medicală, precum și în privința documentelor care au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.
Tot în mod eronat se susține că instanța de fond a reținut că împrejurarea că reclamantul a depus la dosar documente medicale ori faptul că deține asemenea documente denotă că acestea au fost depuse la M, neexistând dovezi în acest sens, iar documentele depuse de reclamant la dosarul cauzei nu au fost analizate de medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizie emisă de Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-a anulat decizia asupra capacității de muncă emisă pentru intimatul-reclamant, reținându-se că aceasta a fost eliberată fără a fi respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
În cuprinsul deciziei sus menționate s-au invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare, iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr.340/2001 al pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii nr.19/2000, precum și ale nr.HG1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.
Potrivit notei de constatare a fost efectuat un control, în baza Nr.HG13/2004 și a Ordinului nr.340/2001al - secțiunea C, punctul III, art.39, de către Direcția Audit Intern și Control a CNPAS din cadrul Casei Județene de Pensii D, control ce a vizat activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului Medical
În atare situație, în mod corect prima instanță a făcut trimitere în fundamentarea soluției la dispozițiile art.39, din secțiunea C, punctul III, din Ordinul nr.340/2001 al, text de lege invocat chiar în cuprinsul notei de constatare și care statuează, printre altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Prin urmare, în cazul în care în urma unui control, se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate ori de revizuire medicală se pot emite noi decizii prin care să fie menținut același grad de invaliditate, persoana în cauză să fie încadrată în alt grad de invaliditate sau decizii de încetare a invalidității, efectele producându-se pentru viitor, așa cum justificat a concluzionat și prima instanță.
Recurenta a susținut că la dosarul medical intimatul reclamant nu a depus documente justificative, iar acesta nu a fost expertizat de medicul specialist, deși atât din conținutul adresei Oficiului Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D, către intimat, cât și al notei de constatare întocmită în urma controlului rezultă că nu motive medicale, ci nerespectarea procedurilor legale datorate, în principal, unei angajate a cabinetului, au impus anularea deciziei asupra capacității de muncă.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a dispus anularea deciziei emisă de recurenta-pârâtă, în ce privește recuperarea sumei încasate cu titlu de pensie de invaliditate.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul ca nefondat, urmând ca în baza art.304, 3041și art.312 alin.1 Cod procedură civilă să-l respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal -, cu sediul în Târgoviște,-, județ, împotriva sentinței civile nr. 1711 din 12 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu contestatorul, domiciliat în comuna, județ
Obligă recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul-contestator.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - - - - -
Grefier,
Red. /
4 ex./28.01.2010
f- Trib.
-
G
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Lucian CrăciunoiuJudecători:Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
