Asigurări sociale. Decizia 924/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 924
Ședința publică din data de 4 iunie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Cristina Pigui Vera Andrea
- ---
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județ D, împotriva sentinței civile nr.222 din 14.02.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în comuna, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-contestator personal, lipsind recurenta-intimată.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-contestator a depus la dosar întâmpinare, fila 9.
Intimatul-contestator având cuvântul solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Curtea, analizând actele dosarului, față de împrejurarea că intimatul-contestator a fost citat în termen legal și a formulat și întâmpinare, respinge cererea ca neîntemeiată de amânare a cauzei formulată de intimatul-contestator și, constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe fond.
Intimatul-contestator având cuvântul solicită respingerea recursului.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr-, contestatorul a formulat, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, contestație împotriva răspunsului trimis de Oficiul Județean de Expertiză Medicală D, înregistrat sub nr.1705/18.07.2007, prin care i-a fost comunicat faptul că deciziile medicale nr.3203/29.11.2001, 4016/19.11.2002, 4289/21.11.2001, 4450/21.11.2003, 5296/25.11.2004, 5938/22.11.2005 și 4085/19.11.2002 au fost anulate ca urmare a concluziilor din nota de constatare nr.20214/3.05.2007 întrucât au fost emise fără respectarea procedurii de expertiză medicală.
În motivarea cererii petentul a arătat că deciziile au fost emise de către medicul specialist în expertize medicale și recuperare a capacității de muncă conform disp.art.56 alin.1 din Legea nr.19/2000 și că s-a prezentat anual pentru a fi supus revizuirii medicale prevăzute de legislația în vigoare, iar după fiecare revizuire medicul expert al asigurărilor sociale emis o nouă decizie, prin care a stabilit menținerea în același grad de invaliditate, considerente pentru care contestatorul a susținut că acestea au fost emise cu respectarea prevederilor legale, fiind acte care țin strict de competența medicului expert.
A mai arătat contestatorul că datorită stării de sănătate a efectuat toate analizele solicitate, a prezentat biletele de ieșire din spital și scrisori medicale,acte medicale care purtau ștampila și semnătura medicilor specialiști și care nu au fost contestate în termen de 30 de zile de la emiterea lor, susținându-se totodată că în răspunsul primit de către contestator nu se indică termenul în care acesta poate fi contestat și unde anume.
Intimata Casa Județeană de Pensii Daf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității contestației, susținând că s-a formulat contestație împotriva răspunsului nr.1705/18.07.2007, peste termenul de 30 de zile prevăzut de art.56 alin.5 din Legea nr.19/2000.
Pe fond, s-a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, susținându-se că deciziile au fost emise în mod corect și legal deoarece în conformitate cu art.41 Cap.III secțiunea C din Ordinul nr.340/2001, deciziile medicale rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală și recuperare capacității de muncă emitentă, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
Astfel, s-a arătat că în baza notei de constatare nr.20214/3.05.2007 a Direcției de audit Intern și Control CNPAS, s-a procedat la anularea deciziilor medicale de încadrare în grad de invaliditate de către medicul expert de la - unitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă care le-a emis. Motivul pentru care s-a dispus anularea deciziilor medicale a fost acela că nu s-a respectat procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale, încălcându-se prev.art.53-56 și art.62-63 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, art.1-35 secțiunea C din Ordinul nr.340/2001, cu modificările și completările ulterioare și art.4,art.14 alin.2 și art.15 din HG nr.1229/2005 în sensul că decizia medicală a fost emisă în baza unor documente și înscrisuri neconforme întocmite de către asistenta medicală, neexistând o dovadă că petentul s-ar prezentat personal la termenele de revizuire.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză la cererea ambelor părți, prin sentința civilă nr.222 din 14.02.2008 Tribunalul Dâmbovițaa respins excepția tardivității contestației invocată de intimată și a admis contestația formulată, anulând deciziile nr.812/7.05.2007 și -/14.05.2007 emise de Casa Județeană de Pensii
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că prin decizia nr.-/14.05.2007, Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Mad ispus încetarea plății pensiei de invaliditate a contestatorului începând cu data de 1.12.2005, imputându-i-se și suma de 9896 lei încasată cu titlu de pensie, iar prin decizia nr.1705/18.07.2007 i s-a respins contestația formulată împotriva deciziei de încetare a plății pensiei.
Față de excepția de tardivitate a introducerii contestației, s-a apreciat că este neîntemeiată întrucât dovada comunicării deciziilor contestate se face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire și copie de pe borderoul recomandatelor poștale, cu poziția comunicării către contestator a acestor decizii și cuprinsului acestora, or, în speță deși i s-a comunicat contestatorului o scrisoare recomandată la data de 25.07.2007, nu rezultă cuprinsul acesteia, dovada aceasta neputându-se realiza decât cu copia borderoului expedițiilor poștale și la registratura unității-intimate.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că este fondată contestația întrucât anularea deciziilor contestate s-a făcut cu încălcarea normelor prev. de art.13-56 și art.62-63 din Legea 19/2000 cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art.1-35 din Ordinul nr.340/2001 al.
A mai reținut că potrivit art.89 din Legea 19/2000 și art.41 din Ordinul 340/2001, în situația în care se constată erori în stabilirea și în plata dreptului la pensie se vor opera revizuirile și modificările legale, însă plata pensiei de invaliditate a contestatorului nu putea să înceteze conform notei de constatare nr.20214/3.05.2007 a Direcției de Audit Intern și Control a unității-intimate, prin care s-a constatat neprezentarea acestuia la termenele de revizuire pe perioada 2004-2007.
S-a reținut că din cuprinsul notei de constatare rezultă culpa unității-intimate în îndeplinirea sarcinilor prev. de art.62 din legea 19/2000, care nu verificat întocmai starea de sănătate a contestatorului la intervalele prevăzute de lege pentru revizuire, iar o eventuală răspundere a unui prepus al unității nu putea atrage propria răspundere a contestatorului, dimpotrivă intimata trebuia să depună toate diligențele pentru verificarea capacității de muncă a contestatorului în perioada 2004-2007, inclusiv verificarea modului de îndeplinire a sarcinilor de către persoana angajată să verifice capacitatea de muncă a contestatorului.
Totodată, s-a mai reținut că unitatea-intimată nu are calitatea și competența anulării deciziilor de stabilire a gradului de invaliditate, decizii care erau definitive și necontestate la data adoptării lor în 30 de zile de la emitere, competența anulării acestora aparținând, potrivit.art.56 (6) din Legea 19/2000, instanței de judecată unitatea emitentă având doar competența revizuirii medicale în funcție de afecțiune, la intervalul de timp de 6-12 luni până la împlinirea vârstei de pensionare, conform art.62 (1) din aceeași lege, iar pentru încadrarea ori neîncadrarea în grad de invaliditate se cere obligatoriu, potrivit art.56 (3) din Legea 19/2000 și avizul, pe care însă intimata nu l-a solicitat.
În fine, a mai reținut instanța și că decizia contestată nu este întocmită potrivit reglementărilor speciale prev. de art.58 și urm. din Legea 19/2000, atât forma, cât și fondul deciziei necuprinzând elementele obligatorii ale unei decizii de expertizare medicală a capacității de muncă a unei persoane fizice.
Împotriva sentinței primei instanțe intimata Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 punctele 8 și 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă.
Susține recurenta că în mod eronat instanța de fond a respins cererea de suspendare a cauzei, încălcând prevederile art. 244.pr.civ. conform cărora instanța poate să suspende cauza când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, în cauză făcându-se dovada că s-a început urmărirea penală împotriva asistentei medicale de la cabinetul la care a fost emisă și decizia medicală contestată.
Într-un alt motiv de recurs se susține că în mod eronat instanța de fond a respins excepția tardivității invocată de Casa Județeană de Pensii D, în condițiile în care contestatorul, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat anularea răspunsului emis de către Serviciul de Expertiză Medicală D, care trebuia contestat în termen de 30 de zile.
Se mai învederează că în mod greșit a reținut prima instanță faptul că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat prevderile art.39 din Ordinul nr.340/2001, întrucât în mod corect și legal, așa cum s-a prevăzut și în decizia de anulare a deciziilor de încadrare medicală, temeiul legal al anulării l-a reprezentat art.41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr.340/2001, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
În aceste condiții, arată recurenta, aceasta a procedat în mod corect și legal la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate, în urma notei de constatare nr.20214/3.05.2007 a CNPAS-Direcția Audit Intern și Control.
Tot în mod eronat, susține recurenta, instanța de fond a reținut că depunerea de către intimatul-contestator a unor documente medicale la dosar ori deținerea de asemenea documente duc la concluzia că acestea au fost depuse la M, neexistând dovezi în acest sens, iar documentele depuse de intimat la dosar nu au fost analizate de către medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă, acesta neexpertizându-l pe contestator.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.
Intimatul-contestator a formulat întâmpinare prin care a răspuns criticilor aduse în recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, prin care se susține că în mod eronat instanța de fond a respins cererea recurentei-intimate, de suspendare a cauzei în temeiul art.244 Cod procedură civilă, pe motiv că s-a început urmărirea penală împotriva asistentei medicale de la cabinetul de unde a fost emisă și decizia medicală contestată, se reține, mai întâi de toate, că o asemenea cerere nici nu a fost formulată de către recurenta-intimată la prima instanță, astfel încât nici instanța nu s-a pronunțat în sensul arătat de recurentă.
Oricum, nu se justifică suspendarea judecății cauzei în baza art.244 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă ce statuează că instanța poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.
Textul respectiv instituie un caz de suspendare legală facultativă și nu de drept, fiind la latitudinea instanței de a aprecia, în raport de obiectul cauzei și de probatoriile administrate, dacă se impune suspendarea judecării cauzei pe acest temei.
Faptul că împotriva asistentei medicale, de la Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, s-a început urmărirea penală, persoană menționată și în nota de constatare nr.20214/3.05.2007 ca fiind cea responsabilă de efectuarea de înscrisuri și înregistrări neconforme realității la dosarul medical și în evidențele cabinetului, precum și în documentele transmise Casei Județene de Pensii D, nu poate constitui un argument suficient pentru a se dispune suspendarea judecării pricinii de față în temeiul art. 244 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, nefăcându-se dovada unei legături de cauzalitate între cercetările care se efectuează împotriva asistentei respective și intimata-contestatoare.
Nici cel de al doilea motiv de recurs prin care se susține că în mod greșit instanța de fond a respins excepția tardivității invocată de Casa Județeană de Pensii D nu este întemeiat.
Astfel, în conformitate cu disp.art.56 alin.1 din Legea nr.19/2000 încadrarea sau neîncadrarea într-un grad de invaliditate se face prin decizie emisă de medicul specializat în expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă, denumit medic expert al asigurărilor sociale, iar potrivit art.56 alin.2 din același act normativ, împotriva deciziei emise în condițiile alin.1 se poate face contestație la Casa Teritorială de Pensii, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Respectând aceste dispoziții legale, intimatul-contestator s-a adresat în termen legal cu contestație la Oficiul Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D din cadrul Casei Județene de Pensii
Art.56 alin.5 din Legea nr.19/2000 stipulează că decizia casei teritoriale de pensii, dată în soluționarea contestației prev. la alin.2, poate fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia, la instanța judecătorească competentă.
Ordinul nr.340/2001 al pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr.19/2000 cuprinde, la rândul său, în cadrul secțiunii C, capitolul III, dispoziții detaliate referitoare la procedura contestării deciziei medicale, prevăzând că medicii experți ai asigurărilor sociale de la oficiile județene de expertiză medicală rezolvă contestația într-un anumit termen de la înregistrarea acesteia, prin emiterea unei decizii, care poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în termen de 30 de zile de la comunicare.
Recurenta a încălcat dispozițiile legale sus-menționate referitoare la procedura de soluționare a contestației și nu a emis o decizie, care să poată fi atacată în termen de 30 de zile de la comunicare la instanța judecătorească competentă, ci a comunicat intimatului-contestator doar o adresă având nr.1705/18.07.2007.
Prin adresa sus-menționată, intimatul-contestator a fost înștiințat, printre altele, că anularea dispusă de Cabinetul de Expertiză Medicală M prin decizia nr.812/7.05.2007 nu a avut la bază criterii medicale asupra cărora ar fi avut competența să se pronunțe medicul șef de serviciu expertiză medicală, care a semnat însă adresa de răspuns nr.1705/18.07.2007.
În raport de cele mai sus arătate, este evident că nu se poate imputa intimatului că nu a respectat termenul de 30 de zile prev. de art.56 alin.5 din Legea nr.19/2000, termenul respectiv fiind aplicabil în cazul contestării unei decizii emisă conform dispozițiilor legale, recurenta Casa Județeană de Pensii D prevalându-se, practic, de propria culpă în susținerea excepției tardivității formulării contestației, care în mod corect fost respinsă de tribunal.
Neîntemeiate sunt și criticile privitoare la soluționarea greșită a fondului cauzei de către prima instanță.
Astfel, prin decizia nr. 812/7.05.2007, Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Maa nulat deciziile asupra capacității de muncă emise pentru intimat, expres enumerate în cuprinsul deciziei, pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
Ulterior, prin decizia nr. -/14.05.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D, s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea sumei de 9896 lei reprezentând suma încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 01.06.2004-01.06.2007 având în vedere decizia de anulare nr. 812/7.05.2007 prin care au fost anulate deciziile de încadrare în grad de invaliditate.
În cuprinsul deciziei nr.812/7.05.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-au invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare nr.20214/3.05.2007, iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr.340/2001 al pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii nr.19/2000, precum și ale nr.HG1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.
Potrivit notei de constatare nr.20214/3.05.2007 (filele 12-14 dosar fond), a fost efectuat un control, în baza nr.HG13/2004 și a Ordinului nr.340/2001 al - secțiunea C, punctul III, art.39, de către Direcția Audit Intern și Control a CNPAS, control ce a vizat activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului Medical
În atare situație, în mod corect prima instanță a făcut trimitere la dispozițiile art.39, din secțiunea C, punctul III, din Ordinul nr.340/2001 al, text de lege invocat chiar în cuprinsul notei de constatare și care statuează, printre altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Prin urmare, în cazul în care în urma unui control se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate ori de revizuire medicală, se pot emite noi decizii prin care să fie menținut același grad de invaliditate, persoana în cauză să fie încadrată în alt grad de invaliditate sau decizii de încetare a invalidității, efectele producându-se numai pentru viitor.
Intimatul-contestator s-a adresat cu contestație împotriva deciziei nr.812/7.05.2007 la Oficiul Județean de Expertiză Medicală D, în temeiul art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000, după cum i s-a indicat chiar în cuprinsul deciziei, iar acesta din urmă i-a comunicat răspunsul nr.1705/18.07.2007 conform căruia anularea dispusă prin decizia contestată nu a avut la bază criterii medicale, ci nerespectarea unor proceduri medicale, astfel încât s-a arătat că rămân valabile elementele deciziei nr.812/7.05.2007 a Cabinetului de Expertiză Medicală
Recurenta a susținut că la dosarul medical intimatul-contestator nu a depus documente justificative, iar acesta nu a fost expertizat de medicul specialist, deși atât din conținutul adresei nr.1705/18.07.2007 a Oficiului Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D, către intimată, cât și al notei de constatare nr.20214/03.05.2007 întocmită în urma controlului, rezultă că nu motive medicale, ci nerespectarea procedurilor legale datorate, în principal, unei angajate a cabinetului, au impus anularea deciziilor asupra capacității de muncă emise pentru intimatul-contestator, măsură contestată ulterior de beneficiar.
În consecință, în mod corect a reținut instanța de fond că nu i se pot imputa intimatului neregulile constatate în dosarul său medical, iar existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă M nu poate justifica anularea deciziilor a capacității de muncă emise intimatului-contestator, indicate în cuprinsul deciziei nr.812/7.05.2007.
În raport de considerentele mai sus arătate, soluția primei instanțe apare ca fiind legală și temeinică, astfel încât Curtea privește recursul intimatei Casa Județeană de Pensii D ca nefondat, iar în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurentă în motivarea recursului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județ D, împotriva sentinței civile nr.222 din 14.02.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în comuna, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Cristina Pigui Vera Andrea
- - - - ---
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
/FA
2008-06-12
2 ex.
Trib.D nr-
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Cristina Pigui Vera Andrea
