Asigurări sociale. Decizia 96/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 96
Ședința publică din 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului d543 eclarat de pârâta Casa Județeană de Pensii T împotriva Sentinței Civile nr.2164 /09.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâta recurentă consilier juridic lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că intimatul as depus la dosar, prin registratură, la data de 12.01.2010, întâmpinare în două exemplare din care un exemplar se comunică cu reprezentanta recurentei care depune la dosar delegație de reprezentare.
Nemaifiind alte probe de administrat și cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiuni reclamantului.
CURTEA,
Deliberând constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr.4137/30/26.06.2009, reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii T, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la recalcularea pensiei pentru munca depusă si limită de vârstă pentru valorificarea veniturilor cuprinse in adeverința nr.676/06.03.2009 eliberată de SC SA, cu cheltuieli de judecată.
In motivare a arătat ca pe toată perioada cât a fost angajat și-a achitat contribuțiile de asigurări sociale, in funcție de toate veniturile obținute.
S-a adresat pârâtei cu o cerere de recalculare a cuantumului pensiei ținându-se cont de veniturile suplimentare, insă aceasta i-a comunicat cu adresa nr.37622/10.06.2009, că veniturile stipulate în adeverința susmenționată nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual in procesul de recalculare al pensiilor.
Potrivit art.78 alin.4 din Legea 19/2000 modificată si republicată, punctajul asiguratului este stabilit conform alin.1 si 2 și se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care aceștia au plătit contribuții de asigurări sociale.
Pentru perioada înscrisă in adeverință, reclamantul a realizat venituri suplimentare pentru care a achitat lunar cotele CAS, inclusiv contribuția la pensia suplimentară.
Venitul brut realizat, conform punctajului 7 din Ordinul Ministrului, Familiei și Egalității Sociale nr.680/01.08.2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a Legii 19/2000, reprezintă venitul brut echivalent în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând printre altele salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat in program normal si suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizațiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări, alte drepturi care potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază.
Refuzul pârâtei încalcă nu numai textul de lege sus-menționat, dar si disp. art.23 alin.1 pct.A, art.78 din Legea 19/2000, cât și cele prevăzute la art.1 din Decretul nr.389/1972.
La pct.VI din Anexa la OUG nr.4/2005, se menționează că se utilizează la determinarea punctajului mediu anual atât pentru perioadele anterioare, cât și pentru cele ulterioare datei de 01.04.1992, sporurile prevăzute la pct.V -alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele de muncă atât cele colective, cât și cele individuale.
În drept a invocat art.23 alin.1 pct.A, art.78, art.87 din Legea nr.19/2000, art.1 din Decretul nr.389/1972 și pct.7 din nr.680/01.08.2007.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Taf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului.
În motivare arată că prin Decizia nr.-/13.06.2007, reclamantului i s-a stabilit pensia pentru limită de vârstă începând cu data de 01.06.2007.
In ceea ce privește perioada anterioară datei de 01.04.2001, respectiv datei intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, pentru care s-a eliberat adeverința nr.676/06.03.2009 eliberată de SC SA, sporurile, ce se utilizează pe lângă salariile înregistrate în carnetul de muncă, la determinarea punctajelor anuale aferente perioadei menționate, sunt cele cu caracter permanent, care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, iar nu veniturile care au făcut parte din baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, astfel cum rezultă din prevederile legale, ce vizează strict perioada anterioară datei de 01.04.2001 și care sunt cuprinse la art.164 alin.2-3 din legea indicată și la mențiunea de la pct.VI din anexa la OUG nr.4/2005.
Așadar, prin decizia sus menționată, Casa Județeană de Pensii Tap rocedat conform dispozițiilor art.164 alin.1-3 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, ce reglementează in mod expres că, până la intrarea in vigoare a acestei legi, respectiv până la data de 01.04.2001, la stabilirea punctajelor anuale se utilizează salariile brute sau nete in conformitate cu modul de înregistrare în carnetul de muncă și sporurile cu caracter permanent care, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, aceste sporuri, indemnizații și majorări de retribuții tarifare fiind nominalizate in anexa la OUG nr.4/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr.78/2005.
Având in vedere că, in adeverința depusa de reclamant nu se precizează denumirea veniturilor (câștigurilor) suplimentare la salariul de bază, respectiv sporurile pe care le reprezintă, conform cerinței de la pct.VI din anexa la OUG nr.4/2005 și, totodată, adaosurile suplimentare la salariul de bază evidențiate în adeverința nu se regăsesc în categoria sporurilor, indemnizațiilor și majorărilor de retribuții tarifare prevăzute în anexa la OUG nr.4/2005, care, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual.
Întrucât veniturile suplimentare la retribuția tarifară, a căror valorificare o solicită reclamantul, au fost realizate în acord global, în cazul in care se aplică dispozițiile cuprinse in Mențiunea de la pct. VI din anexa la OUG nr.4/2004, în sensul că: "Nu sunt luate in calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale".
Art.78 alin.4 din Legea nr.19/2000, cu modificările si completările ulterioare, se referă la veniturile brute realizate după data de 01.04.2001, acestea constituind baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale conform art.23 alin.1 lit. a din aceeași lege, anterior modificării legii nr.19/2000 prin Legea nr.250/2007, respectiv în perioada 01.01.2003-31.07.2007, punctajul prevăzut la alin.4 al art.78 din Legea nr.19/2000, astfel cum a fost modificat prin art. I pct.13 din OUG nr.9/2003, s-a plafonat la 5 puncte, motivat de faptul că începând cu data de 01.01.2003, prin efectul prevederilor art. I pct.7 din OUG nr.9/2003, baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale nu putea depăși plafonul a de 5 ori salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, iar intervalul 01.04.2001-31.12.2002, punctajul prevăzut la alin.4 al art.78 din Legea nr.19/2000 s-a plafonat la 3 puncte într-un an calendaristic, deoarece baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale nu putea depăși plafonul a de 3 ori salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin Legea nr.19/2000, anterior modificării prin art. I pct.13 din OUG nr.9/2003.
Împrejurarea că art.23 alin.1 lit. a din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, stabilește ca bază de calcul a contribuției de asigurări sociale venitul vrut realizat lunar, detaliat la pct.7 din Ordinul nr.680/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, de modificare a ordinului nr.340/2001, prin care s-au adoptat normele metodologice de aplicare a acestei legi, nu prezintă relevanță în speță, în primul rând pentru că vizează exclusiv baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, iar nu modul de calcul al pensiei, iar in al doilea rând pentru că nu poate fi aplicat în cazul reclamantului, pentru aceleași argumente prezentate mai sus.
În drept a invocat art.164 alin.2 și 3, art.169 alin.3 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare; Mențiunea de la pct. VI din anexa OUG 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu modificări prin Legea nr.78/2005.
Prin sentința civilă nr. 2164 din 09.11.2009, Tribunalul Timișa admis acțiunea, și a obligat pârâta să recalculeze pensia pentru munca depusa si limita de vârsta cuvenita reclamantului, prin valorificarea veniturilor cuprinse in adeverința nr. 676/06.03.2009 emisa de SC SA T, reținând următoarele:
Reclamantului i-a fost stabilită pensia pentru limită de vârstă prin Decizia nr.-/13.06.2007, începând cu data de 01.06.2007 in condițiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale.
În scopul recalculării pensiei, reclamantul a solicitat pârâtei a avea în vedere adeverința nr. 676/06.03.2009 emisa de, prin care se adeverește că pentru perioada octombrie.1970 - iunie 1998, reclamantul a realizat venituri suplimentare reprezentând acord global, pentru care s-a achitat contribuția pentru asigurări sociale, cererea acesteia fiind respinsă și încălcându-se astfel principiul contributivității prevăzut de art.2 lit. e din Legea nr.19/2000.
Instanța reține că art. 1 din Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat cu modificările ulterioare dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 stabilește prin art.1 că recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1.04.2001 se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000. Prin art.4 al.2 și al.3 precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care potrivit legislației anterioarei datei de 01.04.2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței și că acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord se menționează în anexa 1 Ordonanței că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Se mai reține de către tribunal că potrivit art.3 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială - dreptul comun în materie - dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege.
Acest principiu este reiterat în Legea nr.19/2000 prin art.2 care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Așadar în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acesta, dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului cu consecința că, pe de o parte nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a legii nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat. Or, chiar în explicitarea motivelor de adoptare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.4/2005 se reține că se impune a fi respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
În conformitate cu dispozițiile art.164 din Legea nr.19/2000, la determinarea punctajelor se utilizează salariile brute sau nete în baza înregistrărilor din carnetele de muncă, iar la aliniatul al doilea se stipulează că se au în vedere și sporurile înregistrate în carnetele de muncă. Aceasta nu înseamnă însă că sporurile neînregistrate în carnetele de muncă și care au intrat în bazele de calcul a contribuției de asigurări sociale nu ar putea fi luate în considerare, atâta vreme cât se face dovada existenței acestora prin adeverințe, întrucât ar atrage încălcarea unuia dintre principiile ce guvernează sistemul public de asigurări sociale.
Prin urmare parata trebuia să respecte acest principiu de bază al organizării și sancționării sistemului public (formele de retribuire prin acord într-adevăr nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care conform art.10 din Legea nr. 3/1977 - deci anterior datei de 01.04.2001- era constituită din contribuții tarifare însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale or acestea se stabileau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar) în considerarea prevederilor art.1 din nr.OUG 4/2005 enunțate anterior și a adeverinței eliberate de fostul angajator care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport și de veniturile suplimentare realizate de salariat.
Potrivit dispozițiilor art.2 lit. e din Legea nr.19/2000, drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite iar veniturile la care a făcut referire au fost avute în vedere la calcularea și aplicarea contribuțiilor. Nu se poate admite ca baza de calcul a contribuției de asigurări sociale să fie constituită și din aceste sume, iar la stabilirea pensiei ca prestație de asigurări sociale să nu se ia în considerare, deoarece ar echivala cu o vădită disproporționalitate între prestație și prețul plătit, ceea ce ar fi inechitabil.
În concretizarea aceluiași principiu art.78 alin.4 din Legea nr.19/2000 prevede că punctajul asiguratului, stabilit conform alin.1 și 2 se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
Potrivit prevederilor aliniatului 3 apartenent art. 7 din OUG nr. 4/2005 "decizia prevăzută la alin. (1) poate fi modificată la cerere, în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial care, conform Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate până la data de 1 aprilie 2001".
Astfel, în mod eronat, la calcularea pensiei pentru limita de vârstă, Casa de Pensii T, de altfel, așa cum recunoaște si prin întâmpinarea depusa la dosar, nu a luat in considerare veniturile suplimentare cu caracter permanent, neînscrise in carnetul de munca, dar, rezultate din adeverința nr. 676/06.03.2009 emisa de SC SA
In raport de acesta adeverința si de înscrierile din carnetul de munca, rezulta ca reclamantul a beneficiat de venituri suplimentare la retribuția tarifara de încadrare, cu caracter permanent.
Aceste venituri suplimentare cu caracter permanent nu au fost trecute in carnetul de munca, dar, au fost incluse in baza lunara de calcul a contribuției de asigurări sociale.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii T, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului declarat, recurenta pârâtă a arătat că s-a încălcat pct. VI din anexa la OUG 4/2005, în sensul că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, formele de retribuire în acord, ori veniturile suplimentare realizate de către reclamantul intimat pe lângă salariul de bază, reprezintă acord global.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Legal citat, intimatul reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată recursul neîntemeiat pentru următoarele motive:
În speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, fata de cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivitatii, cu consecința că nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Prin urmare, pârâta recurentă trebuia să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public ( formele de retribuire in acord într-adevăr nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar) în considerarea prevederilor art. 1 din OUG nr. 4/2005 enunțate anterior și aadeverințelor eliberate de fostul angajator care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport și de veniturile suplimentare realizate de salariat.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituita prin Legea nr. 19/2000, este construită în jurul acestui principiu fundamental, si anume ca orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (in funcție de reglementarea in vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie sa se reflecte in cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, soluția trebuie sa fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
diferite asupra chestiunii în discuție intre casele de pensii și instanțele judecătorești sunt generate de inconsecventa legiuitorului.
Pe de o parte, se afirma in art. 2 al legii cadru ca "sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Pe de alta parte, același legiuitor limitează fără nici o justificare rezonabila aplicarea acestui principiu, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri si sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv ca nu ar fi avut caracter permanent. Ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul ca statul si-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților să primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie sa fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, in prezenta acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî ca principiul contributivității afirmat in art. 2 din Legea nr. 19/2000 si dezvoltat in art. 78 alin. 1 din același act normativ primează și ca, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri si de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate in considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii T împotriva sentinței civile nr. 2164/09.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 02.02.2010
Tehnored I/02.02.2010/2 ex
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Jud., jud.
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf
