Asigurări sociale. Decizia 972/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.972/
Ședința publică din 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în com. Mari, jud.V împotriva sentinței civile nr.120/13.02.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII, cauza având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul-reclamant și intimatul-pârât MINISTERUL APĂRĂRII reprezentat de consilier juridic cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier; după care:
Se procedează la legitimarea recurentului-reclamant posesor al seria - nr.- eliberată de Poliția mun.Focșani la data de 23.05.2002.
Recurentul-reclamant depune la dosar concluzii scrise.
Curtea pune în discuție faptul că la un termen anterior s-a invocat excepția necompetenței teritoriale de soluționare a recursului față de dispozițiile art.156 din Legea 19/2000.
Recurentul reclamant, față de excepția invocată lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul intimatului-pârât precizează că își menține punctul de vedere exprimat în întâmpinare, solicitând admiterea excepției de necompetență teritorială.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției de necompetență teritorială de soluționare a recursului față de dispozițiile art.156 din Legea 19/2000.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.120/13 februarie 2009 Tribunalul Vranceaa respins excepția inadmisibilității ca neîntemeiată.
A respins ca fiind prematur introdusă acțiunea civilă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării, având ca obiect asigurări sociale.
respins excepția prescripției ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Tribunalul Vrancea la nr- reclamantul a chemat în judecată pe Ministerul Apărării solicitând obligarea pârâtului la emiterea deciziei de pensionare corespunzătoare vechimii sale în muncă de peste 20 de ani și stabilirea pensiei aferente acestei vechimi; obligarea Ministerului Apărării la plata pensiei militare de serviciu cu vechime incompletă din anul 1988 și până în prezent actualizată cu indicele de inflație; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost maistru militar clasa I timp de 18 ani și a fost disponibilizat în 1998 conform OG nr.7/1998 încât a fost trecut în rezervă la 15.09.1998. La data trecerii în rezervă nu i s-a acordat posibilitatea de a solicita un drept de pensie militară de serviciu cu vechime incompletă drept prev.de art.6 din OG nr.7/1998 și art.14 din Legea nr.164/2001.
Prin întâmpinare Ministerul Apărării a ridicat excepția inadmisibilității acțiunii pe motiv că anterior prin decizia 12242/R din 06.08.2001 s-a respins cererea reclamantului de înscriere la pensie militară de stat, decizia nu a fost contestată încât este definitivă, motiv pentru care reclamantul nu se mai poate adresa justiției.
Pârâta a invocat și excepția prematurității acțiunii întrucât reclamantul trebuia să se adreseze Centrului militar județean și după emiterea de către acest centru a deciziei reclamantul avea posibilitatea să conteste decizia în instanță și excepția prescripției întrucât drepturile bănești pretinse de reclamant pentru perioada septembrie 1998 - noiembrie 2005 sunt prescrise în raport de termenul general de prescripție de 3 ani.
Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul a reținut că excepția prematurității acțiunii este fondată pentru următoarele considerente:
Potrivit Legii nr.164/2001 art.49 pensia militară de stat se acordă la cererea persoanei îndreptățite adresată centrului militar județean în cazul celor care îndeplinesc condițiile de pensionare după data ieșirii din rândul cadrelor militare în activitate. Cererea de pensionare se soluționează de organul competent printr-o decizie care poate fi contestată la instanțele judecătorești.
Cum reclamantul nu s-a adresat centrului militar județean cu o astfel de cerere ci a solicitat direct în instanță obligarea pârâtului la emiterea deciziei de pensionare tribunalul urmează să respingă acțiunea de față ca prematur introdusă.
Față de această soluție s-a constatat că excepția prescripției dreptului la acțiune este rămasă fără obiect.
Cât privește excepția inadmisibilității acțiunii aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată motivat de faptul că reclamantul are în principiu dreptul a se adresa instanței care analizează pretențiile sale întrucât astfel s-ar încălca accesul liber la justiție prevăzut de Constituția României și art.6 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Împrejurarea că reclamantul nu a contestat decizia nr.12242/R din 06.08.2001 emisă de pârâtă nu este de natură să ducă la negarea dreptului său de a se adresa justiției, dar cu respectarea procedurii administrative prevăzut de lege.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, considerând-o nelegală și netemeinică.
Instanța de recurs, din oficiu, a invocat un motiv de recurs de ordine publică în baza disp.art.306 al.2 Cod procedură civilă ce se raportează la disp.art.304 pct.3 Cod procedură civilă.
Astfel, s-a invocat excepția necompetenței teritoriale exclusive a primei instanțe - Tribunalul Vrancea de a soluționa prezenta cauză în fond și față de disp.art.137 al.1 Cod procedură civilă,instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și de fond care fac de prisos, cercetarea în fond pricinii.
Față de această excepție,părțile au lăsat la aprecierea instanței.
Instanța apreciază că motivul de recurs invocat din oficiu este întemeiat astfel este de prisos analizarea celorlalte motive de recurs invocate,față de disp.art.137 al.1 Cod procedură civilă, art.306 al.2 Cod procedură civilă, art.304 pct.3 Cod procedură civilă, art.159 pct.3 Cod procedură civilă.
Prin Legea nr. 19/2000 sunt prevăzute norme cu caracter imperativ prin care se instituie o competență teritorială excepțională, specială, a instanțelor care soluționează cererile în materia respectivă.
Disp. art. 156 prevăd că cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Ori, cererea contestatorului recurentul nu este îndreptată nici împotriva Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale și nici împotriva unei case teritoriale de pensii.
În acest caz, devin incidente dispozițiile tezei II a art. 156 din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtul.
În cauză este chemat în judecată pârâtul Ministerul Apărării Naționale -Secția Pensii Militare cu sediul în B, deci competența teritorială excepțională de soluționare a cauzei revine Tribunalului București.
Mai mult, Legea nr. 164/2001 se completează cu Legea nr. 19/2000 nu numai în ceea ce privește contestarea deciziilor ci și privitor la orice alte cereri ce vizează drepturile de pensie militară de stat.
Conform disp. art. 155 din Legea nr. 19/2000, Tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind:
a) modul de calcul și de depunere a contribuției de asigurări sociale;
b) modul de stabilire a majorărilor de întârziere;
c) înregistrarea, evidența și certificarea contribuției de asigurări sociale;
d) deciziile de pensionare;
e) refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale;
f) modul de stabilire și de plată a pensiilor, a indemnizațiilor și a altor drepturi de asigurări sociale;
g) plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenții încheiate conform prezentei legi;
h) contestațiile împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza prezentei legii;
i) alte drepturi și obligații de asigurări sociale născute în temeiul prezentei legi.
În consecință, actul normativ vizează litigii având ca obiect orice cerere în legătură cu drepturile de pensie nu numai contestațiile.
Acesta este și raționamentul pentru care legiuitorul, în articolul 156, face vorbire de "cereri" îndreptate împotriva caselor de pensie.
Față de aceste considerente arătate mai sus, hotărârea primei instanțe este nelegală, fiind dată cu încălcarea normelor de ordine publică ce reglementează competența teritorială excepțională, urmând ca, în baza disp. art. 312 alin. 1,2, și 6.pr. civilă rap. la art. 304 pct. 3.pr. civilă, să se admită recursul declarat de pârâtă cu consecința casării sentinței civile recurate și a trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul București, cu aplicarea disp. art. 160.pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în com. Mari, jud.V împotriva sentinței civile nr.120/13.02.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Casează sentința civilă nr.120/13.01.2009 a Tribunalului Vrancea și dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare în fond la Tribunalul București.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud./29.10.2009
Tehnored./4 ex./ 30 Octombrie 2009
Fond:-
Asistenți jud.-
Com.2 ex.părți/
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
