Recalculare pensii. Decizia 974/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.974/
Ședința publică din 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în B,-, -.3, etaj 4,.58, jud. împotriva sentinței civile nr.145/13.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații MINISTERUL D E INTERNE ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și CASA DE PENSII B, cauza având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: recurentul-reclamant personal, lipsă fiind intimații MINISTERUL D E INTERNE ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și CASA DE PENSII
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier; după care:
Curtea pune în discuție faptul că la un termen anterior s-a invocat excepția necompetenței teritoriale de soluționare a recursului față de dispozițiile art.156 din Legea 19/2000.
Recurentul reclamant, față de excepția invocată lasă la aprecierea instanței.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției de necompetență teritorială de soluționare a recursului față de dispozițiile art.156 din Legea 19/2000.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.145/13 februarie 2009 Tribunalul Brăilaa respins ca nefondată acțiunea principală și ca tardivă acțiunea conexă formulată de reclamantul împotriva Ministerului Internelor și Reformei Administrative B și a Casei de Pensii a Ministerului Internelor și Reformei Administrative
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr.2066/113 /1.09.2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Casa de Pensii a acestui minister pentru a se hotărî adăugarea sporului de 9% reprezentând pensia suplimentară prevăzută de art.78 din Legea nr.179/2004 la cuantumul pensiei stabilite, de la data emiterii deciziei de pensie.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin decizia nr.-/16.08.2006 emisă de Casa de Pensii de pe lângă MINISTERUL D E Interne și Reformei Administrative i s-a stabilit o pensie brută de 3070 lei fără a se avea în vedere și sporul de 9% prevăzut de art.78 din Legea nr.179/2004 pentru contribuția la fondul de pensie suplimentară, deoarece s-a ținut seama de art.79 din această lege și s-a considerat că se depășește baza de calcul a pensiei.
Reclamantul a apreciat că în mod greșit au fost interpretate dispozițiile art.79, întrucât acestea se referă numai la pensia de serviciu și trebuia introdus după art.25.
De asemenea, a susținut că interpretarea dată acestui text de către Casa de Pensii a contravine flagrant drepturilor persoanelor care au ajuns la stadiul pensionării, pentru că astfel se creează o egalizare forțată a nivelurilor pensiilor în rândul polițiștilor fără a se ține seama de celelalte criterii din lege stabilite pentru diferențierea nivelului pensiilor, respectiv contribuția mai mare a unor persoane la fondul de pensie suplimentară.
Drept argument a arătat că pensia suplimentară este o instituție separată de pensia de serviciu și reprezintă un drept care nu se pierde niciodată, iar când legiuitorul a stabilit că pensia nu poate depăși 100% procente din baza de calcul nu s-a referit și la pensia suplimentară, concluzie ce rezultă și din analogia făcută cu pensia militară prevăzută de Legea 164/2001.
Reclamantul a mai argumentat că un articol se interpretează astfel încât să nu contravină articolelor precedente și că art.79 se află în contradicție cu prevederile art.47 alin.1 și 2 din Constituția României, fără însă a invoca excepția de neconstituționalitate.
Ca dovadă a celor susținute a depus copie de pe decizia și cupoanele de pensie, cererea adresată Casei de Pensii a și răspunsul primit de la aceasta, precum și practică judiciară.
Pârâta Casa de Pensii aaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat scoaterea sa din cauză deoarece nu are personalitate juridică, cea care reprezintă interesul Ministerului Internelor și Reformei Administrative și al unităților din structura lui fiind Direcția General Juridică a acestui minister.
În ce îl privește pe pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, acesta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece la stabilirea pensiei s-a ținut seama de prevederile art.78 alin.1 lit.c din Legea nr.179/2004, însă suma rezultată depășea procentul de 100% din baza de calcul, încălcând astfel prevederile art.79 din lege.
A mai arătat că reclamantul a solicitat înscrierea la pensie de stat și ca urmare a acestei opțiuni i s-a stabilit pensie de serviciu anticipată potrivit dispozițiilor Legii nr.179/2004, decizia de pensie rămânând definitivă prin necontestare; ulterior încetării raporturilor de serviciu a solicitat schimbarea acestei pensii în pensie militară de stat, dar acest drept de a opta se adresează polițiștilor aflați în activitate.
În dovedirea apărărilor pârâtul a depus copie de pe actele ce au stat la baza emiterii deciziei de pensie și răspunsul dat la cererea de schimbare a temeiului stabilirii pensiei.
Prin cererea înregistrată sub nr.2067/113/1.09.2008 reclamantul a chemat în judecată pe aceiași pârâți, solicitând anularea deciziei nr.-/2006 și obligarea pârâților la acordarea pensiei militare de stat, precum și la plata din urmă a sumei de bani de care nu a beneficiat din cauza neacordării pensiei solicitate.
Reclamantul a motivat această cerere prin faptul că la 16.08.2006 a adresat Casei de Pensii aoc erere prin care opta pentru pensie militară de stat conform prevederilor art.83 din Legea nr.179/2004, întrucât la data depunerii raportului de pensionare în baza căruia s-a întocmit dosarul de pensie nu știa și nu i se adusese la cunoștință că are dreptul de a alege această opțiune.
Casa de Pensii a i-a răspuns că numai polițistul are dreptul de a opta pentru pensia militară de stat, că pretenția sa de schimbare a temeiului legal de stabilire a pensiei este neîntemeiată, că prin semnarea fișei de pensie solicitase înscrierea la pensia de stat și că decizia de pensie -/16.08.2006 a rămas definitivă.
Reclamantul a criticat acest răspuns, apreciind că textul art.83 din Legea nr.179/2004 trebuie interpretat astfel încât să nu nască discriminări între polițiștii care se pensionează.
De asemenea, a arătat că pârâta trebuia să țină seama dacă la întocmirea dosarului de pensionare polițistul cunoștea sau nu că are dreptul la o pensie militară de stat, dacă i se adusese la cunoștință acest lucru de către lucrătorul care se ocupa de dosarul de pensie și că, în cazul său, i se comunicase că are dreptul la această opțiune abia la împlinirea vârstei de 55 de ani.
Reclamantul a mai susținut că nu a semnat vreo fișă de pensie prin care să solicite înscrierea la pensia de stat și nu la pensia militară de stat și a invocat discriminarea față de alți polițiști care au fost îndrumați să depună o cerere pentru pensie militară de stat ulterior raportului inițial.
Cu privire la faptul că nu a contestat decizia de pensie nr.-/2006 a arătat că la data primirii acesteia nu a avut elemente care să îl determine să o facă; abia ulterior a aflat că putea opta pentru pensia militară de stat, avantaj ce i-a fost îngrădit în mod arbitrar.
Drept dovadă a depus decizia și cupoanele de pensie atașate primei acțiuni, precum și raportul întocmit la 11.05.2006 prin care a solicitat pensionarea anticipată și răspunsul primit din partea Casei de Pensii a
Și în acest dosar pârâta Casa de Pensii aas olicitat scoaterea sa din cauză motivat de faptul că nu are personalitate juridică.
La rândul său pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat cerere de conexare a celor două acțiuni, cerere care a fost admisă prin încheierea de ședință din data de 10.10.2008.
Analizând mai întâi excepția invocată de Casa de Pensii a, așa cum impune art.137 Cod procedură civilă, instanța constată că aceasta este nefondată deoarece pârâta are calitate procesuală pasivă, fiind emitenta deciziei de pensie și având organe proprii de conducere, astfel că potrivit art.41 alin.2 Cod procedură civilă poate sta în judecată.
Cât privește fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarelor instanța a reținut următoarele:
La data de 11.05.2006 reclamantul a întocmit un raport către inspectorul șef al Inspectoratului de poliție al Județului B (fila 9 dosar -) prin care a solicitat încetarea raporturilor de serviciu cu drept de pensie anticipată la data de 30.06.2006 și acordarea drepturilor de care beneficia potrivit Legilor nr.360/2002, 179/2004 și celorlalte acte normative ce reglementează drepturile ce se acordă personalului care a încetat raporturile de serviciu cu structurile
În consecință, în temeiul art.53 din Legea nr.179/2004 Casa de Pensii a Ministerul Internelor și Reformei Administrative a emis decizia nr.-/16.08.2006 prin care a stabilit reclamantului o pensie de stat în sumă de 2030 lei.
Deși în decizie s-a menționat că poate fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare, reclamantul nu a atacat-o întrucât, așa cum a susținut prin acțiunea conexă, la data primirii deciziei nu a avut elemente care să îl determine să o facă.
Aflând ulterior că putea opta pentru pensia militară de stat, la data de 18.06.2008 a adresat Casei de Pensii aoc erere întemeiată pe prevederile art.83 din Legea nr.179/2004 (fila 13 dosar -), prin care a solicitat să i se stabilească și plătească pensie militară de stat începând de la data încetării raporturilor de serviciu și în continuare.
Prin adresa nr.-/30.06.2008 (fila 14 dosar -) Casa de Pensii a i-a răspuns că cererea este neîntemeiată deoarece dispozițiile art.83 din Legea nr.179/2004 se aplică doar polițistului, în timp ce reclamantul are calitatea de rezervist, cu grad militar în rezervă.
Totodată i-a comunicat că pensia de stat a fost acordată la solicitarea lui, iar decizia de pensie a rămas definitivă.
Față de acest răspuns reclamantul a formulat acțiunea conexă, prin care a solicitat anularea deciziei și acordarea pensiei militare de stat.
Instanța nu s-a putut pronunța însă asupra anulării deciziei de pensie decât în cadrul procedurii prevăzute de art.54 din Legea nr.179/2004, respectiv în situația în care decizia ar fi fost contestată, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia de contestații pensii care funcționează în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, iar decizia acestei comisii ar fi fost atacată și ea în termen de 30 de zile de la comunicare.
Ori, în cauză, termenul de contestare a deciziei de pensie a fost depășit, astfel că cererea de anulare a deciziei de pensie și de înlocuire a pensiei stabilite prin ea cu o pensie militară de stat este tardivă.
Faptul că reclamantul nu a cunoscut, la data formulării cererii de pensionare, că poate opta pentru o pensie militară de stat nu constituie motiv de repunere în termen, deoarece la data respectivă acest drept de opțiune era prevăzut de art.83 din Legea nr.179/2004 și nimeni nu poate invoca necunoașterea legii.
La data de 6.08.2008 reclamantul a mai formulat o cerere către Casa de Pensii a (fila 9 dosar -) prin care a solicitat acordarea pensiei suplimentare de 9% din baza de calcul, respectiv recalcularea pensiei ținând seama de sporul de 9% prevăzut de art.78 din Legea nr.179/2004 începând cu data de la care beneficia de acest drept.
Întrucât cererea i-a fost respinsă prin adresa nr.-/13.08.2008 (fila 10 dosar -), reclamantul a investit instanța cu acțiunea principală.
Analizând art.78 din Legea nr.179/2004 instanța a constatat însă că acesta nu face referire la o pensie suplimentară separată de pensia de serviciu, așa cum susținut reclamantul prin acțiune, ci la un spor procentual stabilit în funcție de vechimea contribuției la fondul de pensie suplimentară.
Potrivit art.78, acest spor se acordă la stabilirea pensiei, ceea ce duce la concluzia că el face parte integrantă din pensie.
Ori, art. 79 stabilește că "pensia polițistului stabilită în condițiile prezentei legi nu poate fi mai mare de 100% din baza de calcul folosită la stabilirea pensiei".
Deși reclamantul susține că art.79 nu îi este aplicabil, instanța a apreciat că argumentele acestuia nu pot fi primite.
În acest sens s-a avut în vedere faptul că prin decizia nr.450/30.05.2006 Curtea Constituțională a reținut că acest articol prevede, ca și în cazul tuturor celorlalte tipuri de pensie de serviciu, că, indiferent de rezultatul calculului aritmetic privind adăugarea sporurilor, cuantumul pensiei acordate nu poate fi mai mare de 100% din baza de calcul și că această reglementare nu are caracter discriminatoriu, ci este o dispoziție de plafonare a cuantumului pensiei, care se înscrie în prerogativele legiuitorului.
Pentru considerentele expuse instanța a constatat că acțiunea principală nu este fondată, motiv pentru care a respins-o ca atare, iar cât privește acțiunea conexă a fost respinsă ca fiind tardiv formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul considerând-o nelegală și netemeinică.
Instanța de recurs, din oficiu, a invocat un motiv de recurs de ordine publică în baza disp.art.306 al.2 Cod procedură civilă ce se raportează la disp.art.304 pct.3 Cod procedură civilă.
Astfel, s-a invocat excepția necompetenței teritoriale exclusive a primei instanțe - Tribunalul Brăila de a soluționa prezenta cauză în fond și față de disp.art.137 al.1 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și de fond care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Față de această excepție,recurentul a lăsat la aprecierea instanței.
Instanța apreciază că motivul de recurs invocat din oficiu este întemeiat și astfel este de prisos analizarea celorlalte motive de recurs invocate,față de disp.art.137 alin.1 Cod procedură civilă, art.306 al.2 Cod procedură civilă, art.304 pct.3 Cod procedură civilă, art.159 pct.3 Cod procedură civilă.
Astfel, recurentului-contestator i s-au stabilit drepturile de pensie prin decizia nr.-/16.08.2006 emisă de către Casa de Pensii a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, în baza disp.art.53 din Legea 179/2004.
Potrivit disp.art.54 din Legea 164/2001,împotriva deciziilor respective se poate introduce contestație la comisiile de contestații pensiei care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne și Serviciului Român de Informații, Deciziile comisiilor de contestații pot fi atacate în instanță potrivit Legii nr.19/2000.
Prin Legea nr.19/2000 sunt prevăzute norme cu caracter imperativ prin care se instituie o competentă teritorială excepțională, specială a instanțelor care soluționează cererile în materia respectivă.
Disp.art.156 prevăd că cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamanții. Ori, cererea contestatorului recurent nu este îndreptată nici împotriva Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale și nici împotriva unei case teritoriale de pensii.
În acest caz devin incidente disp.tezei II a art.156 din Legea nr.19/2000, potrivit cărora celelalte cereri de se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtul.
În cauză sunt chemați în judecată pârâții MINISTERUL D E Interne și Reformei Administrative și Casa de Pensii din cadrul cu sediul în B,deci competența teritorială excepțională de soluționare a cauzei revine Tribunalului București.
În speța de față recurentul-contestator a solicitat anularea deciziei de pensie nr.-/2006 emisă de Casa de Pensii din cadrul și adăugarea sporului de 9% reprezentând pensia suplimentară prev.de art.78 din Legea 179/2004 la cuantumul pensiei stabilite de la data emiterii deciziei de pensie, sens în care instanța de recurs va da curs disp.tezei II a art.156 din Legea nr.19/2000.
Față de aceste considerente arătate mai sus, hotărârea instanței este nelegală, fiind dată cu încălcarea normelor de ordine publică ce reglementează competența teritorială excepțională, urmând ca în baza disp. art.312 al.1,2 și 6 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct.3 Cod procedură civilă, să se admită recursul declarat de contestator cu consecința casării sentinței civile și a trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul București, cu aplicarea disp.art.160 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în B,-, -.3, etaj 4,.58, jud. împotriva sentinței civile nr.145/13.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Casează sentința civilă nr.145/13.02.2009 a Tribunalului Brăila și trimite cauza spre competentă soluționare a fondului la Tribunalul București.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud./29.10.2009
Tehnored./5 ex./ 30 Octombrie 2009
Fond:-
Asistenți jud.-
Com. 3 ex părți/
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
