Asigurări sociale. Decizia 998/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 998
Ședința publică din data de 10 iunie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Vera Andrea Popescu
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatorul, domiciliat în comuna Tătărani, sat Tătărani, jud.D, împotriva sentinței civile nr.270 din 26 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, jud.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata Casa Județeană de Pensii D prin consilier juridic, lipsă fiind recurentul-contestator.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat.
Consilier juridic pentru intimata Casa Județeană de Pensii D depune delegația de reprezentare în instanță a recurentei-intimate și arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimata Casa Județeană de Pensii D, arată că din raportul de expertiză medicală întocmit de Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă rezultă că recurentul-contestator are capacitatea de muncă păstrată și nu se încadrează în grad de invaliditate, astfel că acesta nu poate beneficia de pensie de invaliditate.
Solicită respingerea ca nefondat a recursului contestatorului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalul Dâmbovița sub nr-, contestatorul a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, anularea deciziei nr. -/6.09.2007 emisă de intimată.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin decizia menționată s-a dispus încetarea pensiei de invaliditate de gradul III, începând cu data de 1.11.2006, că această măsură este neîntemeiată întrucât a dovedit cu acte medicale că și-a pierdut capacitatea de muncă, prin decizia din 20.06.1994 fiind încadrat în gradul II de invaliditate, că s-a prezentat la termenele stabilite pentru revizuirea medicală și a depus actele care dovedeau incapacitatea de muncă, însă în mod nejustificat în anul 2006 s-a apreciat că nu se încadrează într-un grad de invaliditate.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr.19/2000.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, motivând că decizia de încetare este legală și temeinică întrucât contestatorul a fost pensionat pentru gradul II de invaliditate în anul 1995, iar la data de 28.11.2005 medicul expert, după expertizarea medicală a contestatorului, i-a schimbat gradul de invaliditate II în gradul III și a stabilit termen de revizuire în luna noiembrie 2006.
S-a mai arătat că în urma internării contestatorului, în perioada 22-28.08.2006, pentru investigații medicale la B s-a întocmit un raport de expertiză medicală în care s-a menționat că petentul nu se încadrează în grad de invaliditate, astfel că s-a emis decizia medicală nr,515/26.09.2006 de către Cabinetul de Expertiză Medicală Târgoviște, prin care contestatorul a fost încadrat în gradul zero de invaliditate.
Ulterior, contestatorul a formulat contestație, iar în perioada 14-23.07.2007 acesta a fost din nou internat la B pentru investigații, în urma cărora a menținut gradul zero de invaliditate, fiind emisă în aceste condiții decizia nr.244/29.08.2007 de neîncadrare în grad de invaliditate, precum și decizia nr.-/6.09.2007 prin care încetat plata pensiei de invaliditate a contestatorului.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.270 din 26.02.2008 a respins contestația.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin decizia nr. -/6.09.2007 emisă de intimată, s-a dispus încetarea plății pensiei pentru invaliditate de gradul III reținându-se că nu mai sunt îndeplinite condițiile legale pentru acordarea pensiei.
Anterior, prin decizia asupra capacității de muncă din 28.11.2005 contestatorul fusese încadrat în gradul III de invaliditate, stabilindu-se termen pentru revizuire în luna noiembrie 2006.
A mai reținut prima instanță că din raportul de expertiză medicală întocmit de Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă rezultă că petentul are capacitatea de muncă păstrată și nu se încadrează în grad de invaliditate.
Concluziile raportului de expertiză au determinat emiterea unei noi decizii asupra capacității de muncă, cu nr. 244/29.08.2007, prin care s-a stabilit că petentul nu se încadrează în grad de invaliditate.
S-a mai reținut că potrivit pct. II, art.22 din Ordinul nr. 340/2001, revizuirea medicală a pensionarilor încadrați în grade de invaliditate se efectuează la termenul stabilit de medici experți ai asigurărilor sociale de la cabinetul de expertiză și recuperarea capacității de muncă, ce au în evidență pensionarul, iar dispozițiile art.35 din același act normativ prevăd că în situația în care apar dificultăți la aprecierea capacității de muncă, în stabilirea cauzei și datei invalidității, se poate solicita avizul de specialitate al Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă.
Cum raportul de expertiză a stabilit inexistența gradului de invaliditate al contestatorului, prima instanță, având în vedre disp. art.155 lit.f din Legea nr.19/2000, a respins contestația în sensul celor sus-arătate.
Împotriva sus-menționatei sentințe contestatorul a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurentul că în mod greșit i-a fost respinsă contestația, întrucât avut calitatea de pensionar de invaliditate din anul 1995 și până în anul 2005, beneficiind de pensie de invaliditate, fiind încadrat în gradul II de invaliditate, iar începând cu 28.11.2005 i-a fost schimbat gradul II de invaliditate în gradul III, caracterizat prin pierderea a cel puțin 50% din capacitatea de muncă.
Se mai arată de către recurent că în anul 2006 fost trimis pentru investigații la, fiind internat într-o anumită perioadă, soluția fiind aceea că recurentul nu se mai încadrează în niciun grad de invaliditate și, ulterior, în anul 2007, recurentul a fost din nou expertizat la B, considerându-se că are capacitate de muncă.
Se învederează în continuare că decizia de încetare a pensiei de invaliditate este neîntemeiată întrucât din actele medicale depuse la dosar și din cele două expertize medicale rezultă faptul că recurentul și-a pierdut capacitatea de muncă apreciindu-se în mod greșit că nu se încadrează în niciun grad de invaliditate.
Totodată, se arată că deși raportul investigațiilor medicale efectuate la B stabilește un diagnostic clinic reprezentând afecțiuni, care s-au agravat în prezent, concluzia a fost aceea de neîncadrare în grad de invaliditate, susținându-se de către recurent că și în prezent este sub tratament medical și nu poate beneficia de asistență medicală întrucât nu mai este asigurat, neputând munci.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii contestației, cerându-se judecarea cauzei în lipsă.
Intimata nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul contestatorului, însă reprezentată fiind în instanță, la termenul din 10.06.2008, prin consilier juridic, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Conform raportului de expertiză medicală întocmit de Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, în urma internării recurentului în perioada în perioada 22-28.08.2006, s-a stabilit că, în raport de afecțiunile avute de acesta, capacitatea de muncă îi este păstrată, iar recurentul nu se încadrează în grad de invaliditate.
Drept urmare, a fost emisă decizia nr.515/26.09.2006 de către Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Târgoviște, prin care reclamantul a fost încadrat în gradul zero de invaliditate.
În cursul anului 2007, în urma noilor investigații efectuate de către Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă asupra recurentului, a fost emis un nou raport de expertiză medicală, ce a stabilit, în același sens, că recurentul nu se încadrează în grad de invaliditate având capacitatea de muncă păstrată, diagnosticul respectiv fiind susținut de examenul clinic obiectiv, de investigațiile paraclinice și de laborator, conform celor menționate în cuprinsul raportului de expertiză depus în copie la dosar.
În aceste condiții, intimata a emis decizia nr.-/6.09.2007 prin care a dispus, în temeiul art.91 lit.b din Legea nr.19/2000, încetarea plății pensiei pentru invaliditate de gradul III a recurentului.
În conformitate cu disp.art.91 lit.b din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, plata pensiei încetează începând cu luna următoare celei în care beneficiarul nu mai îndeplinește condițiile legale în temeiul cărora i-a fost acordată pensia.
De asemenea, potrivit art.62 alin.2 lit.c din legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, după fiecare revizuire medicul expert al asigurărilor sociale din cadrul casei teritoriale de pensii emite o nouă decizie prin care se stabilește încetarea calității de pensionar de invaliditate, ca urmare a redobândirii capacității de muncă.
Chiar dacă recurentul prezintă o serie de afecțiuni medicale, potrivit rapoartelor de expertiză medicală întocmite de către Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă în urma expertizării sale, acesta nu se mai încadrează în grad de invaliditate, situație în care în mod corect și cu respectarea dispozițiilor legale mai sus enunțate, intimata a dispus încetarea plății pensiei recurentului prin decizia nr.-/6.09.2007, iar faptul că recurentul este sub tratament medical având nevoie de asistență medicală nu poate constitui un argument suficient pentru admiterea recursului, în sensul celor solicitate de acesta.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul, domiciliat în comuna Tătărani, sat Tătărani, jud.D, împotriva sentinței civile nr.270 din 26 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Vera Andrea Popescu
--- - --- - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
/FA
2008-06-13/2ex
Trib.D nr-
, G -
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Vera Andrea Popescu
