Cerere recalculare pensie. Decizia 1131/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(7210/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1131/
Ședința publică de la 24.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.4379/27.05.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.11.422/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-reclamantă, personal, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 29.01.2009, după care,
Președintele completului procedează la verificarea intimatei-reclamante, care prezintă CI, datele fiind consemnate în caietul de ședință.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata-reclamantă, personal, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4379/27.05.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului B, a admis excepția tardivității contestației împotriva deciziei nr. -/01.09.2004 și a respins acest capăt de cerere, ca tardiv formulat. A fost obligată pârâta să emită o nouă decizie, prin care să recalculeze, începând cu data de 01.07.2007, drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantei, prin luarea în considerare și a veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr. 2374/12.06.2007 completată cu adeverința nr.2376/12.06.2007 emisă de SC SA, a obligat pârâta să plătească contestatoarei diferența dintre pensia recalculată potrivit prezentei hotărâri și pensia efectiv încasată, începând cu data de 01.07.2007 la zi.
A respins cererea de acordare a drepturilor de la data de 01.09.2004, ca neîntemeiată.
În considerente a reținut că prin decizia nr.-/01.09.2004 emisă de Casa de Pensii Sector 2, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 19/2000, începând cu 01.08.2004, s-au stabilit drepturile de pensie pentru limită de vârstă în favoarea contestatoarei, care anterior beneficiase de pensie de invaliditate (fila 5). În urma operațiunilor de calculare a drepturilor de pensie a fost determinat un punctaj mediu anual de 2,49716 puncte.
Decizia a rămas definitivă prin neatacarea ei în termenul de 45 de zile de la comunicare, fapt recunoscut de reclamantă.
Ulterior, la data de 22.02.2007, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire (filele 29, 30), reclamanta a comunicat către Casa Locală de Pensii o cerere de recalculare la care a anexat adeverințele nr. 2374/12.06.2007 și nr.2376/12.06.2007 emise de SC SA, care nu au fost valorificat până în prezent, fapt confirmat de adresa depusă la dosar și de reprezentanta pârâtei la acest termen, care a pus concluzii de respingere a cererii, pe motiv că veniturile ce se solicită a fi valorificate nu au un caracter permanent.
Cu privire la apărarea pârâtei potrivit căreia veniturile ce se solicită a fi valorificate nu au caracter permanent, Tribunalul a reținut că retribuirea în acord global și prin plata de prime sau alte venituri suplimentare presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale ceea ce înseamnă că lunar, aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat.
Prin art. 1, Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurări sociale de stat, dispunea ca angajatorii să verse la bugetul de asigurări sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Potrivit art. 164 din Legea nr. 19/2001, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă.
La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
În privința formelor de retribuire în acord și primelor, se menționează în anexa 1 Ordonanței de Urgență nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2001, că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale, premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite.
Tribunalul reține că potrivit art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială - dreptul comun în materie, dreptul de pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuțiile de asigurări sociale prevăzute de lege.
Acest principiu este consacrat expres de art. 2 din Legea nr. 19/2000 care dispune că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
S-a apreciat de către Tribunal că în speță au aplicabilitate aceste dispoziții legale cu valoare de principiu, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității cu consecința că, pe de o parte, nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.
Ar fi inechitabil ca veniturile realizate în acord global și primele, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, să nu fie luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, iar după intrarea în vigoare a legii să fie avute în vedere toate veniturile realizate, chiar dacă dintre acestea unele sunt venituri nepermanente. Plata contribuției de asigurări sociale în ambele situații impune aceeași soluție cu privire la stabilirea drepturilor de pensie, întrucât altfel, sumele plătite cu titlu de contribuție de asigurări sociale pentru veniturile realizate în acord global și prime, nu ar corespunde unei contraprestații care să justifice reținerea lor.
Prin urmare, pârâta trebuie să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public (formele de retribuire prin acord și prin plata de prime, într-adevăr, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă, conform reglementărilor aceluiași act normativ, dreptul de pensie este recunoscut pentru cei care plătesc asigurări sociale, ori, acestea se stabileau în raport cu câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar, în considerarea prevederilor legale și a adeverințelor eliberate de fostul angajator al reclamantei, care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport de veniturile realizate de salariat.
Având în vedere cele expuse și dispozițiile art. 87 și art. 155 din Legea nr. 19/2000, Tribunalul a obligat pârâta să emită o nouă decizie, prin care să recalculeze, începând cu data de 01.07.2007, drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantei, prin luarea în considerare și a veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr. 2374/12.06.2007 completată cu adeverința nr.2376/12.06.2007 emisă de SC SA.
Întrucât luarea în considerare a unor venituri suplimentare determină un punctaj mediu anual mai mare decât cel aflat în plată, Tribunalul a obligat pârâta să plătească contestatoarei diferențele dintre pensia recalculată potrivit prezentei hotărâri și pensia efectiv încasată, începând cu data de 01.07.2007 la zi.
Recalcularea nu se poate face cu data de 01.09.2004, cum a solicitat reclamanta, întrucât adeverința a fost comunicată Casei de Pensii la data de 22.06.2007, iar conform dispozițiilor de principiu ale art. 95 și art. 169 din Legea nr. 19/2000, pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare.
Această soluție se impune cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a beneficiat de dispozițiile OUG nr. 4/2005 și a celorlalte acte normative de reevaluare a pensiilor stabilite în temeiul legislației pensiilor de dinainte de 01.04.2001, prin urmare, sub acest aspect cererea a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că pârâta a fost obligată la recalcularea drepturilor de pensie, începând cu 01.07.2005, în temeiul OUG nr. 4/2005, cu luarea în calcul a veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr.2374/12.06.2007 completată cu adeverința nr. 2376/12.06.2007 emisă de SC SA.
Sentința instanței de fond este criticabilă sub aspectul analizării probelor administrate, al aplicării greșite a prevederilor legale în ceea ce privește luarea în calcul a veniturilor temporare "acord și prime", menționate în adeverința nr. 2374/12.06.2007 completată cu adeverința nr. 2376/12.06.2007 emise de SC SA.
Referitor la cererea reclamantei de a i se emite o nouă decizie prin care să-i fie luate în considerare sporurile prevăzute în adeverințele depuse, a arătat următoarele:
- în adeverințele respective sunt prevăzute câștigurile suplimentare, acord și prime;
- cu privire la perioada în care reclamanta a obținut câștiguri suplimentare "acord și prime" arată că acestea nu au fost "câștiguri permanente" în înțelesul-/2005.
Potrivit art. 164 din Legea nr. 19/2000, prevede că la determinarea punctajelor anuale se utilizează salariile brute sau nete și sporurile permanente, care au făcut parte din baza de calcul a veniturilor înregistrate în carnetul de muncă.
Veniturile realizate în acord global și prime reprezintă venituri temporare, fără caracter permanent și care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, astfel încât nu pot fi luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.
Tribunalul Bucureștia reținut în considerentele sentinței civile recurate că în mod greșit Casa Locală de Pensii Sector 2 nu a luat în considerare primele și acordul, apreciind că această soluție ar reprezenta o încălcare a principiului contributivității statuat în art. 2, lit. e) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
În privința veniturilor din "prime și acord", obținute conform adeverințelor, a învederat instanței de recurs următoarele:
Normele generale se caracterizează prin aceea că au sfera cea mai largă de aplicabilitate într-un domeniu sau într-o ramură de drept. În domeniul drepturilor de asigurări sociale, Legea nr. 19/2000 reprezintă dreptul comun.
Normele speciale sunt aplicabile unei sfere restrânse de relații, ele derogând de la dreptul comun.
Actele normative referitoare la sporuri sunt, în domeniul drepturilor de asigurări sociale, norme cu caracter special.
Întrucât normele speciale sunt derogatorii, în procesul aplicării lor, ele cunosc un regim restrictiv, fiind de strictă interpretare.
Având în vedere că potrivit OUG nr. 4/2005 (aprobată prin Legea nr. 78/2005), normă juridică ce are caracter special, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, formele de retribuire în acord, obligarea Casei de Pensii la emiterea unei decizii cu luarea în calcul a sporurilor menționate în adeverințe, este netemeinică și nelegală.
Instanța de fond a încălcat principiul juridic conform căruia norma juridică specială deroga de la cea cu caracter general și se aplica cu întâietate.
De altfel, punctul VI din anexa OUG nr. 4/2005 prevede condițiile imperative de formă și fond pe care trebuie să le îndeplinească adeverințele prin care se dovedesc sporurile cu caracter permanent, sporuri care fac parte din baza de calcul a pensiilor.
Pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficiază, ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor și altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor și a compensațiilor prevăzute de lege.
La calculul drepturilor de pensie, întotdeauna s-a avut în vedere respectarea principiului egalității atât pentru persoanele care prin munca lor au depășit producția planificată, cât și pentru situația nerealizării producției planificate, astfel că la calculul pensiei s-a avut în vedere numai retribuția stabilită prin contractul de muncă.
Acesta este și motivul avut în vedere de către legiuitor când nu a încadrat veniturile suplimentare obținute în sistemul de acord global, prime, în categoria sporurilor cu caracter permanent.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr.4379 pronunțată în ședința publică din 27.05.2008 de către Tribunalul București - Secția a VIII-a, în sensul respingerii acțiunii recurentei-reclamante, ca neîntemeiată și nelegală.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este nefondat.
Astfel, cât privește motivele circumscrise temeiului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9. pr. civ, Curtea reține, în acord cu statuările primei instanțe, că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de participanții la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite, conform principiului contributivității, care cere ca la stabilirea drepturilor de pensie să fie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele eliberate de unitatea la care asigurata și-a desfășurat activitatea.
În speță, s-a constatat că la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite petentei, intimata nu a valorificat sumele încasate, prevăzute în adeverințele depuse la dosar.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul realizat de angajat, totodată art. 1 din Decretul nr. 389/1972, dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul salariat.
Cât privește OUG nr. 4/2005, aceasta stabilește că recalcularea
pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1.04.2001, se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, iar în privința formelor de retribuire în acord și premiilor acordate, în anexa 1 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, nefăcând parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislației anterioare.
Or, veniturile suplimentare obținute de petentă au avut caracter de continuitate, fiind incluse în câștigul brut realizat, față de care s-a reținut și virat contribuția de asigurări sociale, astfel că trebuie avute în vedere la recalcularea pensiei.
Se reține, de asemenea, că și art. 3 din Legea nr. 3/1977 ocrotea dreptul la pensie al tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă, pe baza contractului de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege, principiul fiind reiterat și prin art. 2 din Legea nr. 19/2000, care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite.
Față de reglementările anterior enunțate, se apreciază că au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, în raport cu cele care decurg din el, dar nu-l respectă, pentru ca soluția contrară ar duce la nerealizarea scopului urmărit de legiuitor, respectiv ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Prin urmare, în mod legal și temeinic, prima instanță a stabilit că și veniturile suplimentare menționate în adeverințele depuse la dosar trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, astfel că recursul este nefondat și va fi respins ca atare, în aplicarea art. 312 alin. 1. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.4379 din data de 27.05.2008, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.02. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red:
Tehnored:
2 EX./25.02.2009
Jud. fond:
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Ilie Nadia Raluca, Bodea
