Cerere recalculare pensie. Decizia 1138/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (6883/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1138/
Ședința publică de la 24.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER:
**********************************
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.5083 din data de 18.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.14.222/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimata-reclamantă, personal, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, în două exemplare, unul pentru a fi comunicat recurentei-pârâte și unul pentru instanță, înregistrată la dosar la data de 27.01.2009, după care,
Președintele completului procedează la verificarea identității intimatei-reclamante, care prezintă cartea de identitate, datele fiind consemnate în caietul de ședință.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata-reclamantă, personal, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică.
În temeiul dispozițiilor art.150 din Codul d e procedură civilă, Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Cu privire la recursul dedus judecății:
Prin sentința civilă nr.5083 din data de 18.06.2008, pronunțată în dosarul nr.14222/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B () și a obligat pârâta să emită o decizie, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantei, retroactiv, începând cu data de 01.07.2007, emisă de -
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin decizia nr.92509/20.06.2005 au fost recalculate, în baza OUG nr.4/2005 drepturile de pensie cuvenite reclamantei, stabilindu-se în favoarea acesteia, cu începere de la data de 01.07.2005, o pensie pentru limită de vârstă în cuantum de 637 lei, pe baza unui punctaj mediu anual de 1,15506 puncte și a unei valori a punctului de pensie de 295,56 lei.
A mai reșinut că din analiza buletinului de calcul aferent acestei decizii, rezultă că pârâta nu a luat în considerare, la stabilirea drepturilor de pensie, sporurile cu caracter permanent realizate de reclamantă cu titlu deacordșiprime,menționate în adeverința nr.149/13.03-.2007, emisă de -
În ceea ce privește dovada depunerii acestei adeverințe la dosarul de pensionare, aceasta a fost făcută în cauză, pârâta comunicând și în scris refuzul de valorificare a acestei adeverințe.
Potrivit dispozițiilor art.2 din OUG nr.4/2005, recalcularea pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei, cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000.
De asemenea, tribunalul a mai apreciat că, potrivit dispozițiilor art.78 din Legea nr.19/2000, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individual de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Astfel, raportând situația de fapt la dispozițiile legale sus-menționate, prima instanță a reținut că veniturile realizate cu titlu deacordși prime, omise a fi luate în calcul de către pârâtă, ar fi trebuit luate în considerare la determinarea punctajului mediu anual al pensiei, ca prestație de asigurări sociale, deoarece, aceste sume, așa cum s-a menționat și în adeverință, au făcut parte din fondul de salarii pentru care s-au achitat contribuțiile legale de asigurări sociale (). Ori, soluția contrară ar reprezenta atât o încălcare a dispozițiilor legale menționate, cât și o încălcare aprincipiului contributivității,consacrat de art.2 lit. e) din Legea nr.19/2000, potrivit căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin în baza contribuțiilor plătite.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, motivat în termenul legal, recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B (), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta susține că prin hotărârea pronunțată instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești(art. 304 pct.4 Cod pr.civilă ), sentința civilă fiind dată cu încălcarea legii(art. 304 pct.9 Cod pr.civilă), iar motivul de casare prevăzut de art. 304 pct.4 Cod pr.civilă are în vedere depășirea de către judecători a atribuțiilor conferite prin legi, incursiunea lor în domeniul altor puteri constituite, în dauna ordinii constituționale și a interesului public.
Precizează că instanța de fond în mod greșit a reținut, în considerentele sentinței atacate, că intimata nu a luat în considerare sporurile menționate în adeverința depusă, apreciind că această soluție ar reprezenta o încălcare a principiului contributivității statuat în art.2 lit. e) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Referitor la veniturile obținute de intimată, cu titlu de"prime și sporuri de acord"conform adeverinței emise de fostul angajator, recurenta învederează că potrivit literaturii juridice de specialitate, normele juridice se clasifică, după sfera aplicării lor, înnorme generaleșinorme speciale.
Normele generale se caracterizează prin aceea că au sfera cea mai largă de aplicabilitate într-un domeniu sau într-o ramură de drept și că, în domeniul drepturilor de asigurări sociale, Legea nr.19/2000 reprezintă dreptul comun.
Normele speciale sunt aplicabile unei sfere restrânse de relații, ele derogând de la dreptul comun ( specialia generalibus derogant). Actele normative referitoare la sporuri sunt, în domeniul drepturilor de asigurări sociale, norme cu caracter special și, întrucât normele speciale sunt derogatorii, în procesul aplicării lor, ele cunosc un regim restrictiv, ca fiind de strictă interpretare.
Prin urmare, considerând că, potrivit dispozițiilor OUG nr.4/2005 (aprobată prin Legea nr.78/2005) - normă juridică ce are caracter special -, nu sunt luate în calcul, la stabilirea punctajului mediu anual, formele de retribuire care nu au avut caracter permanent, recurenta apreciază că obligarea sa la emiterea unei decizii, cu luarea în calcul a sporurilor menționate în adeverința nr.149/13.03.2007, este netemeinică și nelegală, prin aceea că instanța de fond a încălcatprincipiul juridic, conform căruianorma juridică specială derogă de la cea cu caracter general și se aplică cu întâietate.
În motivarea, în drept, a cererii sale de recurs, invocă dispozițiile art.304 pct.4 și pct.9 și pe cele ale art.3041și art.312 alin.3 teza II-a din Codul d e procedură civilă, precum și normele de drept substanțial ale OUG nr.4/2005
Prin întâmpinarea formulată (filele 10 - 12 dosar recurs), intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a hotărârii fondului, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Legea nr.19/2000 - legea-cadru în materia pensiilor stabilite în sistemul public - reglementează, prin norme cu caracter de protecție, cadrul și condițiile în care se stabilesc, se calculează și se plătesc drepturile de pensie ale persoanelor asigurate în acest sistem.
Astfel, art.161 alin.2 din actul normativ menționat mai sus prevede că: "În condițiile în care, pentru o anumită perioadă, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare de certificare. -".
Ca urmare, legiuitorul a înțeles sa ușureze sarcina probei pentru persoana asigurată în al cărei carnet de muncă nu sunt înregistrate toate datele necesare stabilirii și calculării drepturilor de pensie, prevenind în acest mod litigii viitoare, cu atât mai mult cu cât aparținea angajatorului obligația de a efectua operațiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Potrivit dispozițiilor art.2 lit. "e" din Legea nr.19/2000: "Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: - e)principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite; -.".
În raport de principiul contributivității, statuat de dispozițiile legale suscitate, Curtea apreciază că în mod justificat instanța de fond a reținut aspectul că intimata-reclamantă a făcut dovada, atât cu înscrierile existente în carnetul său de muncă, cât și cu actul de certificare eliberat de fostul angajator și anume, cu adeverința nr.149/13.03.2007, eliberată de - (aflată la filele 3 - 6 din dosarul de fond), a tuturor veniturilor realizate, inclusiv a celor suplimentare, obținute însistemul de retribuire înacord global,cât și prin plata deprime, venituri pentru care s-au virat contribuțiile legale de asigurări sociale (), potrivit dispozițiilor art.1 din Decretul nr.389/1972.
Așadar, Curtea, având în vedere că dispozițiile legale cu valoare de principiu se aplică prioritar, își însușește argumentele instanței de fond și având în vedere și dispoz.art.76 și următoarele din Legea nr.19/2000, referitoare la stabilirea punctajului în vederea calculării drepturilor de pensie, precum și dispozițiile art.2 din OUG nr.4/2005, apreciază că este îndreptățită intimata-reclamantă la luarea în calculul drepturilor sale de pensie a tuturor veniturilor și sporurilor realizate,inclusiv a celor obținute cu titlu deacord globalșiprime.
În sensul celor de mai sus, Curtea mai reține și aspectul căveniturile obținuteprin munca desfășurată în sistemul de retribuireînacord globalnu sunt sporuri propriu-zise, ci acestea au reprezentat, practic,însăși o formă de retribuire, de unde reiese, indubitabil, caracterul lor permanent.
De altfel, reține Curtea, chiar recurenta, încercând să argumenteze faptul că veniturile realizate în sistemul de acord global nu ar avea caracter permanent, face trimitere, în cuprinsul cererii sale de recurs, la ispozițiile art.4 și art.5 din Legea nr.2/1983 - lege ce reglementa lucrul în acord global -, dispoziții care prevedeau că,pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficia,ca parte variabilă a retribuției,de venituri suplimentare, pe caleaadaosului de acord, recunoscând, astfel, implicit, că aceste venituri reprezintă, de fapt, o formă de retribuire, nicidecum, sporuri cu caracter nepermanent, câtă vremeele au făcut parte din însăși retribuția personalului muncitor.
Astfel, Curtea reține că dispozițiile art.4 din Legea nr.2/1983 prevăd că:"Sistemul de retribuire asigură cointeresarea materială a celor ce muncesc la creșterea producției, a productivității muncii și a eficienței economice, precum și repartizarea echitabilă a veniturilor provenite din muncă, în raport corespunzător între veniturile individuale minime și maxime.Forma de retribuire în acord globalse extinde și se generalizează în toate unitățile economice."
De asemenea, Curtea are în vedere și dispozițiile art.5 din același act normativ, potrivit cărora: "munciisunt retribuiți în raport cu munca prestatăși rezultatele obținute.
În cazul depășirii producției planificateveniturile cresc în mod corespunzător și nu sunt plafonate.
În situația nerealizării producției sau a neîndeplinirii obligațiilor de la locul de muncăretribuția se diminuează în mod corespunzător, fără a se asigura venit garantat.".
Potrivit prevederilor art.47 alin.2 din Constituție cetățenii au dreptul la o pensie, stabilită conform legii. Ca urmare, legiuitorul este în drept să modifice, să completeze sau să abroge dispozițiile referitoare la condițiile de exercitare a dreptului la pensie "ori de câte ori consideră că situația economică a țării, resursele financiare existente permit sau impun anumite modificări",astfel cum a confirmat și Curtea Constituțională a României.
Reformarea sistemului public de pensii este un obiectiv cuprins în Capitolul 7 - "Politica de protecție socială", din Programul de guvernare 2005-2008, de unde rezultă necesitatea adoptării unor măsuri de îmbunătățire a standardului de viață pentru persoanele vârstnice, in principal prineliminarea inechităților din sistemul public de pensii, existente între diferitele categorii de pensionari.
Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, au fost recalculate pensiile persoanelor ce s-au pensionat anterior datei de 1 aprilie 2001, astfel încât toate pensiile să fie stabilite pe baza acelorași principii.
Curtea apreciază că sunt nefondate și susținerile recurentei în sensul că dispozițiile OUG nr.4/2005, aprobată prin Legea nr.78/2005, sunt norme juridice cu caracter special și, ca atare, acestea cunosc un regim restrictiv, fiind, așadar, norme de strictă aplicare, iar în temeiul acestor dispoziții nu ar putea fi luate în calcul, la stabilirea punctajului mediu anual formele de retribuire care nu au avut caracter permanent, astfel că obligarea casei teritoriale de pensii la luarea în calcul a sporurilor menționate în adeverințe este nelegală și netemeinică.
Cu privire la aceste critici, Curtea reține că în mod eronat recurenta apreciază că dispozițiile OUG nr.4/2005 ar avea caracter special, în raport cu dispozițiile Legii nr.19/2000 - legea-cadru, care au caracter general.
Astfel, Curtea apreciază că ambele acte normative au unul și același domeniu de aplicare, respectiv domeniul pensiilor din sistemul public.
Este adevărat că sfera de aplicare a dispozițiilor OUG nr.4/2005 este mai restrânsă decât sfera de aplicare a legii-cadru, însă ea se suprapune, practic, peste o parte din sfera de aplicare a legii menționate, fiind, într-o oarecare măsură una și aceeași sferă de aplicare.
Ca urmare, Curtea consideră că, în ceea ce privește analiza dispozițiilor OUG nr.4/2005, în raport de dispozițiile Legii nr.19/2000, nu se regăsește principiulspecialia generalibus derogant( latin exprimând regula potrivit căreia clauzele, dispozițiile, speciale derogă de la cele generale, în vreme ce acestea din urmă nu sunt susceptibile să deroge de la cele dintâi), întrucât nu este vorba despre norme cu caracter special, ce sunt derogatorii de la normele juridice cu caracter general, ci doar despresuccedarea actelor normative șidespreaplicarea în timp a acestora,OUG nr.4/2005 nefăcând decât să completeze dispozițiile legii-cadru.
Chiar din preambulul OUG nr.4/2005 rezultă că acest act normativ a fost adoptat "n vederea susținerii măsurilor de reformare a sistemului de pensii prevăzute în Programul de guvernare, respectiv urgentarea procesului de recalculare a tuturor pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, aflate în plată, astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, elemente care vizează interesul public și constituie situații de urgență-.".
Apreciind toate criticile recurentei-pârâte drept simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, Curtea le va înlătura, ca atare, urmând a menține hotărârea fondului, ca fiind legală și temeinică.
În consecință, pentru toate considerentele expuse mai sus,în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii Municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.5083 din data de 18.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.14.222/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 25.03.2009
Judecători fond:;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Ilie Nadia Raluca, Bodea
