Recalculare pensii. Decizia 1137/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (7193/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR.1137/
Ședința publică de la 24.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.4756/10.06.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.13999/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-reclamantă, personal, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 28.01.2009, după care,
Președintele completului procedează la verificarea identității intimatei-reclamante care prezintă CI, datele fiind consemnate în caietul de ședință.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata-reclamantă, personal, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11.04.2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr.13999/3/AS/2008, reclamanta a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, solicitând recalcularea drepturilor sale de pensie, cu luarea în considerare a veniturilor în acord global obținute din muncă.
Prin sentința civilă nr.4756/10.06.2008 Tribunalul Bucureștia admis cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B și a obligat pârâta să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie cuvenite reclamantei în temeiul OUG nr.4/2005, prin luarea în considerare a tuturor veniturilor evidențiate în adeverințele nr.392/28.03.2008 eliberată de SC SA și nr.1417/18.03.2008 eliberată de SC SA.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta este beneficiara unei pensii pentru limită de vârstă de la data de 01.04.1999, în temeiul Legii nr.3/1977. După intrarea în vigoare a dispozițiilor HG nr. 1550/2004 și OUG nr.4/2005, drepturile sale de pensie au fost reevaluate începând cu data de 01.12.2005.
Ulterior, reclamanta a adresat Casei Locale de Pensii Sector 3 o cerere de recalculare a drepturilor de pensie prin valorificarea veniturilor din acord global dovedite cu adeverințele nr.392/28.03.2008 eliberată de SC SA și nr.1417/18.03.2008 eliberată de SC SA care nu a fost soluționată.
Tribunalul a considerat fondată cererea reclamantei prin raportare la dispozițiile art.7 alin.1 și 3 din OUG nr.4/2005 care permit recalcularea pensiilor în măsura în care asiguratul formulează o cerere la care anexează dovezi privind obținerea veniturilor salariale sau a sporurilor cu caracter permanent.
Tribunalul a reținut că retribuirea în acord global și plata de prime sau alte venituri suplimentare presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Totodată, rin p. art.1 din Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
În privința formelor de retribuire în acord și prin plata de prime se menționează în anexa 1 ordonanței că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Ori, potrivit art.3 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege, acest principiu fiind reiterat în art.2 din Legea nr.19/2000 care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
S-a apreciat de către prima instanță că în speță au prioritate aceste dispoziții legale cu valoare de principiu în raport cu cele ce decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului cu consecința că, pe de o parte nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat. Ar fi inechitabil ca veniturile realizate în acord global și prin plata de prime sau alte venituri suplimentare anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 să nu fie luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, iar după intrarea în vigoare a legii să fie avute în vedere toate veniturile realizate, chiar dacă dintre acestea unele sunt venituri nepermanente. Plata contribuției de asigurări sociale în ambele situații impune aceeași soluție cu privire la stabilirea drepturilor de pensie întrucât, altfel, sumele plătite cu titlu de contribuție de asigurări sociale pentru veniturile realizate în acord global și prin plata de prime sau alte venituri suplimentare nu ar corespunde unei contraprestații care să fi justificat reținerea lor.
Prin urmare, pârâta trebuia, în considerarea prevederilor legale și a adeverințelor eliberate de foștii angajatori ai reclamantei care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport de toate veniturile realizate de salariat, să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public (formele de retribuire prin acord într-adevăr nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care conform art.10 din Legea nr.3/1977 era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ, dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale ori acestea se stabileau în raport de câștigul brut realizat iar nu de cel tarifar) și să includă în calculul drepturilor toate veniturile pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
Având în vedere și dispozițiile art.87 și art.155 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, tribunalul a admis cererea și a obligat pârâta să recalculeze pensia reclamantei în baza OUG nr.4/2005.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 27.08.2008 pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 08.09.2008 sub nr-. Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, recurenta-pârâtă critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie și solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Arată recurenta că hotărârea pronunțată de tribunal a fost dată cu încălcarea legii, respectiv art.2 lit.c și d din Legea nr.19/2000 potrivit cărora sistemul public de asigurări sociale se organizează cu respectarea principiului solidarității sociale și principiului obligativității.
Menționează recurenta și dispozițiile art.4 și 5 din Legea nr.2/1983 care reglementa lucrul în acord global, norme în baza cărora personalul muncitor beneficia, ca parte variabilă a contribuției, de venituri suplimentare care însă nu au fost incluse în categoria sporurilor cu caracter permanent. Acest fapt rezultă din dispozițiile art. 26 din Legea nr. 19/2000, unde se arată că nu se datorează contribuția de asigurări sociale asupra sumelor reprezentând premii și alte drepturi exceptate prin legi speciale.
Casa de Pensii a Municipiului B citează și dispozițiile pct. VI din anexa OUG nr.4/2005, subliniind că formele de retribuire în acord nu fac parte din sporurile cu caracter permanent și nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001. De altfel, asupra acestor dispoziții s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin decizia nr. 736/2006.
La data de 28.01.2009, intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Se invocă netemeinicia și nelegalitatea hotărârii de fond prin prisma motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținându-se că instanța a interpretat și aplicat greșit legea, însă nu se arată în concret în ce fel s-a încălcat legea în vigoare.
Susține în esență recurenta că s-au nesocotit dispozițiile punctului VI din anexa OUG nr.4/2005, precum și art.26 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, norme care exclud de la stabilirea punctajului mediu anual, în cadrul procesului de recalculare a pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, a formelor de retribuire în acord sau cu bucata, în regie sau după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale, a sumelor reprezentând participarea salariaților la profit, a sumelor reprezentând premii anuale și premii acordate în cursul anului pentru realizări deosebite.
Critica este nefondată.
Curtea notează faptul că scopul recalculării pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, în baza OUG nr.4/2005, a fost acela de a se asigura pensii egale la condiții egale de pensionare, indiferent de anul ieșirii la pensie. Așadar, la recalcularea pensiei intimatei-reclamante, recurenta-pârâtă a fost ținută să respecte dispozițiile art.78 din Legea nr.19/2000, adică să determine punctajul anual al asiguratului și cuantumul pensiei, după regulile generale ale Legii nr. 19/2000. În acest sens, numărul de puncte realizat în fiecare lună trebuia calculat prin raportarea salariului brut anual individual inclusiv sporurile și adaosurile sau după caz, a venitului lunar asigurat la salariul mediu brut lunar din luna respectivă comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice. Așadar, la stabilirea venitului lunar asigurat trebuie avute în vedere toate sume încasate de reclamantă și la care s-au determinat contribuții de asigurări sociale, ceea ce în esență reprezintă o aplicație a principiului contributivității prevăzut în art.2 lit.e din Legea nr.19/2000.
Din interpretarea normelor arătate anterior rezultă că sporurile și adaosurile obținute de fostul salariat pe lângă salariul tarifar vor fi luate în calculul punctajului lunar dacă sunt îndeplinite două condiții, respectiv dacă au făcut parte din baza de calcul a contribuției de asigurări sociale și dacă s-au plătit contribuțiile la fondul de asigurări sociale.
Ori, forma de retribuire în acord global reglementată de art.2 și următoarele din Legea nr.57/1974 presupunea că retribuirea muncii se făcea "pe baza principiului socialist al repartiției după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii, în funcție de contribuția la dezvoltarea producției materiale și spirituale a întregii societăți, de rezultatele obținute din muncă". Conform art.12 alin.1 din Legea nr.57/1974, salariații erau retribuiți în acord global atunci când o formație de lucru, un colectiv încheia cu unitatea un contract cuprinzând angajamente reciproce, în vederea realizării tuturor sarcinilor ce-i revin pentru executarea unor obiecte ori lucrări, sau pentru obținerea unei producții.
După generalizarea acordului global intervenită începând cu 1.09.1983, în baza Legii nr.2/1983, se prevedea că, pe lângă retribuția tarifară, salariatul beneficia ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor și a altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor și compensațiilor prevăzute de lege (art. 4 din Legea nr. 2/1983).
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de unitate și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat, iar art.1 din Decretul nr.389/1972 dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul salariat.
Prin urmare, legislația în materia pensiilor, cunoscută ca fiind vechiul sistem al asigurărilor sociale de stat, reglementa atât posibilitatea obținerii de către salariat a veniturilor în sistemul acordului global, dar și obligația unităților de a calcula contribuția salariatului pe baza acestor venituri la fondurile de asigurări sociale și de a vărsa această contribuție, cu scopul evident de a fi luate în considerare la data stabilirii drepturilor de pensie. De altfel, dreptul la pensie al tuturor cetățenilor care au desfășurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care unitățile au depus contribuția la fondul de asigurări sociale de stat era în mod expres prevăzut de art.3 din Legea nr.3/1977.
Întrucât veniturile obținute de intimata-reclamantă în acord global au avut caracter permanent în sensul Legii nr. 49/1992, au constituit bază de calcul pentru contribuția de asigurări sociale, iar contribuția individuală a fost achitată după cum atestă foștii angajatori în adeverințele eliberate și depuse la casa teritorială de pensii și care fac dovada deplină până la înscriere în fals, aceste venituri trebuie valorificate la stabilirea drepturilor de pensie, prin modificarea deciziei de recalculare a drepturilor de pensie.
Se impune a fi menționat că în raționamentul juridic prezentat anterior, dispozițiile art.26 din Legea nr.19/2000 ca, de altfel, și principiile solidarității sociale și al obligativității care stau la baza organizării sistemului public de pensii, citate de recurentă, nu au relevanță și nu pot duce la modificarea hotărârii. Mai mult, art.26 din Legea nr.19/2000 se aplică numai începând cu 1.04.2001 și nu poate fi aplicat retroactiv asupra drepturilor de pensie cuvenite intimatei-reclamante. În sens opus normelor aici analizate, în perioada de timp în care intimata obținea venituri în acord global legislația prevedea plata contribuției de asigurări sociale pentru aceste venituri.
Cât privește decizia nr.736/24.10.2006 a Curții Constituționale invocată de către recurentă, prin aceasta s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct.VI din anexa la OUG nr.4/2005. În considerente s-a reținut că noua legislație privind sistemul public de pensii recunoaște ca stagiu de cotizare vechimea în muncă considerată utilă de legislația anterioară pentru determinarea dreptului la pensie, iar verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete, individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești.
Urmează așadar a se constata legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de instanța de fond, iar în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.4756/10.06.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.13.999/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./26.03.2009
Jud.fond: Fl.;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Ilie Nadia Raluca, Bodea
