Cerere recalculare pensie. Decizia 1316/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(8532/2008)
DECIZIE CIVILĂ NR. 1316 /
Ședința publică de la 03.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
******************************
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.5533 din data de 09.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.16.142/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-reclamant, personal, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 06.02.2009, după care,
Președintele completului procedează la verificarea identității intimatului-reclamant, care prezintă cartea de identitate, datele fiind consemnate în caietul de ședință.
Curtea constată că numele intimatului-reclamant este și nu, otiv pentru care dispune rectificarea citativului, în acest sens.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul-reclamant, personal, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, sentinței atacate.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară dezbaterile închise, reținând cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.5533 din data de 09.09.2008, pronunțată în dosarul nr.16142/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B () și a obligat-o pe aceasta să emită o nouă decizie de pensie, prin care să recalculeze, în temeiul dispozițiilor OUG nr.4/2005, începând cu data de 01.12.2005, drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului, prin luarea în considerare și a veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr.537/26.02.2008 emisă de INSTITUTUL NAȚIONAL AL -
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele, în fapt și în drept:
Reclamantul este beneficiarul unei pensii stabilite în favoarea sa de către Casa Locală de Pensii Sector 2 (fila 9), iar prin decizia nr.-/23.02.2006, emisă de Casa de Pensii sector 2 B, au fost reevaluate, în temeiul prevederilor HG nr.1550/2004, începând cu data de 01.12.2005, drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului (fila 9), în urma recalculării fiind determinat un punctaj mediu anual de 2,93801 puncte.
Ulterior, reclamantul a depus la Casa Locală de Pensii o cerere de recalculare, la care a anexat adeverința nr.537/26.02.2008 emisa de INSTITUTUL NATIONAL AL -, care nu a fost valorificată până în prezent, fapt confirmat și de reprezentanta pârâtei la acest termen, care a pus concluzii de respingere a cererii, pe motiv că veniturile ce se solicită a fi valorificate nu au caracter permanent.
Tribunalul a reținut că retribuirea înacord globalpresupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că, lunar, aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă, iar Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat.
Instanța de fond a avut în vedere și dispozițiile art.1 din Decretul nr.389/1972 și ale art.164 din Legea nr.19/2000.
În privința veniturilor realizate în acord și cu titlu de prime, Tribunalul a reținut că în anexa 1 Ordonanței de Urgență nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2001 se menționează că nu sunt luate în calcul, la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuireîn acordsau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote
procentuale, premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite.
Tribunal a mai reținut că potrivit art.3 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială - dreptul comun în materie - dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege și că acest principiu este consacrat expres de art. 2 din Legea nr. 19/2000, care dispune că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Astfel, prima instanță a apreciat că, în speța de față, au aplicabilitate aceste dispozițiile legale cu valoare de principiu, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința că, pe de o parte, nu s-ar mai realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar, pe de altă parte, s-ar crea o discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat. S-a considerat că ar fi inechitabil ca veniturile realizate înacord global, anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, să nu fie luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, iar după intrarea în vigoare a legii să fie avute în vedere toate veniturile realizate, chiar dacă unele dintre acestea sunt venituri nepermanente. Plata contribuției de asigurări sociale, în ambele situații, impune aceeași soluție cu privire la stabilirea drepturilor de pensie, întrucât, altfel, sumele plătite cu titlu de contribuție de asigurări sociale pentru veniturile realizate înacord globalnu ar corespunde unei contraprestații, care să fi justificat reținerea lor.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că pârâta trebuia să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public, în considerarea prevederilor legale și a adeverinței eliberate de fostul angajator al reclamantului, care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport de veniturile realizate de salariat în acord global.Formele de retribuire în acord global, într-adevăr nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, care conform art.10 din Legea nr.3/1977, ce era constituită din retribuții tarifare, însă, conform reglementărilor aceluiași act normativ, dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale. Ori, acestea se stabileau în raport de câștigul brut realizat iar nu în raport de cel tarifar.
Față motivele expuse și de dispozițiile art.87 și art.155 din Legea nr.19/2000, tribunalul a obligat-o pe pârâta să emită o nouă decizie de pensie, prin care să se recalculeze, în temeiul dispozițiilor OUG nr.4/2005, începând cu data de 01.12.2005, drepturile de pensie pentru limită de vârsta cuvenite reclamantului, prin luarea în considerare și a veniturilor suplimentare evidențiate la rubrica " acord" din adeverința nr. 537/26.02.2008, emisa de INSTITUTUL NATIONAL AL -
Totodată, a constatat că în adeverința menționată se face mențiunea că doar veniturile realizateîn acordau avut caracter permanent, astfel că celelalte venituri, realizate sub formă debeneficiișiprime, se încadrează în dispozițiile de excepție ale art.2 din Decretul nr.389/1972.
Prin urmare, contribuția de asigurări sociale nefiind achitată și pentru acestea, tribunalul a apreciat că nu se impune valorificarea celorlalte venituri suplimentare, cererea reclamantului fiind, astfel, respinsă sub acest aspect.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâta casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că în mod greșit instanța de fond a dispus emiterea unei noi decizii, prin care să-i fie luate în considerare reclamantuluisporurile de acordmenționate în adeverința invocată de acesta.
Recurenta precizează, referitor la perioada în care reclamantul a lucrat în acord global, că dispozițiile art.164 din Legea nr.19/2000 (care reia prevederile art.10 din Legea nr.3/1977, modificate și completate prin art.10 din Legea nr.49/1992) prevăd că, la determinarea punctajelor anuale, se utilizează salariile brute sau nete, precum și sporurile permanente, care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, înregistrate în carnetul de muncă.
Considerăp că veniturile realizate înacord globalreprezintă venituri temporare, fără caracter permanent și care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare (nefiind înscrise în carnetul de muncă), astfel încât nu pot fi luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.
În continuarea motivelor sale de recurs, recurenta invocă prevederile art.4 din Legea nr.2/1983, care reglementeazălucrul în acord global, susținând că, la calculul drepturilor de pensie, întotdeauna s-a avut in vedere respectarea principiului egalității, atât pentru persoanele care, prin munca lor, au depășit producția planificată, cât și pentru situația nerealizării producției planificate (în acest caz, retribuția diminuându-se), astfel că, la calculul pensiei, s-a avut în vedere numai retribuția stabilită prin contractul de muncă.
Acesta este și motivul avut în vedere de către legiuitor, când nu a încadrat veniturile suplimentare, obținute în sistemul deacord global,în categoria sporurilor cu caracter permanent.
Fața de aceste considerente, recurenta solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței civile atacate, în sensul
respingerii acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art.304 pct.9 și ale art. 3041Cod proc. civilă, cât și normele de drept substanțial ale Legii nr.19/2000.
Prin întâmpinarea formulată (fila 9 dosar recurs), intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Nu s-au administrat probe noi în prezentul recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Legea nr.19/2000 - legea-cadru în materia pensiilor stabilite în sistemul public - reglementează, prin norme cu caracter de protecție, cadrul și condițiile în care se stabilesc, se calculează și se plătesc drepturile de pensie ale persoanelor asigurate în acest sistem.
Astfel, art.161 alin.2 din actul normativ menționat mai sus prevede că: "În condițiile în care, pentru o anumită perioadă, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare de certificare. -".
Ca urmare, legiuitorul a înțeles sa ușureze sarcina probei pentru persoana asigurată în al cărei carnet de muncă nu sunt înregistrate toate datele necesare stabilirii și calculării drepturilor de pensie, prevenind în acest mod litigii viitoare, cu atât mai mult cu cât aparținea angajatorului obligația de a efectua operațiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Potrivit dispozițiilor art.2 lit. "e" din Legea nr.19/2000: "Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: - e)principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite; -.".
În raport de principiul contributivității, statuat de dispozițiile legale suscitate, Curtea apreciază că în mod justificat instanța de fond a reținut aspectul că intimatul-reclamant a făcut dovada, atât cu înscrierile existente în carnetul său de muncă, cât și cu actul de certificare eliberat de fostul angajator și anume, cu adeverința nr.537/26.02.2008, eliberată de INSTITUTUL NAȚIONAL AL - (aflată la filele 4 - 7 din dosarul de fond), a tuturor veniturilor realizate, inclusiv a celor suplimentare, obținute cu titlu de venituri înacord global, pentru care s-au virat contribuțiile legale de asigurări sociale (), potrivit dispozițiilor art.1 din Decretul nr.389/1972.
Așadar, Curtea, având în vedere că dispozițiile legale cu valoare de principiu se aplică prioritar, își însușește argumentele instanței de fond și având în vedere și dispozițiile art.76 și următoarele din Legea nr.19/2000, referitoare la stabilirea punctajului în vederea calculării drepturilor de pensie, precum și dispozițiile art.2 din OUG nr.4/2005, apreciază că este îndreptățit intimatul-reclamant la luarea în calculul drepturilor sale de pensie a tuturor veniturilor și sporurilor realizate,inclusiv a celor obținute în sistemul de retribuire înacord global.
În sensul celor de mai sus, Curtea mai reține și aspectul căveniturile obținuteprin munca desfășurată în sistemul de retribuireînacord globalnu sunt sporuri propriu-zise, ci acestea au reprezentat, practic,însăși o formă de retribuire, de unde reiese, indubitabil, caracterul lor permanent.
De altfel, reține Curtea, chiar recurenta, încercând să argumenteze faptul că veniturile realizate în sistemul de acord global nu ar avea caracter permanent, face trimitere, în cuprinsul cererii sale de recurs, la ispozițiile art.4 și art.5 din Legea nr.2/1983 - lege ce reglementa lucrul în acord global -, dispoziții care prevedeau că,pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficia,ca parte variabilă a retribuției,de venituri suplimentare, pe caleaadaosului de acord, recunoscând, astfel, implicit, că aceste venituri reprezintă, de fapt, o formă de retribuire, nicidecum, sporuri cu caracter nepermanent, câtă vremeele au făcut parte din însăși retribuția personalului muncitor.
Astfel, Curtea reține că dispozițiile art.4 din Legea nr.2/1983 prevăd că:"Sistemul de retribuire asigură cointeresarea materială a celor ce muncesc la creșterea producției, a productivității muncii și a eficienței economice, precum și repartizarea echitabilă a veniturilor provenite din muncă, în raport corespunzător între veniturile individuale minime și maxime.Forma de retribuire în acord globalse extinde și se generalizează în toate unitățile economice."
De asemenea, Curtea are în vedere și dispozițiile art.5 din același act normativ, potrivit cărora: "munciisunt retribuiți în raport cu munca prestatăși rezultatele obținute.
În cazul depășirii producției planificateveniturile cresc în mod corespunzător și nu sunt plafonate.
În situația nerealizării producției sau a neîndeplinirii obligațiilor de la locul de muncăretribuția se diminuează în mod corespunzător, fără a se asigura venit garantat.".
Potrivit prevederilor art.47 alin.2 din Constituție cetățenii au dreptul la o pensie, stabilită conform legii. Ca urmare, legiuitorul este în drept să modifice, să completeze sau să abroge dispozițiile referitoare la condițiile de exercitare a dreptului la pensie "ori de câte ori consideră că situația economică a țării, resursele financiare existente permit sau impun anumite modificări",astfel cum a confirmat și Curtea Constituțională a României.
Reformarea sistemului public de pensii este un obiectiv cuprins în Capitolul 7 - "Politica de protecție socială", din Programul de guvernare 2005-2008, de unde rezultă necesitatea adoptării unor măsuri de îmbunătățire a standardului de viață pentru persoanele vârstnice, in principal prineliminarea inechităților din sistemul public de pensii, existente între diferitele categorii de pensionari.
Chiar din preambulul OUG nr.4/2005 rezultă că acest act normativ a fost adoptat "n vederea susținerii măsurilor de reformare a sistemului de pensii prevăzute în Programul de guvernare, respectiv urgentarea procesului de recalculare a tuturor pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, aflate în plată, astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, elemente care vizează interesul public și constituie situații de urgență-.".
Cât privește principiul egalității, invocat de către recurenta, Curtea constată că cele reținute mai sus nu contravin acestui principiu, ci, dimpotrivă, sunt în consens cu dispozițiile art. lit. e) din Legea nr.19/2000, care prevăd că:
"Art. 2.- Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: -
b)principiul egalității,care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege; -."
Apreciind toate criticile recurentei- pârât e drept simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, Curtea le va înlătura, ca atare și va menține hotărârea fondului, ca fiind legală și temeinică.
În consecință, pentru toate considerentele expuse mai sus,în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii Municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.5533 din data de 09.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.16.142/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 03.04.2009
Jud.fond:;
Președinte:Ilie Nadia Raluca
Judecători:Ilie Nadia Raluca, Bodea Adela Cosmina
