Cerere recalculare pensie. Decizia 1490/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (8370/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1490/
Ședința publică de la10.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.5866/24.09.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.14579/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-reclamantă, personal, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în sensul că intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 02.03.2009, după care,
Președintele completului procedează la verificarea identității intimatei-reclamante care prezintă CI, datele fiind consemnate în caietul de ședință.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata-reclamantă, personal, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16.04.2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr.14567/3/AS/2008, reclamanta a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, solicitând obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii de stabilire a drepturilor de pensie, cu luarea în considerare a drepturilor de natură salarială care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale atestate de adeverința nr.336/07.03.2008 emisă de SC Proiect SRL.
Prin sentința civilă nr.5866/24.09.2008, Tribunalul Bucureștia admis acțiunea formulată de reclamanta și a obligat pârâta Casa de Pensii a Municipiului B să emită o decizie prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantei, retroactiv, începând cu data de 01.07.2005, cu luarea în considerare a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr.336/07.03.2008 emisă de SC Proiect SRL.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin decizia nr.-/30.06.2005, au fost recalculate drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantei, în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000. Din buletinul de calcul atașat deciziei contestate, s-a constatat că pârâta nu a luat în considerare veniturile obținute sub formă de prime și ca urmare a aplicării sistemului de retribuire în acord global, atestate de adeverința nr.336/07.03.2008 emisă de SC Proiect SRL.
Tribunalul a apreciat că veniturile realizate în sistem de acord global, precum și celelalte venituri suplimentare trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie.
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art.1 Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. S-a observat așadar, că pentru toate aceste sume angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat și de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de față.
Tribunalul a menționat și dispozițiile art.2 lit.e) din Legea nr.19/2000 potrivit cărora "sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite". Acest principiu este dezvoltat în dispozițiile următoare din același act normativ, în secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie.
Astfel, potrivit art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Prin art.4 alin.2 și 3 din OUG nr.4/2005 legiuitorul se abate de la principiul contributivității pe care îl afirmase categoric în Legea nr.19/2000 și precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, în anexa 1 OUG nr.4/2005 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționata pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent". La punctul IV din anexă, legiuitorul optează pentru luarea în calcul a oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
S-a apreciat de către tribunal că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, fașă de cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Formele de retribuire în acord și celelalte venituri menționate în adeverința în cauză nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art.10 din Legea nr.3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ, dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale. Or, acestea se stabileau și se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr.19/2000, este construită în jurul acestui principiu fundamental și anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării in vigoare a Legii nr.19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
diferite asupra chestiunii în discuție între casele de pensii și instanțele judecătorești sunt generate de inconsecventa legiuitorului. Pe de o parte, se afirmă în art.2 al legii cadru principiul contributivității, mai sus menționat. Pe de altă parte, același legiuitor limitează fără nici o justificare rezonabilă aplicarea acestui principiu, în cuprinsul art.164 din Legea nr.19/2000 și în OUG nr.4/2005, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri si sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv că nu ar fi avut caracter permanent. Tot în OUG nr.4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, în măsura în care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Instanța a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar asigurații trebuie să primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezența acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în art.2 din Legea nr.19/2000 și dezvoltat în art.78 alin.1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Împotriva acestei sentințe, pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bad eclarat recurs la data de 10.11.2008, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 27.11.2008, sub nr-.
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art.3041Cod procedură civilă, recurenta-pârâtă critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie și solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr.5866/24.09.2008 în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Arată recurenta că hotărârea pronunțată de tribunal a fost dată cu încălcarea legii, fiind menționate dispozițiile art. 4 și 5 din Legea nr.2/1983 care reglementa lucrul în acord global, norme în baza cărora personalul muncitor beneficia, ca parte variabilă a contribuției, de venituri suplimentare care însă nu au fost incluse în categoria sporurilor cu caracter permanent. În plus, în situația nerealizării producției, retribuția se diminua în mod corespunzător, fără a se asigura un venit garantat.
De asemenea, recurenta-pârâtă menționează că instanța de fond nu a respectat principiile solidarității sociale și obligativității prevăzute de art. 2 lit. c și d din Legea nr. 19/2000ț
Se citează și dispozițiile art.26 din Legea nr.19/2000, precum și pct.VI din anexa OUG nr.4/2005, precizându-se că nu se datorează contribuția de asigurări sociale asupra sumelor reprezentând premii și forme de retribuire în acord, întrucât acestea nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.
În fine, recurenta-pârâtă a invocat și decizia nr.736/24.10.2006 a Curții Constituționale prin care s-a analizat constituționalitatea dispozițiilor pct. VI din anexa OUG nr. 4/2005.
Prin întâmpinarea formulată la data de 02.03.2009, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Se invocă netemeinicia și nelegalitatea hotărârii de fond prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținându-se că instanța a interpretat și aplicat greșit legea, însă nu se arată în concret în ce fel s-a încălcat legea în vigoare.
Susține în esență recurenta că s-au nesocotit dispozițiile punctului VI din anexa OUG nr. 4/2005, precum și art. 26 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, norme care exclud de la stabilirea punctajului mediu anual, în cadrul procesului de recalculare a pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, a sumelor reprezentând participarea salariaților la profit, a sumelor reprezentând premii anuale și premii acordate în cursul anului pentru realizări deosebite.
Critica este nefondată.
Curtea notează faptul că scopul recalculării pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, în baza OUG 4/2005, a fost acela de a se asigura pensii egale la condiții egale de pensionare, indiferent de anul ieșirii la pensie. Așadar, la recalcularea pensiei intimatei-reclamante, recurenta a fost ținută să respecte dispozițiile art. 78 din Legea nr. 19/2000, adică să determine punctajul anual al asiguratului și cuantumul pensiei, după regulile generale ale Legii nr. 19/2000. În acest sens, numărul de puncte realizat în fiecare lună trebuia calculat prin raportarea salariului brut anual individual inclusiv sporurile și adaosurile sau după caz, a venitului lunar asigurat la salariul mediu brut lunar din luna respectivă comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice. Așadar, la stabilirea venitului lunar asigurat trebuie avute în vedere toate sume încasate de reclamantă și la care s-au determinat contribuții de asigurări sociale, ceea ce în esență reprezintă o aplicație a principiului contributivității prevăzut în art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000.
Din interpretarea normelor arătate anterior rezultă că sporurile și adaosurile obținute de fostul salariat pe lângă salariul tarifar vor fi luate în calculul punctajului lunar dacă sunt îndeplinite două condiții, respectiv dacă au făcut parte din baza de calcul a contribuției de asigurări sociale și dacă s-au plătit contribuțiile la fondul de asigurări sociale.
Ori, forma de retribuire în acord global reglementată de art.2 și următoarele din Legea nr. 57/1974 presupunea că retribuirea muncii se făcea "pe baza principiului socialist al repartiției după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii, în funcție de contribuția la dezvoltarea producției materiale și spirituale a întregii societăți, de rezultatele obținute din muncă". Conform art. 12 alin. 1 din Legea nr. 57/1974, salariații erau retribuiți în acord global atunci când o formație de lucru, un colectiv încheia cu unitatea un contract cuprinzând angajamente reciproce, în vederea realizării tuturor sarcinilor ce-i revin pentru executarea unor obiecte ori lucrări, sau pentru obținerea unei producții.
După generalizarea acordului global intervenită începând cu 1.09.1983, în baza Legii nr. 2/1983, se prevedea că, pe lângă retribuția tarifară, salariatul beneficia ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor și a altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor și compensațiilor prevăzute de lege (art. 4 din Legea nr. 2/1983).
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de unitate și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat, iar art.1 din Decretul nr. 389/1972 dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul salariat.
Prin urmare, legislația în materia pensiilor, cunoscută ca fiind vechiul sistem al asigurărilor sociale de stat, reglementa atât posibilitatea obținerii de către salariat a veniturilor în sistemul acordului global, dar și obligația unităților de a calcula contribuția salariatului pe baza acestor venituri la fondurile de asigurări sociale și de a vărsa această contribuție, cu scopul evident de a fi luate în considerare la data stabilirii drepturilor de pensie. De altfel, dreptul la pensie al tuturor cetățenilor care au desfășurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care unitățile au depus contribuția la fondul de asigurări sociale de stat era în mod expres prevăzut de art. 3 din Legea nr. 3/1977.
Întrucât veniturile obținute de intimata-reclamantă în acord global au avut caracter permanent în sensul Legii nr. 49/1992, au constituit bază de calcul pentru contribuția de asigurări sociale, iar contribuția individuală a fost achitată după cum atestă fostul angajator SC Proiect SRL în adeverința eliberată sub nr. 336/08.03.2007 și care face dovada deplină până la înscriere în fals, aceste venituri trebuie valorificate la stabilirea drepturilor de pensie, prin modificarea deciziei de recalculare a drepturilor de pensie.
Principiul sus menționat trebuie aplicat cu prioritate, iar dispozițiile punctului VI din anexa OUG nr.4/2005 care prevăd că sumele reprezentând acord nu se iau în calculul drepturilor de pensie întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, trebuie interpretate prin prisma dispozițiilor Legii nr.19/2000.
Ori, legea pensiilor, act normativ cu forță juridică superioară unei ordonanțe, reglementează principiile pe baza cărora funcționează sistemul public de asigurări sociale și se aplică cu preeminență. Împrejurarea că prin decizia nr.736/24.10.2006 a Curții Constituționale a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct.VI din anexa la OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, nu este de natură să conducă la pronunțarea unei alte soluții. În considerentele deciziei s-a reținut că noua legislație privind sistemul public de pensii recunoaște ca stagiu de cotizare vechimea în muncă considerată utilă de legislația anterioară pentru determinarea dreptului la pensie, iar verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete, individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești.
Se impune a fi menționat că în raționamentul juridic prezentat anterior, dispozițiile art. 26 din Legea nr.19/2000 ca, de altfel, și principiile solidarității sociale și al obligativității care stau la baza organizării sistemului public de pensii, citate de recurentă, nu au relevanță și nu pot duce la modificarea hotărârii. Mai mult, art. 26 din Legea nr. 19/2000 se aplică numai începând cu 1.04.2001 și nu poate fi aplicat retroactiv asupra drepturilor de pensie cuvenite intimatei-reclamante. În sens opus normelor aici analizate, în perioada de timp în care salariata obținea venituri în acord global (1969-1990) legislația prevedea plata contribuției de asigurări sociale pentru aceste venituri.
Urmează așadar a se constata legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de instanța de fond, iar în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.5866/24.09.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.14579/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./08.04.2009
Jud.fond:;
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Petre Magdalena, Ilie
