Cerere recalculare pensie. Decizia 1648/2009. Curtea de Apel Craiova
Comentarii |
|
DOSAR Nr- - recalculare pensie -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1648
Ședința publică din data de 01 Aprilie 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, împotriva sentinței civile nr. 6572/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă C, având ca obiect, recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru intimata reclamantă depunând împuternicirea avocațială, avocat, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care, apărătorul intimatei reclamante depune la dosar, adresă de la SC SA, decizie pensionare, contract colectiv de muncă, act adițional la CCM și practică judiciară.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul părții prezente.
Avocat pentru intimata reclamantă, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 6572/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a admis cererea formulată de contestator în contradictoriu cu intimat CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
S-a dispus anularea deciziei nr. -/ 30.11.2005 emisă de intimată.
S-a dispus obligarea intimatei să revizuiască drepturile de pensie ale reclamantului și să emită o nouă decizie cu luarea în considerare a sumelor înscrise în adeverința nr. 2780/ 10.06.2008 emisă de
S-a dispus obligarea intimatei la plata diferențelor de pensie dintre cele cuvenite reclamantului ca urmare a revizuirii acestora potrivit prezentei hotărâri și cele efectiv încasata începând cu 01.12.2005.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Din cuprinsul anexei buletinului de calcul al pensiei de care beneficiază în prezent reclamanta, rezultă că sumele reprezentând veniturile suplimentare menționate în adeverința invocată nu au fost valorificate cu ocazia recalculării drepturilor de pensie.
Potrivit adeverinței nr 2780/10 06 2008 emisă de SC SA C, reclamanta a fost angajata societății și a beneficiat de venituri suplimentare - adaosuri( diferențe de manoperă), adaosul plătit având un caracter permanent și a fost acordat în funcție de manopera repartizată pe lucrare.
În perioada menționată, societatea a calculat, reținut și virat contribuția pentru asigurările sociale, dar salariatului nu i s-a calculat, reținut și virat contribuția pentru pensia suplimentară.
În aceste condiții, instanța a constatat că valorificarea acestei adeverințe în temeiul art. 7 alin 3 din OUG nr. 4/2005 este în concordantă cu principiile instituite prin Legea nr 19/2000, iar aceste sume se impuneau a fi valorificate chiar dacă prin OUG nr 4/2005 se menționează că ele nu pot fi avute la recalcularea drepturilor de pensie, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01 04 2001.
Conform dispozițiilor art. 7 alin 3 din OUG nr 4/2005 aprobată și modificată prin Legea nr. 78/2005, decizia de recalculare poate fi modificată la cerere, în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar,întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial, care, conform Legii nr.19/2000,cu modificările și completările ulterioare,se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate până în anul 1989.
Deși prin OUG nr 4/2005 se menționează că aceste sume nu se iau în calcul la determinarea punctajelor anuale, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor stabilite în baza legislației anterioare, nu se poate ignora faptul că potrivit dispozițiilor art. 2 alin 1 din OUG nr 4/2005, recalcularea se face cu respectarea principiilor prevăzute de Legea nr 19/2000. Neluarea în calcul a veniturilor dobândite de reclamant cu caracter permanent și pentru care s-au virat contribuțiile de asigurări sociale ar contraveni principiului contributivității instituit de art 2 lit e din Lg nr 19/2000, acesta fiind motivul pentru care veniturile invocate trebuie avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie.
Încălcarea acestui principiu, în condițiile în care s-a făcut dovada reținerii CAS și pentru aceste sume,ar conduce la obținerea unei prestații de asigurări sociale ce nu ar fi proporțională cu prețul plătit pentru riscul asigurat, ceea ce ar fi inechitabil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii D criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs, aceasta precizează că, adeverința nr. 2780/10 iunie 2008 are menționat acordul global de care a beneficiat contestatorul și nu poate fi avută în vedere, deoarece, potrivit punct.VI din anexa la OUG 4/2005, aceste adaosuri, manoperă repartizată pe lucrare sau diferențe de manoperă care reprezintă munca în acord nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001.
S-a menționat că, de fapt, instanța de fond a aplicat retroactiv principiul contributivității introdus prin Legea nr. 19/2000 deși legea civilă are putere numai pentru viitor și creează o gravă inechitate și dezichilibru în raport cu ceilalți pensionari care au beneficiat de alte sporuri și adaosuri care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare.
Nu s-ar putea susține că, prin neluarea în calcul a acestor sporuri s-ar încălca principiul contributivității ndeoarece contestatoarea nu a plătit niciodată contribuția aferentă calității de salariat la bugetul asigurărilor sociale de stat numite în legislația anterioară "contribuție la pensia suplimentară", stare de fapt care rezultă cu certitudine din cuprinsul adeverinței în care se menționează că pantru aceste venituri nu s-a reținut această contribuție.
Recurenta a mai arătat că este adevărat că societatea și-a plătit contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat în cuantum de 15%, însă aceste rețineri s-au făcut în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 389/11 oct. 1972.
La dosar s-au depus: copii de pe hotărâri judecătorești considerate de părți ca fiind practică judiciară relevantă, delegație avocațială pentru intimați, adresa nr- aliberată de SC C, copie de pe decizia nr. -/26 ian. 1998, copie CCM la nivelul Regiei Autonome a Tg. J pentru anii 1992, 1993, 1994, 1995, 1996-1997, 1997-1998, Hotărârea CEDO din 6 dec. 2007 în Cauza Beian contra României.
ând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de recurentă, Curtea constată recurusl nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente.
Dispozițiile art. 1 și 2 din OUG nr. 4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat stipulează faptul că - pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01 aprilie 2001 se recalculează în condițiile prevăzute de acest act normativ, recalcularea efectuându-se prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale cu modificările și completările ulterioare.
Dispozițiile art. 2 lit."e" din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale consacră ca unul dintre principiile fundamentale ale asigurărilor sociale din România, principiul contributivității, principiul conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Având în vedere aceste dispoziții legale care stipulează obligația caselor județene de pensii să recalculeze pensiile pentru limită de vârstă stabilite anterior datei de 01 aprilie 2001, data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, în funcție de noile date și elemente puse la dispoziție de către persoanele îndreptățite, în raport de principiile fundamentale stabilite de legea nouă, în mod întemeiat prima instanță admis contestația, stabilind obligația acesteia de a revizui drepturile de pensie ale contestatorului cu luarea în considerare a adeverinței nr. 2780/10 iunie 2008 emisă de SC " " SA
Din înscrisul respectiv depus la dosar de către contestator și invocat în susținerea cererii a reieșit faptul că acesta a fost salariatul acestei societăți în perioada 19 iulie 1971- 26 dec. 1997 în funcția de inginer proiectant principal, gradul II, în perioada respectivă beneficiind, în afară de drepturile salariale trecute în carnetul de muncă și de adaosuri (diferență de manoperă).
Acest adaos a fost acordat în funcție de manopera repartizată (suma globală) pe lucrare (pentru colectivul elaborator) și a avut caracter permanent.
În aceeași adeverință se menționează și faptul că aceste adaosuri s-au acordat în funcție de realizarea productivității muncii în conformitate cu dispozițiile art. 117 din Legea nr. 57/1974 și în conformitate cu prevederile din contractele colective de muncă începând cu anul 1992; că aceste sume acordate în plus față de retribuția tarifară au făcut parte din fondul de salarii realizat pentru care unitatea a calculat și virat CAS-ul, iar salariatului, conform legislației în vigoare de la acea dată, nu i s-a calculat, reținut și virat contribuția pentru pensia suplimentară.
Legea nr. 3/1977, actul normativ în baza căruia s-a stabilit pensia contestatorului, nu prevedea obligația salariatului de a vira contribuția pentru pensia de asigurări sociale, această obligație revenind numai angajatorului în conformitate cu art. 1 din Decretul 389/1972 potrivit căruia acesta era dator să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de salariați, contribuție majorată la 25% prin L 49/1992. Calcularea și depunerea contribuțiilor se făcea lunar în contul asigurărilor sociale de stat odată cu plata chenzinei a doua a salariilor potrivit art. 3 din D 389/1972.
Legea nr. 19/2000 prin art.18 a instituit obligația acestei contribuții de asigurări sociale, atât pentru angajator cât și pentru angajat - denumită contribuție individuală de asigurări sociale-, iar la art. 23 reglementat modalitatea de stabilire a acestei contribuții individuale,respectiv prin raportare la salariile individuale brute realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile.
Aceasta nu înseamnă că abia de la intrarea în vigoare a acestei legi se poate vorbi de principiul contributivității ca principiu ce stă la baza constituirii fondului de asigurări sociale.
Acest principiu a stat și la baza constituirii fondului de asigurări sociale reglementat de L nr. 3/1977, întrucât contribuția de 15% chiar dacă era vărsată de angajator, prin modalitatea în care era stabilită - prin raportare la câștigul brut presupunea implicit și contribuția salariaților. Acest câștig brut cuprindea toate veniturile salariaților inclusiv aceste adaosuri, neexistând practic deosebiri față de modul de stabilire a contribuției individuale reglementată de art. 23 din L 19/2009.
În condițiile în care, pentru sumele salariale primite conform statelor de plată de către contestator, angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii; că aceste drepturi salariale suplimentare numite "adaosuri" erau incluse în câștigul brut; că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătite de către angajator aferentă veniturilor salariale suplimentare obținute de către salariați, este firesc ca o parte din această contribuție să se întoarcă către foștii salariați, în prezent pensionari și să fie avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie conform Legii nr. 19/2000.
În partea finală a OUG nr. 4/2005 se face mențiunea că nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata,în regie ori după timp,pe bază de tarife sau cote procentuale.
Nu se poate eluda însă, faptul că în baza dispozițiilor art. 2 alin. 1 din aceeași ordonanță, recalcularea se face cu respectarea principiilor prevăzute în Legea nr. 19/2000, iar neluarea în considerare a acestor venituri suplimentare ar contraveni principiului contributivității instituit de art. 2 lit."e" din Legea nr.19/2000 conform cărora drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Dispozițiile OUG nr. 4/2005, act normativ pe baza căruia intimata și-a întemeiat recursul, este interpretat de aceasta în detrimentul principiilor instituite de către Legea nr. 19/2000, încălcându-se principiul ierarhiei actelor normative, ordonanța respectivă fiind dată în aplicarea legii, în cuprinsul ei făcându-se mențiunea că recalcularea pensiilor stabilite anterior datei de 01 aprilie 2001 se face cu respectarea principiilor legii noi, cu luarea în calcul a tuturor formelor de retribuire a muncii în perioada anterioară.
Este neîntemeiată susținerea recurentei potrivit căreia numai sporurile pentru care s-a plătit contribuția la pensia suplimentară ar putea sta la baza recalculării pensiei.
Aceasta întrucât pensia suplimentară a fost reglementată, inițial ca o contribuție facultativă, devenită ulterior obligatorie, care se baza pe principiul mutualității între persoanele asigurate.Ea se reținea și se vira tot de către angajator într-un cont special la Casa de Economii și Consemnațiuni și pentru care se acorda o dobândă de 3% anual,așa um rezultă din disp.art 64 din Legea nr.3/1977, această contribuție stabilindu-se într-un procent din retribuția tarifară lunară.
Este și motivul pentru care angajatorul nu a reținut și nu putea reține această contribuție suplimentară și din aceste adaosuri care nu intrau în retribuția tarifară.
Rezultă așadar că fondul care se constituia în urma acestor contribuții suplimentare, era distinct de fondul care se constituia din contribuția de asigurări sociale, salariatul fiind beneficiarul a două pensii- una de asigurări sociale și una suplimentară, neavând relevență la recalcularea pensiei de asigurări sociale a reclamantului împrejurarea că angajatorul pentru aceste adaosuri nu a reținut și virat contribuția la pensia suplimentară.
Dispozițiile art. V din OUG nr. 4/2005, prevăd faptul că la recalcularea pensiilor se au în vedere sporurile cu caracter permanent în conformitate cu prevederile Legii nr. 49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, respectiv sporurile cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective și individuale de muncă, sporurile fiind avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual atât pentru perioadele anterioare cât și pentru cele ulterioare datei de 01 aprilie 1992.
respective primite de către contestator au avut un caracter permanent, astfel încât pot fi incluse în categoria sporurilor cu caracter permanent avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual și, în final, la recalcularea pensiei așa cum prevăd dispozițiile art.V din această ordonanță.
Împrejurarea că prin decizile nr. 762/2008 și 120/2007 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a disp. art 164 din L 19/200 și a OUG 4/2005, nu are relevanță în soluțiuonarea prezentei cauze întrucât Curtea a examinat excepția privind neconstituționalitatea acestor acte normative în raport de disp. art. 15 din Constituție deoarece autorii excepțiilor au susținut că prevederile acestora ar dispune pentru trecut;în raport de disp. art. 1 alin. 5 privind obligativitatea respectării Constituției; ale art. 16 alin. 1 privind egalitatea în drepturi a cetățenilor fără privilegii și fără discriminări; ale art. 34. alin. 1 privind ocrotirea sănătății și art. 50 privind protecția specială a persoanelor cu handicap.
Față de aceste precizări Curtea constată că hotărârea Tribunalului Dolj este legală, nefiind afectată de nici unul de motivele de casare sau modificare prevăzute de dispozițiile art. 304 cod procedură civilă,și în conformitate cu disp. art. 312 cod procedură civilă, respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii D.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, împotriva sentinței civile nr.6572/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă C, având ca obiect, recalculare pensie.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Jud./ 2 ex./30 aprilie 2009
Tehn./Ex.2
/ și
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Corneliu Maria, Mariana Pascu