Cerere recalculare pensie. Decizia 166/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.166/AS
Ședința publică din 09 Iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în-, județul C, împotriva sentinței civile nr.120/04.03.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, -D 14,.B,.28, județul C, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentă d-na consilier juridic -, în baza delegației nr.4581/09.06.2009, lipsind intimata reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp.art.87 și urm.cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
În referatul oral asupra cauzei grefierul de ședință învederează că la dosar la data de 09.06.2009, înainte de începerea ședinței de judecată s-a depus de către apărătorul intimatei reclamante dl.avocat, prin serviciul registratură, cerere prin care solicită judecata în lipsă, depunând alăturat împuternicirea avocațială seria - nr.39765/2009, chitanța seria - ALE nr.-/09.06.2009, precum și întâmpinare la recurs în două exemplare.
Față de cererea formulată de apărătorul intimatei reclamante, reprezentanta recurentei pârâte nu se opune și susține că nu solicită comunicarea întâmpinării.
Cu privire la recurs solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat, cu consecința modificării în tot a hotărârii pronunțate de instanța de fond, întrucât aceasta nu este legală și temeinică.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr-, reclamanta a chemat in judecata pa pârâta Casa Județeană de Pensii solictand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa dispuna anularea deciziei nr. - emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă decizie care să aibă în vedere adeverința nr.1545/12.01.2009 emisă de SC SA
În motivare reclamanta a arătat că în baza OUG nr. 4/2005 a depus la sediul pârâtei cu nr. de înregistrare -/15.01.2009 adeverința indicată ce atesta veniturile obținute în perioada ianuarie 1970 - decembrie 1996, dar care nu a fost avută în vedere.
S-a mai arătat că pârâta a valorificat în mod corect la stabilirea pensiei salariul lunar și sporul de vechime însă nu a avut în vedere sporul de acord global care figurează în adeverința respectivă. În opinia reclamantului, neluarea în calcul a acestor venituri este contrară principiului contributivității consacrat de art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000 față de împrejurarea că angajatorii erau obligați să verse o contribuție de 15% la buget, calculată la câștigul brut realizat, în conformitate du art. 1 din Decretul nr. 389/1972 și față de prevederile art. 78 al.1 din Legea nr. 19/2000.
La cerere s-au anexat copiile adeverinței invocate, a carnetului de muncă, și a bonului de înregistrare a cererii de recalculare la care a făcut referire în acțiune.
Ulterior, reclamanta a depus "precizări" la acțiune arătând că obiectul acțiunii îl constituie cererea de obligare a pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă, retroactiv, cu luarea în calcul a tuturor drepturilor salariale, cu caracter permanent, atestate de adeverința invocată în acțiune.
A precizat astfel în mod expres că cererea are ca obiect recalcularea pensiei.
De asemenea, a arătat că potrivit art. 117 al.3 din Legea nr. 57/1974 modul său de retribuire era în acord global, acest mod de salarizare având un caracter permanent și fiind specific activității de proiectare. A arătat de asemenea că acest mod de plată a determinat un venit brut lunar mai mare decât salariul tarifar.
În drept s-au invocat prevederile art. 169, 86 și 87 din Legea nr. 19/2000 și prevederile OUG nr. 4/2005.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că raportat la adeverința invocată nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 164 al.3 din Legea nr. 19/2000 și ca urmare nu a fost valorificat sporul de acord global. S-a mai arătat că plata CAS și a contribuției la pensia suplimentară nu sunt de natură a atrage fructificarea automată a sumelor primite cu titlu de spor de acord global întrucât plata CAS a fost și este o condiție pentru ca o anumită perioadă de timp să fie considerată stagiu de cotizare. S-a mai arătat că respectiva contribuție la pensia suplimentară a fost calculată și reținută la nivelul salariului tarifar (salariu fix). S-au invocat și prevederile OUG nr. 4/2005 potrivit cu care nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Pârâta a anexat copia dosarului administrativ întocmit pentru acordarea pensiei în favoarea reclamantei.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisurile depuse de părți.
Prin sentința civilă nr. 120/AS/04.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a admis acțiunea și a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie de recalculare a drepturilor de pensie care să ia în considerare veniturile atestate prin adeverința nr.1545 /12.01.2009 emisă de SC SA C, începând cu data de 01.02.2009. A mai fost obligată pârâta către reclamant la plata sumei de 100lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Din copia carnetului de muncă depus la dosar rezulta că reclamanta a fost angajată în cadrul Institutului de ări Județean C și ulterior în cadrul SC SA C în funcția de tehnician proiectant principal.
În adeverința nr. 1545/12.01.2009 emisă de SC SA C se atestă faptul că în perioada ianuarie 1970 - decembrie 1996 aceasta a fost retribuită în acord global, iar pentru veniturile realizate s-au reținut și virat contribuțiile pentru asigurări sociale și pensie suplimentară. Adeverința evidențiază în mod detaliat veniturile realizate de reclamantă în respectiva perioadă.
Este adevărat că la punctul VI din Anexa 1 la OUG nr. 4/2005 se face o mențiune potrivit cu care nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 următoarele: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale; participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitățile economice; premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite; recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate; diurnele de deplasare și de delegare, indemnizațiile de delegare, detașare și transfer; drepturile de autor; drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale, în cazul desfacerii contractului de muncă; al 13-lea salariu; alte sporuri care nu au avut caracter permanent.
Această enumerare, din modul în care este formulată, rezultă că nu are un caracter exhaustiv ci numai exemplificativ, în sensul că pot exista și alte venituri care nu se iau în calcul la stabilirea pensiei, în măsura în care îndeplinesc aceleași criterii ca și veniturile enumerate.
Din formularea acestei mențiuni rezultă că nu pot fi luate în calcul acele venituri care, pe de o parte, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 și care, pe de altă parte, nu au avut caracter permanent.
Rezultă așadar că dacă anumite venituri au fost avute în vedere de legislația anterioară datei de 1 aprilie 2001 la calcularea pensiei și au avut un caracter permanent, aceste venituri trebuie avute în vedere la stabilirea pensiei și în conformitate cu Legea nr. 19/2000, și nu pot fi incluse între veniturile la care se referă mențiunea de la punctul VI din Anexa 1 la OUG nr. 4/2005, care nu sunt avute în vedere la stabilirea pensiei.
Desigur, nu se poate accepta ca o perioadă în care un asigurat a fost retribuit în acord global să nu fie avută în nici un mod în vedere la stabilirea stagiului de cotizare și implicit a punctajului mediu anual pe baza căruia se determină pensia, întrucât o astfel de concluzie ar contraveni principiului contributivității consacrat de art.2 lit. e din Legea nr. 19/2000 potrivit cu care fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Pe de altă parte, art. 78 al.(1) din Legea nr. 19/2000, stabilește că numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Așadar, în măsura în care un anumit venit a avut caracter permanent și ca urmare a constituit baza de calcul pentru contribuțiile de asigurări sociale acesta trebuie avut în vedere la determinarea pensiei în sistemul Legii nr. 19/2000.
De asemenea, mențiunea cuprinsă la punctul VI din Anexa 1 la OUG nr. 4/2005 trebuie interpretată prin raportare la întreg conținutul său.
Astfel, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale, sunt indicate printre sursele unor venituri care nu sunt luate în calcul la determinarea punctajului mediu anual în baza Legii nr. 19/2000 numai pentru că îndeplinesc condițiile enunțate anterior, respectiv nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 și, pe de altă parte, nu au avut caracter permanent.
În cazul reclamantei însă, aceste două condiții nu sunt îndeplinite.
Astfel, veniturile obținute în perioada la care se referă reclamanta nu aveau caracterul unui "spor" astfel cum de altfel greșit este identificat în adeverința eliberată de SC SA
Veniturile obținute de reclamantă în acea perioadă erau venituri cu caracter permanent pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale astfel cum atestă emitentul adeverinței.
În acest sens trebuie avute în vedere prevederile legale în vigoare în perioada respectivă și specificul activității desfășurate de reclamantă.
Astfel, în conformitate cu art. 117 (3) din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii (republicată), în activitatea de proiectare se utiliza cu precădere forma de retribuire în acord global, potrivit căreia un colectiv de proiectanți își asuma răspunderea de a efectua și finaliza o cercetare sau un proiect, într-un anumit termen, pentru care primea o sumă globală, stabilită în contract, în condițiile prevăzute de lege. Personalul care lucra în acord global primea, pe parcursul executării lucrărilor, avansuri lunare reprezentând 80% din retribuția tarifară. cumulate nu puteau fi mai mari de 80% din suma stabilită pe lucrare. La predarea obiectivelor de proiectare, suma totală stabilită pe lucrare se repartiza membrilor colectivului în funcție de contribuția acestora. Din suma cuvenită fiecăruia se reținea o parte de 10%, care se restituia după intrarea în funcțiune a obiectivului respectiv și realizarea indicatorilor tehnico-economici prevăzuți în proiecte sau în documentația tehnică, iar cealaltă parte, de 90%, se plătea după ce în prealabil s-au scăzut avansurile primite, dacă au fost îndeplinite condițiile prevăzute în contract.
Așadar, reclamanta primea în realitate tot salariu dar în altă modalitate de plată, cu un avans lunar de 80% din salariul tarifar și cu plata diferenței la finalizarea lucrării, putând obține la final un venit mai mare ca diferență dintre suma salariilor tarifare și suma cuvenită pentru întreaga lucrare. Având în vedere modului de repartizare a plăților, pe o anumită perioadă de executare a lucrării, cu plata unor sume cu titlu de avans, practic, salariul lunar al reclamantei era media lunară a veniturilor în perioada respectivă, contribuția pentru asigurări sociale fiind corespunzătoare acestei valori.
Diferența dintre suma totală primită pentru o perioadă de activitate (necesară realizării fiecărui proiect) și suma salariilor tarifare, nu constituie un "spor" ci constituie tot parte a salariului pentru care era însă stabilită o modalitate specială de plată în anumite cote procentuale, plățile efectuate de angajator fiind repartizate inegal în perioada de referință.
Mai trebuie avute în vedere și prevederile art.2 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, potrivit cu care contribuția pentru asigurările sociale de stat nu se datora asupra sumelor reprezentând: drepturile plătite asiguraților din fondurile asigurărilor sociale de stat; drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale în cazul desfacerii contractelor de muncă; diurnele de deplasare, detașare și indemnizațiile de transferare; drepturile de autor sau de colaborator extern; retribuțiile pentru executarea de lucrări sau pentru prestarea de servicii pe bază de contracte civile ori pentru alte categorii de lucrări care nu au la bază contracte de muncă reglementate, ca atare, prin legislația muncii; premiile acordate de unitățile economice din beneficiile realizate.
În ceea ce privește veniturile obținute în sistem de acord global nu era prevăzută o astfel de excepție.
Așadar, veniturile realizate de reclamantă în plus față de salariul tarifar nu constituiau un spor cu caracter nepermanent și pentru care nu se achitau contribuții de asigurări sociale.
Apoi, mai trebuie avut în vedere că potrivit Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, veniturile obținute în sistemul de salarizare în acord global erau avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie.
Astfel, potrivit art.21 al.1 lit. b din această lege media retribuțiilor tarifare lunare care se lua în considerare la calcularea pensiei se stabilea pentru personalul care lucra în acord, pe baza retribuției tarifare de încadrare, corespunzătoare la 204 ore.
În aceste condiții, reclamanta este îndreptățită să beneficieze de calcularea punctajului mediu anual în concordanță cu veniturile avute și în special în concordanță cu contribuțiile realizate la fondul asigurărilor sociale.
Potrivit art. 169 al. 1 din Legea nr. 19/2000, pensia poate fi recalculată prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia.
Desigur, această prevedere este aplicabilă și în cazul în care nu s-au valorificat în cadrul unui stagiu de cotizare anumite date cu privire la veniturile reale obținute de beneficiar, fiind vorba de o valorificare incorectă a stagiului de cotizare respectiv.
Reclamanta susține că a depus o cerere pentru valorificarea datelor cuprinse în adeverința nr. 1545/12.01.2009 emisă de SC SA C, aceasta fiind înregistrată la Casa Județeană de Pensii C sub nr. -/15.01.2009, împrejurare necontestată de pârâtă.
În consecință se va admite acțiunea si potrivit art. 9 alin.3 din Legea 19/2000 se va obliga pârâta să emită o nouă decizie de recalculare a drepturilor de pensie care să ia în considerare veniturile atestate prin adeverința nr.1545 /12.01.2009 emisă de SC SA C, începând cu data de 01.02.2009.
In temeiul art. 272.proc.civ. parata a fost obligata la plata către reclamanta a sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli de judecata-onorariu avocat ales.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii
În motivarea recursului a arătat că urmare a depunerii adeverinței de venituri invocate în cererea introductivă, s-a procedat la verificarea acesteia însă s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 164 al.3 din Legea nr. 19/2000 raportat la cuprinsul anexei la OUG nr. 4/2005 întrucât nu sunt considerate sporuri cu caracter permanent și nu pot fi luate în calcul la stabilirea pensiei formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie sau după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale. Pentru aceste motive s-a arătat că sentința recurată este netemeinică și nelegală.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului arătând că forma specifică de remunerare a activității pe care a desfășurat-o era aceea de plată în acord global, plătindu-se contribuțiile corespunzătoare la fondul asigurărilor sociale întrucât aceste venituri aveau caracter permanent și făceau parte din baza de calcul a pensiilor.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Se constată mai întâi că recurenta nu contestă datele rezultate din adeverința invocată de reclamantă ci numai posibilitatea ca acesta să fie valorificată.
Recurenta consideră că această adeverință nu poate fi fructificată deoarece Anexa 1 din OUG nr. 4/2005 nu permite luarea în calcul la stabilirea punctajului a " formelor de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale".
Recurenta dă o interpretare eronată acestor dispoziții legale în condițiile în care, ele nu trebuie aplicate separat ci, dimpotrivă, trebuie coroborate și cu celelalte dispoziții care guvernează sistemul asigurărilor sociale.
Astfel, art.7(2) din legea nr. 19/2000 prevede că "prestațiile de asigurări sociale se acordă sub forma de pensii, corelative cu obligațiile privind plata contribuției de asigurări sociale"
Apoi, art. 78(1) din aceeași lege prevede de asemenea ca "Punctajul anual al asiguratului se determina prin împărțirea la 12 punctajului rezultat in anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare luna. Numărul de puncte se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile si adaosurilecare au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale".
Din adeverința emisă de fostul angajator al reclamantului rezultă că pentru perioada în care acesta a fost retribuit în acord global, unitatea a reținut și a virat contribuțiile de asigurări sociale astfel că, în raport de dispozițiile legale mai sus menționate, reclamantul are dreptul să beneficieze de o pensie care să țină cont de întreaga sa contribuție de asigurări sociale, cu atât mai mult cu cât nu este vorba de un venit sporadic ci, de o modalitate de retribuire specială stabilită de legislație în vigoare în perioada de activitate desfășurată de reclamantă.
Astfel, în conformitate cu disp. art.1173din Legea nr. 57/1974, în activitatea de proiectare se utiliza forma de retribuire în acord global astfel că, plata se făcea global, pentru un anumit proiect, la finele acestuia.
Personalul primea pentru acel proiect un avans lunar de 80% din retribuția tarifară, iar la predarea lucrării, suma totală prevăzută pentru aceasta, se repartiza funcție de contribuția fiecăruia.
Pentru sumele încasate, se rețineau și se virau contribuțiile la fondul asigurărilor sociale și pensie suplimentară, conform art.2 din Decretul nr. 389/1972.
Veniturile obținute în sistemul de salarizare în acord global au fost avute în vedere și la stabilirea drepturilor la pensie conform legii nr. 3/1977.
Dispozițiile din Anexa la OUG nr. 4/2005 nu pot modifica retroactiv legislația anterioară, astfel că în mod corect prima instanță a obligat pârâta să recalculeze pensia cuvenită reclamantei în funcție de toate veniturile încasate pentru care s-au plătit contribuțiile la bugetul asigurărilor de sănătate, conform mențiunilor făcute de angajator.
Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond că, făcând parte din baza de calcul a pensiei potrivit legislației aplicabile la data achitării contribuției, veniturile obținute de reclamantă trebuie avute în vedere pentru stabilirea pensiei.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, recursul declarat de recurenta Casa județeană de Pensii va fi respins ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
În conformitate cu disp. art.274 cod pr.civilă va fi obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 100 lei solicitate de către intimatul reclamant, cu titlu de onorariu avocat - conform chitanței nr. -/09.06.2009 depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în-, județul C, împotriva sentinței civile nr.120/04.03.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, -D 14,.B,.28, județul C, ca nefondat.
Obligă la 100 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9.06.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Tehnored.dec.Jud.-/09.07.2009
Tehnored.disp.gred.RD/2ex./09.07.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Răzvan Anghel
