Cerere recalculare pensie. Decizia 181/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 181
Ședința publică din data de 3 februarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Violeta Dumitru Lucian
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în P, nr.2..125,.B, județ P, împotriva sentinței nr. 1888 din 2 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii, cu sediul în P, nr.1, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul reclamant reprezentat de avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale nr.269 din 26.10.2009 și intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii P, reprezentată de consilier juridic conform delegației nr. 94532 din 29.12.2009 aflată la fila 9 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care;
Consilier juridic pentru intimata pârâtă depune în fața instanței concluzii scrise, pe care le comunică și apărătorului recurentului reclamant.
Părțile prezente, prin apărători, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților, prin reprezentanți, în susținerea și combaterea recursului.
Avocat pentru recurentul reclamant solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și reținerea cauzei spre rejudecare, potrivit motivelor de recurs arătate pe larg prin cerere.
Arată recurentul reclamant că se impune a face anumite precizări, în sensul că în activitatea de proiectare se utiliza cu precădere forma de retribuire în acord global, potrivit căreia un colectiv de proiectanți își asuma răspunderea de a efectua și finaliza un proiect, pentru care primea o sumă globală, stabilită în contract, în condițiile legii.
Astfel, sumele obținut în acord global de către recurent reprezintă venituri de tip salarial și nu sporuri, fiind oprită contribuția în conformitate cu Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii.
Totodată, instanța de fond a făcut confuzie între asigurările sociale și contribuția suplimentară, nu s-au reținut cei 2% fiind contribuție benevolă, situație care a fost creată în toată țara.
Solicită admiterea recursului pentru motivele arătate în cerere. Fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii P solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Susține intimata pârâtă că stabilirea punctajului mediu anual se realizează prin utilizarea sumelor la care s-a reținut contribuția la pensia suplimentară pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001 și respectiv contribuția individuală la asigurările sociale pentru perioada ulterioară datei de 01.04.2001 și nicidecum prin utilizarea sumelor la care angajatorul își achită partea sa din contribuția la asigurările sociale.
Arată intimata pârâtă să plata contribuției de asigurări sociale de stat era obligația angajatorului și nu a angajatului, angajatul având obligația contribuției la pensia suplimentară.
Astfel, adeverința prezentată de recurentul reclamant nu poate fi valorificată la recalcularea pensiei, fiind întocmită în afara cadrului legal, recurentul neindicând din Legea nr.57/1974 nici un articol la care face referire, nici un temei legal.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
În replică, avocat pentru recurentul reclamant arată că există un întreg capitol din Legea nr.57/1974 privind sistemul de pensii în acord global, iar potrivit art. 64 alin.2 din Legea nr.3/1977 prevede că, la fondul de pensie suplimentară contribuția se făcea benevol, instanța făcând confuzie între pensia suplimentară între asigurările sociale și contribuția suplimentară.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr- reclamantul a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii P să se dispună recalcularea punctului mediu de pensie retroactiv, de la data pensionării, luând în calcul și veniturile suplimentare, prime și acorduri, conform adeverinței nr.3140/21.07.2009 eliberată de
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că toate aceste venituri suplimentare brute au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale pentru care s-au plătit atât cotele CAS, cât și contribuția la pensia suplimentară, aceste venituri având caracter permanent potrivit legii nr.57/1974.
Prin întâmpinarea formulată pârâta Casa Județeană de Pensii Pas olicitat respingerea cererii.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că pensia de asigurări sociale a reclamantului a fost recalculată potrivit dispozițiilor nr.HG1550/2005 și nr.OUG4/2005, iar în ceea ce privește adeverința menționată, aceste venituri nu au fost avute în vedere întrucât în nr.OUG4/2005 se stipulează expres că formele de retribuire în acord și primele nu vor fi utilizate la recalcularea pensiei.
Prin sentința civilă nr.1888 din 2 noiembrie 2009 Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul este beneficiarul pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, începând cu data de 01.12.1999.
Prin decizia nr.-/30.11.2005 s-a dispus recalcularea pensiei în conformitate cu prevederile nr.OUG4/2005 coroborate cu prevederile nr.HG1550/2004 și 1456/2005.
Ulterior, reclamantul a solicitat recalcularea pensiei având în vedere și adeverința nr.3140/21.07.2009 eliberată de
S-a reținut de instanța de fond că adeverința nr.3140/21.07.2009 eliberată de cuprinde venituri suplimentare, respectiv sumele obținute în acord și primele, sume care nu pot fi utilizate la recalcularea pensiei de asigurări sociale, deoarece la art.4 alin.3 al OUG nr.4/2005 privind operațiunea de recalculare a pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000, se stipulează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, sunt cele prevăzute in anexa care face parte integranta din acest act normativ.
Pe lângă indicarea expresă a sporurilor, indemnizațiilor și majorărilor de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, la punctul VI din Anexa la OUG nr.4/2005 se menționează " nu sunt luate in calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire in acord sau cu bucata, in regie ori după timp, pe baza de tarife sau cote procentuale, primele anuale și premiile acordate in cursul anului pentru realizări deosebite.
Așadar, aceste dispoziții exprese ale legiuitorului vizând veniturile suplimentare obținute in forma de retribuire a acordului global, precum și primele nu lasă loc de interpretare extensivă, iar constituționalitatea textului de lege făcut obiectul analizei Curții Constituționale.
Prin Decizia nr.736/2006 s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la punctul VI din Anexa la OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
mai reținut instanța de fond că adeverința prezentată de reclamant nu poate fi valorificată la recalcularea pensiei, fiind întocmită în afara cadrului legal.
Referitor la perioada de activitate desfășurată anterior datei de 01.04.2001, întrucât legea nr.19/2000 a intrat in vigoare la data de 01.04.2001, perioadele de activitate desfășurate anterior de această dată, ce intră în calculul pensiilor, au fost reglementate la cap.IX din Legea nr.19/2000, respectiv la Dispoziții.
Astfel, potrivit art.160, vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor pana la intrarea in vigoare a prezentei legi constituie stagiu de cotizare.
De asemenea, prin dispozițiile art.164 din legea nr.19/2000, se stabilește că "la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea in vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, in conformitate cu modul de înregistrare a acestora in carnetul de muncă".
La alin.2 al art.164,se prevede că "la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă."
Pentru a verifica dacă un spor poate fi utilizat la stabilirea punctajului mediu anual recalculat, este necesar a se analiza dacă acel spor ar fi fost utilizat la stabilirea pensiei conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, respectiv legea nr.3/1977.
. la art.10 din legea nr.3/1977 nu se prevede ca spor acordul global, acesta fiind o forma de remunerare in funcție de realizarea indicatorilor, reglementată de legislația in vigoare la acea dată, respectiv art.12 din Legea nr.57/1974.
Această diferențiere rezultă și din disp.Legii nr.57/1974 care definește retribuția tarifară și enumără, totodată, indemnizațiile, majorările și sporurile ce pot fi acordate pe lângă retribuția tarifară.
Aceasta diferențiere a justificat aplicarea de către legiuitor a unui tratament juridic special, prin care s-a exclus din baza de calcul a drepturilor la pensie, printr-un text de lege expres, respectiv pct.IV din Anexa la OUG nr.4/2005, anumite categorii de venituri și sporuri.
Prin dispozițiile Legi nr.57/1974, formele de retribuire in acord și primele nu au fost reglementate ca sporuri cu caracter permanent și nu puteau fi avute in vedere la stabilirea drepturilor de pensie, conform legislației anterioare.
În ceea ce privește contribuția la asigurările sociale de stat, plata acesteia era obligația angajatorului și nu a angajatului, acesta din urma având obligația contribuției la pensia suplimentară.
Astfel, potrivit disp.art.1 din Decretului nr.389/1972 cu privire la aceasta contribuție, precum și din Legea nr.49/1992, obligația plății contribuției la asigurările sociale de stat revenea angajatorului, care calcula aceasta contribuție la fondul total de salarii și o vira la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Plata contribuției de către angajator nu diminua drepturile salariale ale angajaților, așa cum erau acestea înscrise în contractele individuale de muncă.
De asemenea, prin Precizările nr.-/1992 privind aplicarea prevederilor Legii nr.49/1992, la punctul 2 se menționează, fără echivoc că sumele ce se utilizează la stabilirea pensiei, sunt sumele la care s-a reținut contribuția la pensia suplimentară, sumă care se reținea din drepturile salariale ale angajatului și sumele ce se utilizează la stabilirea punctajului mediu anual conform Legii nr.19/2000.
mai constat instanța de fond că față de aceste dispoziții legale și față de adeverința nr.3140/21.07.2009 eliberată de, aceste sume obținute în acord, respectiv primele a căror utilizare o solicită reclamantul în vederea stabilirii punctajului mediu anual, nu reprezintă sporuri care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare și nu au fost avute în vedere la calcularea și reținerea contribuției la pensia suplimentară.
Unitatea emitentă a acestei adeverință nu a precizat faptul că, contribuția la pensia suplimentară a fost reținută și la sumele obținute în acord, respectiv prime, iar formularea la modul general ca au fost achitate lunar contribuția CAS și contribuția pentru pensia suplimentară este menită să inducă în eroare, în sensul că pentru aceste sume ar fi fost reținută contribuția la pensia suplimentară, in scopul utilizării acestor sume la recalcularea pensiei.
Legislația în vigoare la acea dată nu permitea reținerea contribuției la pensia suplimentară pentru sumele obținute în acord și prime.
Niciodată sumele obținute în acord și primele nu au fost valorificate la stabilirea pensiei, nici potrivit legii nr.3/1977 și nici potrivit legii nr.19/2000 și de asemenea niciun act normativ nu a reglementat stabilirea pensiei in funcție de veniturile realizate, ci in funcție de salariile tarifare de încadrare și sporurile cu caracter permanent.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul a arătat, în esență, că în mod greșit au fost considerate ca neavând caracter permanent sporurile incluse în adeverință și ca atare nu pot face parte din baza de calcul a pensiilor, fiindcă din conținutul adeverinței rezultă în mod clar că veniturile sale suplimentare la retribuția tarifară de încadrare, respectiv la salariul de bază au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale, conform art.1 din Decretul nr.389/1972, iar potrivit art.3 din Legea nr.3/1977 dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor ce desfășoară activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege.
A susținut reclamantul că deși veniturile obținute în acord global nu sunt prevăzute expres în categoria sporurilor cu caracter permanent, totuși acestea trebuie avute în vedere la calcularea drepturilor de pensie, căci o altă interpretare constituie o încălcare a principiului contributivității, creându-se o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și respectiv ulterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de asigurat.
Se mai susține că în activitatea de proiectare se utiliza cu precădere forma de retribuire în acord global, potrivit căreia un colectiv de proiectanți își asuma răspunderea de a efectua și finaliza un proiect, pentru care primea o sumă globală, stabilită în contract, în condițiile legii.
Astfel, sumele obținut în acord global de către recurent reprezintă venituri de tip salarial și nu sporuri, fiind oprită contribuția în conformitate cu Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii.
Totodată, instanța de fond a făcut confuzie între asigurările sociale și contribuția suplimentară, nu s-au reținut cei 2% fiind contribuție benevolă, situație care a fost creată în toată țara.
Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței primei instanțe și în fond admiterea acțiunii sale în sensul recalculării pensiei pentru limită de vârstă cu luarea în considerare a veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința depusă.
Curtea, verificând sentința atacată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele, astfel cum prevede art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat nu este fondat și de aceea va fi respins, pentru considerentele care succed:
Sub aspectul fondului dreptului dezlegat prin sentința recurată, Curtea constată pe de o parte că în mod greșit este invocat ca fiind incident principiul contributivității instituit de art.2 lit.3 din Legea pensiilor și care anterior acestui act normativ nu era prevăzut în legislația în materie.
Reclamantul s-a pensionat la sub imperiul Legii 3/1977 astfel că principiul contributivității, consacrat legislativ mai târziu, nu exista și nici nu retroactivează pentru a putea fi invocat în cauza de față.
Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, prevedea în art.3 că dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor ce desfășoară activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii au plătit contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege. aveau obligația plății contribuției numai pentru pensia suplimentară.
Decretul nr.389/1972 instituia obligația angajatorului iar nu a angajatului, de a vira la bugetul asigurărilor sociale de stat a contribuției de 15% -majorată ulterior prin Legea nr.49/1992-asupra câștigului brut realizat de salariat, situație în care este evident că nu opera principiul contributivității existent după anul 2001 în sistemul public de pensii.
Curtea mai reține că plata în acord global nu constituie un spor ci o formă de retribuire a muncii, așa cum se prevede în Legea nr.57/1974, care definește retribuția tarifară și enumeră indemnizațiile, majorările și sporurile ce pot fi acordate pe lângă retribuția tarifară, astfel încât acestea să fie considerate că au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, astfel cum impune art.164 din Legea pensiilor.
Veniturile obținute în acord global și primele nu au fost și nu sunt reglementate ca sporuri, nu au caracter permanent în conformitate cu prevederile Legii nr.49/1002, iar prin pct.VI al Anexei la OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat se prevede expres că nu sunt considerate sporuri cu caracter permanent si nu sunt luate in calcul la stabilirea punctajului mediu anual corespunzător perioadelor anterioare datei de 1 aprilie 2001, între altele, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie sau după timp, pe baza de tarife sau cote procentuale, așa cum în mod legal și temeinic a evocat și interpretat aceste dispoziții legale tribunalul prin sentința recurată.
Drept consecință, această interdicție legală-care este constituțională, fiind supusă controlului conformității cu legea fundamentală prin Decizia nr.346 din 3.04.2009 a Curții Constituționale-nu poate fi înlăturată prin interpretarea manifest inconsistentă din punct de vedere juridic sau printr-o abordare selectivă a textului legal pentru a-l lipsi de eficiența conferită de legiuitor.
În consecință, pentru argumentele expuse, Curtea constată că sub toate aspectele sentința primei instanțe este legală și temeinică urmând a fi menținută în totalitate, motiv pentru care în temeiul art.312 cod.pr.civ. recursul exercitat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul, domiciliat în P, nr.2..125,.B, județ P, împotriva sentinței nr. 1888 din 2 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii, cu sediul în P, nr.1, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Violeta Dumitru Lucian
- - - - - -
Grefier,
Red./BA
4 ex/19.02.2010
dosar fond - Trib.
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Violeta Dumitru Lucian
