Recalculare pensii. Decizia 182/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 182
Ședința publică din data de 3 februarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Violeta Dumitru Lucian
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta,domiciliată în P, nr.1, -.3, județ județ P, împotriva sentinței nr. 1890 din 2 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii, cu sediul în P, nr.1, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta reclamantă reprezentată de avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale nr.266 din 26.10.2009 și intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii P, reprezentată de consilier juridic conform delegației nr. 94506 din 29.12.2009 aflată la fila 9 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care;
Consilier juridic pentru intimata pârâtă depune în fața instanței concluzii scrise, pe care le comunică și apărătorului recurentei reclamante.
Părțile prezente, prin apărători, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților, prin reprezentanți, în susținerea și combaterea recursului.
Avocat pentru recurenta reclamantă solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și reținerea cauzei spre rejudecare, potrivit motivelor de recurs arătate pe larg prin cerere.
Arată recurenta reclamantă că se impune a face anumite precizări, în sensul că în activitatea de proiectare se utiliza cu precădere forma de retribuire în acord global, potrivit căreia un colectiv de proiectanți își asuma răspunderea de a efectua și finaliza un proiect, pentru care primea o sumă globală, stabilită în contract, în condițiile legii.
Astfel, sumele obținut în acord global de către recurentă reprezintă venituri de tip salarial și nu sporuri, fiind oprită contribuția în conformitate cu Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii.
Totodată, instanța de fond a făcut confuzie între asigurările sociale și contribuția suplimentară, nu s-au reținut cei 2% fiind contribuție benevolă, situație care a fost creată în toată țara.
Solicită admiterea recursului pentru motivele arătate în cerere. Fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii P solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Susține intimata pârâtă că stabilirea punctajului mediu anual se realizează prin utilizarea sumelor la care s-a reținut contribuția la pensia suplimentară pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001 și respectiv contribuția individuală la asigurările sociale pentru perioada ulterioară datei de 01.04.2001 și nicidecum prin utilizarea sumelor la care angajatorul își achită partea sa din contribuția la asigurările sociale.
Arată intimata pârâtă să plata contribuției de asigurări sociale de stat era obligația angajatorului și nu a angajatului, angajatul având obligația contribuției la pensia suplimentară.
Astfel, adeverința prezentată de recurenta reclamantă nu poate fi valorificată la recalcularea pensiei, fiind întocmită în afara cadrului legal, recurenta neindicând din Legea nr.57/1974 nici un articol la care face referire, nici un temei legal.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
În replică, avocat pentru recurenta reclamantă arată că există un întreg capitol din Legea nr.57/1974 privind sistemul de pensii în acord global, iar potrivit art. 64 alin.2 din Legea nr.3/1977 prevede că, la fondul de pensie suplimentară contribuția se făcea benevol, instanța făcând confuzie între pensia suplimentară între asigurările sociale și contribuția suplimentară.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr-, reclamanta a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii P să se dispună recalcularea punctului mediu de pensie retroactiv, de la data pensionării, luând în calcul și veniturile suplimentare, prime și acorduri, conform adeverinței nr.3101/21.07.2009 eliberată de
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că toate aceste venituri suplimentare brute au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale pentru care s-au plătit atât cotele CAS, cât și contribuția la pensia suplimentară, aceste venituri având caracter permanent potrivit legii nr.57/1974.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Paf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că pensia de asigurări sociale a reclamantului a fost recalculată potrivit dispozițiilor nr.HG1550/2005 și nr.OUG4/2005, iar în ceea ce privește adeverința menționată, aceste venituri nu au fost avute în vedere întrucât în nr.OUG4/2005 se stipulează expres că formele de retribuire în acord și primele nu vor fi utilizate la recalcularea pensiei.
Prin sentința civilă nr. 1890 din 2 noiembrie 2009 Tribunalul Prahova a respins acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii P ca neîntemeiată.
Pentru pronunța această sentință, instanța de fond reținut următoarele:
Reclamanta este beneficiara pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, începând cu data de 15.10.2004.
Ulterior, s-a dispus recalcularea pensiei în conformitate cu prevederile nr.OUG4/2005 coroborate cu prevederile nr.HG1550/2004 și 1456/2005.
Totodată, reclamanta a solicitat recalcularea pensiei având în vedere și adeverința nr.3101/21.07.2009 eliberată de
Ori, adeverința nr.3101/21.07.2009 eliberată de cuprinde venituri suplimentare, respectiv sumele obținute în acord și primele, sume care nu pot fi utilizate la recalcularea pensiei de asigurări sociale, deoarece la art.4 alin.3 al OUG nr.4/2005 privind operațiunea de recalculare a pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000, se stipulează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, sunt cele prevăzute in anexa care face parte integranta din acest act normativ.
Pe lângă indicarea expresă a sporurilor, indemnizațiilor și majorărilor de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, la punctul VI din Anexa la OUG nr.4/2005 se menționează " nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe baza de tarife sau cote procentuale, primele anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite.
Așadar, aceste dispoziții exprese ale legiuitorului vizând veniturile suplimentare obținute in forma de retribuire a acordului global, precum și primele nu lasă loc de interpretare extensivă, iar constituționalitatea textului de lege făcut obiectul analizei Curții Constituționale.
Prin Decizia nr.736/2006 s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la punctul VI din Anexa la OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
apreciat instanța de fond că adeverința prezentată de reclamantă nu poate fi valorificate la recalcularea pensiei, fiind întocmită în afara cadrului legal.
Referitor la perioada de activitate desfășurată anterior datei de 01.04.2001, întrucât legea nr.19/2000 a intrat in vigoare la data de 01.04.2001, perioadele de activitate desfășurate anterior de această dată, ce intră în calculul pensiilor, au fost reglementate la cap. IX din Legea nr.19/2000, respectiv la Dispoziții.
Astfel, potrivit art.160, vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor la intrarea în vigoare a prezentei legi constituie stagiu de cotizare.
De asemenea, prin dispozițiile art.164 din legea nr.19/2000, se stabilește că "la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea in vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, in conformitate cu modul de înregistrare a acestora in carnetul de muncă".
La alin.2 al art.164,se prevede că "la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă."
Pentru a verifica dacă un spor poate fi utilizat la stabilirea punctajului mediu anual recalculat, este necesar a se analiza dacă acel spor ar fi fost utilizat la stabilirea pensiei conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, respectiv legea nr.3/1977.
Însă la art.10 din legea nr.3/1977 nu se prevede ca spor acordul global, acesta fiind o forma de remunerare în funcție de realizarea indicatorilor, reglementată de legislația in vigoare la acea dată, respectiv art.12 din Legea nr.57/1974.
Această diferențiere rezultă și din dispozițiile Legii nr.57/1974 care definește retribuția tarifară și enumără, totodată, indemnizațiile, majorările și sporurile ce pot fi acordate pe lângă retribuția tarifară.
A mai apreciat instanța de fond că această diferențiere a justificat aplicarea de către legiuitor a unui tratament juridic special, prin care s-a exclus din baza de calcul a drepturilor la pensie, printr-un text de lege expres, respectiv pct. IV din Anexa la OUG nr.4/2005, anumite categorii de venituri și sporuri.
Prin dispozițiile Legi nr.57/1974, formele de retribuire în acord și primele nu au fost reglementate ca sporuri cu caracter permanent și nu puteau fi avute in vedere la stabilirea drepturilor de pensie, conform legislației anterioare.
În ceea ce privește contribuția la asigurările sociale de stat, plata acesteia era obligația angajatorului și nu a angajatului, acesta din urma având obligația contribuției la pensia suplimentară.
Astfel, potrivit disp.art.1 din Decretului nr.389/1972 cu privire la aceasta contribuție, precum și din Legea nr.49/1992, obligația plății contribuției la asigurările sociale de stat revenea angajatorului, care calcula aceasta contribuție la fondul total de salarii și o vira la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Plata contribuției de către angajator nu diminua drepturile salariale ale angajaților, așa cum erau acestea înscrise în contractele individuale de muncă.
De asemenea, prin Precizările nr.-/1992 privind aplicarea prevederilor Legii nr.49/1992, la punctul 2 se menționează, fără echivoc că sumele ce se utilizează la stabilirea pensiei, sunt sumele la care s-a reținut contribuția la pensia suplimentară, sumă care se reținea din drepturile salariale ale angajatului și sumele ce se utilizează la stabilirea punctajului mediu anual conform Legii nr.19/2000.
Față de aceste dispoziții legale și față de adeverința nr.3101/21.07.2009 eliberată de, aceste sume obținute în acord, respectiv primele a căror utilizare o solicită reclamantul în vederea stabilirii punctajului mediu anual, nu reprezintă sporuri care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare și nu au fost avute în vedere la calcularea și reținerea contribuției la pensia suplimentară.
Unitatea emitentă a acestei adeverințe nu a precizat faptul că, contribuția la pensia suplimentară a fost reținută și la sumele obținute în acord, respectiv prime, iar formularea la modul general ca au fost achitate lunar contribuția CAS și contribuția pentru pensia suplimentară este menită să inducă în eroare, în sensul că pentru aceste sume ar fi fost reținută contribuția la pensia suplimentară, in scopul utilizării acestor sume la recalcularea pensiei.
Legislația în vigoare la acea dată nu permitea reținerea contribuției la pensia suplimentară pentru sumele obținute în acord și prime.
Niciodată sumele obținute în acord și primele nu au fost valorificate la stabilirea pensiei, nici potrivit legii nr.3/1977 și nici potrivit legii nr.19/2000 și de asemenea niciun act normativ nu a reglementat stabilirea pensiei în funcție de veniturile realizate, ci în funcție de salariile tarifare de încadrare și sporurile cu caracter permanent.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta criticând-o ca netemeinică și nelegală.
In cuprinsul motivelor de recurs se arată că, în ceea ce privește veniturile obținute în acord global, instanța în mod eronat și contrar prevederilor legale, nu face nicio diferență între aceste venituri și prime, considerându-le sporuri.
De asemenea instanța de fond apreciază în mod greșit, așa cum a făcut legiuitorul prin OUG nr.4/2005 că sumele obținute în acord global nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor anterior datei de 01.04.2001, astfel încât, la acea dată nu exista bază legală pentru a se achita contribuțiile pentru asigurările sociale de stat pentru acest tip de venituri.
Pe cale de consecință, anterior datei de 01.04.2001 veniturile obținute în sistem de acord global nu constituiau un spor cu caracter nepermanent, erau avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie și pentru obținerea lor se datora și s-a achitat contribuția de asigurări sociale.
In ceea ce privește veniturile obținute de către angajat cu titlu de prime similar veniturilor obținute în acord global, acestea au stat la baza de calcul a contribuției pentru asigurări sociale, anterior datei de 01.04.2001, astfel că singurul lucru asupra căruia instanța trebuia să se pronunțe, în baza adeverinței eliberate de angajator, ar fi fost caracterul permanent sau nepermanent al acestor prime, care coroborat cu prevederile legale, inclusiv cele ale OUG nr.4/2005, ar fi fost determinant în admiterea sau respingerea acțiunii formulate de către recurent.
Enumerarea veniturilor la pct.4 din anexa I la OUG nr.4/2005 are doar un caracter exemplificativ, în sensul că pot exista și alte venituri care nu se iau în calcul la stabilirea pensiei, în măsura în care îndeplinesc aceleași criterii ca și veniturile enumerate,în principal, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, susține recurenta.
Astfel, instanța afirmă în mod eronat, că angajatul avea obligația contribuției la pensia suplimentară, din moment ce contribuția la fondul de pensie suplimentară se făcea benevol, conform art.64 alin.2din Legea nr.3/1977.
In ceea ce privește invocarea Deciziei nr.736/2006 a Curții Constituționale, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la punctul VI din Anexa I la OUG nr.4/2005, recurenta arată că excepția a fost invocată considerându-se o încălcare a principiului constituțional al egalității în drepturi și nu privește corectitudinea textului de lege sau modului de aplicare.
In combaterea motivelor de recurs formulate, intimata a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, solicitându-se respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției primei instanțe.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a dispozițiilor legale incidente în speță, Curtea va reține următoarele:
Prin decizia nr. -/03.11.2006, recurenta a fost înscrisă la pensie pentru limită de vârstă, începând cu data de 15.05.2006 în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000, modificată și completată.
În adeverința nr.3101/2009 eliberată de P sunt evidențiate sumele reprezentând acord global și prime de care a beneficiat recurenta în perioada 1972, martie 2001, sume ce nu pot fi utilizate la recalcularea pensiei de asigurări sociale, pentru următoarele considerente:
OUG nr.4/2005 privind operațiunea de recalculare a pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000, reprezintă un act normativ ale cărei dispoziții indică expres sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor.
La art.4 alin.3 din OUG nr.4/2005 se stipulează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, sunt cele prezentate în Anexa care face parte integrantă din acest act normativ.
De asemenea, la punctul IV din Anexa la OUG nr.4/2005 se menționează:"Nu sunt luat în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001:
-formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe baza de tarife sau cote procentuale;
-participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitățile economice;
-premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite."
Așadar, aceste dispoziții exprese ale legiuitorului vizând veniturile suplimentare obținute în forma de retribuire a acordului global și prime, participarea la beneficii, nu lasă loc de interpretare extensivă, iar constituționalitatea textului de lege a făcut obiectul analizei Curții Constituționale.
În acest sens prin Decizia nr.736/2006 s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct.VI din Anexa la OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
Intrucât dispozițiile Legii nr.19/2000, în baza cărora a fost stabilită pensia de asigurări sociale a recurentei, au intrat în vigoare la data de 01.04.2001, perioadele de activitate desfășurate înainte de această dată ce intră în calculul pensiilor, au fost reglementate la cap.IX din Legea nr.19/2000, respectiv la "Dispoziții tranzitorii".
Astfel, potrivit prevederilor art.160 "vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi constituie stagiu de cotizare.
De asemenea, prin disp.art.164 din Legea nr.19/2000 se stabilește că la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă".
La alin.2 al art.164 se prevede că la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă".
După cum rezultă din dispozițiile legale menționate anterior, pentru a verifica dacă un spor poate fi utilizat la stabilirea punctajului mediu anual, este necesar a se analiza dacă acel spor a fost utilizat la stabilirea pensiei conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, respectiv Legea nr.3/1977.
Astfel, potrivit art.10 din Legea nr.3/1977 "baza de calcul la stabilirea pensiei este media din 5 ani lucrați consecutiv, la alegerea, din ultimii de 10 ani de activitate, a salariului de bază și a sporurilor de vechime, pentru lucru în subteran etc".
Acordul global nu reprezintă un spor ci o formă de retribuire în funcție de realizarea indicatorilor, reglementată de legislația în vigoare la acea dată, respectiv art.12 din Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, în timp ce sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Această diferențiere rezultă foarte clar din dispozițiile Legii nr.57/1974 care definește retribuția tarifară și enumeră totodată, indemnizațiile, majorările și sporurile ce pot fi acordate pe lângă retribuția tarifară.
Veniturile suplimentare obținute în acord și primele nu au fost reglementate ca sporuri care să facă parte din baza de calcul a pensiei.
De asemenea, dispozițiile Decretului nr.92/1976 care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborate cu nr.136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare,păstrare și evidență a carnetului de muncă reprezintă norme legale din care rezultă că veniturile realizate în acord global, primele nu se înscriau în carnetul de muncă și prin urmare nu pot fi utilizate la determinarea punctajelor anuale în lumina art.164 alin.1 din Legea nr.19/2000.
In ceea ce privește temeiurile legale invocate de recurentă se reține că pentru perioada ulterioară datei de 01.04.2001 punctajul anual al asiguratului se determină prin utilizarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Astfel, baza de clacul reglementată de art.23 din Legea nr.19/2000, există în fapt și în drept începând cu data de 01.04.2001, poate fi invocată doar pentru perioade de activitate desfășurate începând cu data de 01.04.2001, ori în cazul de față recurenta solicită valorificarea unor sume obținute în perioade de activitate desfășurate anterior acestei date (1972-martie 2001).
Aceleași precizări se impun și în ceea ce privește Legea nr.250/2007 care modifică art.23 din Legea nr.19/2000 și implicit art.78 din același act normativ. Este de reținut și faptul că art.164 din Legea nr.19/2000 nu a fost modificat prin Legea nr.250/2007.
Legea nr.250/2007 nu are nici o legătură cu susținerile recurentei iar dispozițiile acesteia nu îi sunt aplicabile, întrucât în litigiu nu sunt perioade de activitate și sporuri obținute de aceasta după data de 30.07.2007.
In aceste condiții invocarea dispozițiilor art.78 din Legea nr. 19/2000, ca temei legal este nejustificată, având în vedere principiul neretroactivității legii.
Dispozițiile art.78 din Legea nr. 19/2000 se aplică pentru activitatea desfășurată anterior datei de 01.04.2001 numai în ceea ce privește modul efectiv de calcul al punctajului mediu anual și nu în ceea ce privește sumele utilizate la stabilirea numărului de puncte și a punctajului.
Stabilirea punctajului mediu anual se realizează prin utilizarea sumelor la care s-a reținut contribuția la pensia suplimentară pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001 și respectiv contribuția individuală la asigurările sociale pentru perioada ulterioară datei de 01.04.2001 și nicidecum prin utilizarea sumelor la care angajatorul își achită partea sa din contribuția la asigurările sociale.
Potrivit Decretului nr.389/1972 și Legii nr.49/1992, obligația plății contribuției la asigurările sociale de stat îi revenea angajatorului, care calcula această contribuție la fondul total de salarii și o vira la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Plata contribuției de asigurări sociale de stat de către angajator nu însemna diminuarea drepturilor salariale ale angajaților, așa cum erau acestea înscrise în contractele individuale de muncă.
De asemenea din Precizările nr.-/1992 privind aplicarea prevederilor Legii nr. 49/1992 la punctul 2 se menționează, fără echivoc că sumele ce se utilizează la stabilirea pensiei, sunt sumele la care s-a reținut contribuția la pensia suplimentară, sumă reținută din drepturile salariale ale angajatului.
Astfel există o corelație între baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, compusă din salariu tarifar și sporurile expres și limitativ prevăzute de lege, contribuția la pensia suplimentară, sumă care se reținea din drepturile salariale ale angajatului și sumele ce se utilizează la stabilirea punctajului mediu anual conform legii nr.19/2000.
Curtea va reține că niciodată sumele obținute în acord și primele nu au fost valorificate la stabilirea pensiei, nici potrivit legii nr.3/1977 și nici potrivit Legii nr.19/2000 și niciun act normativ nu a reglementat stabilirea pensiei în funcție de veniturile realizate, ci în funcție de salariile tarifare de încadrare și sporurile cu caracter permanent.
Față de considerentele mai sus expuse, Curtea in baza disp.art.312 corob. cu disp.art.3041pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta, domiciliată în P, nr.1, -.3, județ județ P, împotriva sentinței nr. 1890 din 2 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii, cu sediul în P, nr.1, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Violeta Dumitru Lucian
- - - - - -
Grefier,
Red.VD/BA
4 ex/ 12.02.2010
f- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Violeta Dumitru Lucian
