Cerere recalculare pensie. Decizia 190/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(6406/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 190/
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI C, împotriva sentinței civile nr.1186 din 28 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr- (2754/C/2009), în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-reclamant, a depus la dosar întâmpinare prin serviciul registratură al acestei secții la data de 30.12.2009, precum și faptul că atât recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii și alte Drepturi C cât și intimatul-reclamant, au solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1186/28.09.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Călărași - Secția Civilă a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile anterioare datei de 03.08.2006, invocată de pârâtă; a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C; a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, conform OUG nr. 4/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani; a obligat pârâta către reclamant la plata diferențelor dintre pensia recalculată potrivit prezentei sentințe și pensia încasată, începând cu data de 3.08.2006; a respins capătul de cerere privind plata diferențelor de pensie pe perioada 01.12.2005-02.08.2006.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Conform deciziei de pensionare pentru muncă depusă și limită de vârstă cu vechime integrală nr.67494/01.06.1996, dreptul la pensie al reclamantului a fost stabilit cu începere de la data de 01.08.1996, reținându-se că are o vechime totală în muncă de 23 ani, 11 luni și 2 zile în grupa I de muncă.
Prin decizia nr.87494/30.08.2005 emisă de pârâtă, pensia reclamantului a fost recalculată cu începere de la data de 01.09.2005 în baza OUG nr.4/2005, utilizându-se un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, stagiu contestat de reclamant prin acțiunea pendinte.
Susținerea pârâtei că stagiul complet de cotizare ce trebuia utilizat la determinarea punctajului mediu anual, cuvenit reclamantului este de 30 de ani, conform art.8 din Legea nr.3/1977, a fost apreciată de Tribunal ca nefondată prin raportare la prevederile art.2 alin.1 și alin.3 din Normele metodologice cuprinse în anexa la HG nr.1550/2005 și ale art.14 alin.1 și alin.3 din Legea nr.3/1977.
Din coroborarea prevederilor alin.1 și cele ale alin.3 ale art.2 din Normele metodologice cuprinse în anexa la HG nr.1550/2005, rezultă că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului este echivalent cu vechimea în muncă necesară, potrivit art.14 alin.3 rap. la art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977, pentru deschiderea dreptului său la pensie.
Din economia dispozițiilor art.14 din Legea nr.3/1977 rezultă că legiuitorul nu a urmărit doar reducerea vârstei de pensionare a salariaților care au prestat activitate în grupele I și II de muncă, în condițiile expuse în acest text legal, ci și reducerea vechimii totale în muncă necesare pentru pensionare.
Astfel, conform art.14 din Legea nr.3/1977: "(1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 ani în grupa a II-a de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
a) un an și șase luni pentru grupa I de munca;
b) un an și trei luni pentru grupa II de munca.
(2) Pe această bază persoanele care au lucrat în grupele I și II de munca au dreptul, la cerere, să fie pensionate, la împlinirea vârstei de:
a) 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații;
b) 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile.
(3) Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. (1) sunt pensionate, la cerere, și la 50 de ani, atât bărbații cât și femeile din grupa I de muncă, și la 55 ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa II de muncă.
(4) Persoanele care au vechimea în muncă prevăzută de lege și au lucrat efectiv cel puțin 15 ani în locurile încadrate în grupa I de muncă sau cel puțin 20 ani în locurile încadrate în grupa II de muncă au dreptul, la cerere, să li se reducă vârsta de pensionare prevăzută de art.8 alin.2, în mod proporțional cu anii lucrați în grupele I sau II de muncă, dar nu mai puțin de 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații, sau 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile."
Prin urmare, 20 de ani lucrați în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă echivalează cu 30 de ani lucrați în condiții normale.
Mai mult decât atât, Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii, a statuat prin decizia nr.40/22.09.2008 pronunțată în dosarul nr.16/2008, că dispozițiile art.77 alin.(2) raportat la art.43 alin.(1) și (2) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
În speță, întrucât reclamantul are o vechime de peste 20 de ani în grupa I de muncă, iar dreptul său de pensie s-a deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, el beneficiază de reducerea stagiului complet de cotizare necesar de la 30 de ani la 20 de ani în temeiul dispozițiilor art.14 din Legea nr.3/1977, pentru considerentele expuse anterior, motiv pentru care prima instanță a apreciat întemeiat primul capăt din cerere, sens în care l-a admis și în consecință, a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, conform OUG nr.4/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, s-a reținut că prin modul greșit de recalculare a pensiei, reclamantului i-a fost cauzat un prejudiciu ce se impune a fi reparat.
Având în vedere că termenul general de prescripție pentru orice drept bănesc este de 3 ani, tribunalul a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește drepturile anterioare datei de 03.08.2006 și a respins pretențiile solicitate de reclamant privind plata diferențelor de pensie pe perioada 01.12.2005-02.08.2006 ca fiind prescrise.
Totodată, a obligat pârâta către reclamant la plata diferențelor dintre pensia recalculată potrivit sentinței și pensia încasată, începând cu data de 3.08.2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimata Casa Județeană de Pensii criticând-o pentru nelegalitate. . criticile formulate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, se constată că recurenta susține în esență, pronunțarea sentinței atacate cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat că în conformitate cu art.2 alin.1 din HG nr.1550/2004, "stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare", iar la același articol, la alin.3 se stipulează că: "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977".
Arată recurenta că instanța de fond a interpretat eronat prevederile legale invocate și nu a analizat cauza în baza probelor existente la dosar, acțiunea reclamantului fiind inadmisibilă, deoarece, conform art.89 din Legea nr.19/2000, pensionarul are dreptul la revizuirile și modificările legale când se constată erori în stabilirea și plata pensiei. Intimatului i s-a emis o decizie în baza OUG nr.4/2005, acesta primind și o pensie majorată în urma recalculării.
Totodată, susține recurenta că reclamantul a beneficiat de prevederile art.14 din Legea nr.3/1977 doar pentru a putea beneficia de acordarea pensiei mai devreme, reducându-i-se vârsta standard de pensionare datorită faptului că a lucrat în condiții speciale de muncă, respectiv grupa
Se mai arată că recalcularea s-a făcut în baza prevederilor HG nr.1550/2004 și a OUG nr.4/2005, stagiul de cotizare care trebuie utilizat fiind cel prevăzut de aceste prevederi legale și anume, 30 de ani și nu de 20 de ani cum în mod eronat a reținut instanța de fond.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul formulat pentru considerentele de fapt și de drept ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei decizii.
Cea mai mare parte a motivării recursului nu exprimă nemulțumiri concrete în legătură cu dispozitivul ori considerentele hotărârii atacate, neprezentându-se nici un argument logico-juridic din care să reiasă în ce constă nelegalitatea și netemeinicia sentinței, ori greșelile de judecată săvârșite de judecătorii instanței de fond. Simpla afirmație că hotărârea este netemeinică și lipsită de temei legal, are caracter pur formal și nu poate fi luată în considerare.
Se va avea în vedere că prin decizia nr.40/22.09.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, reținută și în motivarea primei instanțe, s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a constatat că: "Dispozițiile art.77 alin.2 raportat la art.43 alin.1și 2 din Legea nr.19/2000 - privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Cum, această decizie este obligatorie pentru instanțe, conform art.329 alin.3 Cod pr.civilă și cum autorul acțiunii a fost pensionat pentru limită de vârstă începând cu data de 01.06.1996, având un stagiu de cotizare în grupa I de muncă de 23 ani, 11 luni și 2 zile, înseamnă că îi sunt aplicabile dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este de 20 de ani, cum corect a reținut instanța de fond și nu 30 de ani individualizat în decizia de recalculare contestată în cauză.
Astfel, din coroborarea prevederilor alin.1 cu cele ale alin.3 art.2 din Normele Metodologice cuprinse în anexa la HG nr.1550/2004, rezultă că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului este echivalent cu vechimea în muncă necesară, potrivit art.14 alin.3 raportat la art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977 pentru deschiderea dreptului său la pensie. Cum, reclamantul are o vechime de peste 20 de ani în grupa I de muncă, respectiv 23 ani, 11 luni și 2 zile, evident că beneficiază de reducerea stagiului total de cotizare necesar de la 30 de ani, la 20 de ani, în temeiul dispozițiilor art.14 din Legea nr.3/1977, pentru motivele expuse anterior.
Raportat astfel la conținutul în date al deciziei pronunțată în recursul în interesul legii sus-menționat, nu pot fi primite susținerile recurentei, în sensul că în dispozițiile art.14 alin.2 lit.a și b din Legea nr.3/1977, sunt prevăzute doar reducerile vârstelor standard de pensionare a persoanelor ce se încadrează în grupa I și a II-a de muncă, nu și a stagiului complet de cotizare de 30 de ani.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată, fiind pronunțată cu respectarea normelor de drept material incidente în cauză.
PENTRU ACESTEMOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI C, împotriva sentinței civile nr.1186 din 28 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr- (2754/C/2009), în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 14.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LU.
Dact.LG/2 ex./29.01.2010
Jud.fond:;
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
