Cerere recalculare pensie. Decizia 1918/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(8352/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1918/
Ședința publică din data de 26 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.5603 din 10 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 9770/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata reclamantă, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.34610/26.03.2009 atașată la fila 15 dosar, lipsind recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata reclamantă, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 17.03.2009, precum și faptul că recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul intimatei reclamante, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.5603/10.09.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.9770/3AS/2008, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei Casa de Pensii a Municipiului astfel cum a fost completată; a fost obligată pârâta să emită o decizie în baza OUG nr. 4/2005, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantei, retroactiv, începând cu data de 01.12.2005, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani și cu luarea în considerare a veniturilor atestate de certificatul nr. AC 24/09.01.2008 emis de SC SRL; a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit buletinului de calcul nr.-/13.12.2005, în conformitate cu prevederile OUG nr. 4/2005 aprobate prin Legea nr.78/2005, coroborate cu prevederile HG nr.1456/2005, au fost recalculate drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantei.
În privința stagiului complet de cotizare ce trebuie utilizat la determinarea punctajului mediu anual, instanța de fond reținut că acesta este de 20 de ani, în loc de 30 de ani, cum a reținut pârâta.
Drepturile de pensie ale reclamantei s-au născut în baza Legii nr.3/1977, decizia inițială de stabilire a pensiei fiind din dată la 01.12.2000, conform buletinului de calcul, act avut în vedere de instanța de fond pentru a verifica dacă pârâta a aplicat în mod corect dispozițiile legale privind stagiul complet de cotizare. S-a statuat că potrivit art.2 alin.3 din nr.HG1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, se realizează în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000,astfel: "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977".
Legea nr. 3/1977 prevede la art. 14 că pentru o activitate desfășurată în grupa întâi de muncă de cel puțin 20 ani stagiul complet de cotizare este de 20 de ani.
În speță, reclamanta a desfășurat timp de 22 ani, 6 luni și 8 zile activități încadrate în grupa întâi de muncă, perioadă recunoscută și de pârâtă, conform buletinului de calcul, fiind îndreptățită la recalcularea pensiei pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Pensia reclamantei a fost stabilită în baza legislației anterioare Legii nr.19/2000, fiindu-i aplicabile dispozițiile HG nr. 1550/2004, care face trimitere la Legea nr. 3/1977, neputând fi reținută incidența dispozițiilor din Legea nr.19/2000 și considerarea acestei perioade ca fiind lucrată în condiții speciale de muncă
Din analiza buletinului de calcul, prima instanță a concluzionat că pârâta nu a luat în considerare la stabilirea drepturilor de pensie veniturile atestate de certificatul nr. AC 24/09.01.2008 emis de SC SRL.
Potrivit art. 78 alin.1 din Legea nr.19/2000 punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Raportând situația de fapt reținută la dispozițiile legale susmenționate, tribunalul a reținut că veniturile omise a fi luate în calcul de intimata, trebuiau luate în considerare la determinarea punctajului mediu anual și a pensiei ca prestație de asigurări sociale, deoarece pentru aceste sume s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Soluția contrară ar reprezenta atât o încălcare a dispozițiilor legale susmenționate cât și o încălcare a principiului contributivității consacrat de art. 2 lit. e din Legea nr.19/2000 potrivit căruia, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin în baza contribuțiilor plătite.
Astfel, prima instanță a admis cererea și a obligat pârâta să emită o decizie în baza OUG nr. 4/2005, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantei, retroactiv, începând cu data de 01.12.2005, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani și cu luarea în considerare a veniturilor atestate de certificatul nr. AC 24/09.01.2008 emis de SC SRL.
În baza art. 274 din Codul d e procedură civilă, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiurile de modificare prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, recurenta susține în esență că sentința instanței de fond este criticabilă sub aspectul analizării probelor administrate și al aplicării greșite a prevederilor legale. Se arată în dezvoltarea recursului formulat, că în mod eronat prima instanță ar fi luat în considerare la recalcularea pensiei reclamantei un stagiu complet de cotizare de 20 de ani și nu de 30 de ani, cum corect a calculat Casa Locală de Pensii a Sectorului 2, pentru activitatea desfășurată în grupă specială de muncă.
Astfel, reclamanta nu a beneficiat de nici o lege specială, având 30 de ani, 2 luni,15 zile în grupa I de muncă și 2 ani, 11 luni,15 zile în grupa a-II-a de muncă, conform deciziei inițiale de pensie nr.-/7.11.1998 emisă în baza Legii nr.3/1977, încadrarea în grupa I de muncă s-a realizat conform Ordinului nr.50/1999, această decizie nu a fost contestată, prin urmare a rămas definitivă.
Ori, invocă recurenta, potrivit Normelor Metodologice de Aplicare a HG nr.1550/2004 emise de, singurii beneficiari ai stagiilor complete de cotizare de 15,20 și 25 ani sunt cei care au beneficiat în momentul ieșirii la pensie de o lege specială, care să le confere aceste drepturi. Intimata-reclamantă nu a beneficiat de nici o lege specială, prin urmare, conform prevederilor Legii nr.19/2000 și Normelor de Aplicare a HG nr.1550/2004, emise de, aceasta nu poate beneficia de un stagiu complet de cotizare de 20 de ani la stabilirea drepturilor de pensie.
Nu trebuie neglijat sub acest aspect că anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, locurile de muncă erau încadrate potrivit legii în grupe de muncă, respectiv grupa I de muncă și grupa a-II-a de muncă. Art.14 din acest act normativ stipula astfel: că " persoanele care au vechime în muncă prevăzută de lege și au lucrat efectiv în locurile încadrate în grupa I de muncă sau cel puțin 20 de ani în locurile încadrate în grupa a-II-a de muncă, au dreptul la cerere, să li se reducă vârsta de pensionare prevăzută de art.8 alin.2, în mod proporțional cu anii lucrați în grupele I și II de muncă", dar nu mai puțin de 52 de ani pentru grupa I și 57 pentru grupa a-II-a bărbații sau 50 de ani pentru grupa I și 52 de ani pentru grupa a-II-a femeile. Prin urmare, se apreciază că singurele facilități oferite de Legea nr.3/1977 persoanelor ce au lucrat în grupa I sau a-II-a de muncă sunt acordarea sporului pentru vechimea în muncă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare.
Noua lege a renunțat la acest sistem de clasificare a locurilor de muncă, însă potrivit art.18 alin.2 din Legea nr.519/2003 "cotele de contribuție de asigurări sociale sunt diferențiate în funcție de condițiile de muncă: normale, deosebite sau speciale".
În art.19 legea definește categoria locurilor de muncă în condiții deosebite, dar nu le enumeră, prevăzând că acestea stabilesc prin Hotărâre de Guvern. Art.20 din lege stabilește însă, în mod expres locurile de muncă în condiții speciale ce nu coincid cu cele încadrate în grupa I de muncă. Doar o mică parte din locurile de muncă încadrate anterior în grupa I de muncă, se regăsesc în prezent în grupa locurilor de muncă în condiții deosebite. În consecință, grupa I și II de muncă pe Legea nr.3/1977 nu este asimilată de Legea nr.19/2000 în cadrul condițiilor speciale de muncă. Drept urmare- art.43 din Legea nr.19/2000, stabilește norme derogatorii cu privire la vârsta și stagiul de pensionare pentru cei care au desfășurat activități în locuri de muncă în condiții speciale, nu în grupa I de muncă potrivit Legii nr.3/1977.
Instanța de fond nelegal a extrapolat dispozițiile HG nr.478/1990, lege specială în generalitatea spețelor în ceea ce privește lucrul în grupe de muncă, considerându-le identice. Cum, legiuitorul a promulgat o lege specială, aceasta se aplică numai anumitor situații, prevăzute de acea lege, nu tuturor pensionarilor care au peste 20 de ani lucrați în grupa I de muncă.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul formulat pentru considerentele de fapt și de drept ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei decizii:
Prin decizia nr.40/22.09.2008 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și s-a constatat că: "Dispozițiile art.77 alin.2 raportat la art.43 alin. 1 și 2 din Legea nr.19/2000 - privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială. "
Cum, această decizie este obligatorie pentru instanțe, conform art.329 alin.3 Cod pr.civilă și cum autorul acțiunii a fost pensionat pentru limită de vârstă începând cu data de 1.07.1996, având un stagiu de cotizare în grupa I de muncă de 22 de ani, 6 luni și 8 de zile, înseamnă că îi sunt aplicabile dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este de 20 de ani, cum corect a reținut instanța de fond și nu 30 de ani individualizat în decizia de recalculare contestată în cauză.
Astfel, din coroborarea prevederilor alin.1 cu cele ale alin.3 art.2 din Normele Metodologice cuprinse în anexa la HG nr. 1550/2004, rezultă că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual al reclamantei este echivalent cu vechimea în muncă necesară, potrivit art.14 alin.3 raportat la art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977 pentru deschiderea dreptului său la pensie. Cum, reclamantul are o vechime de peste 20 de ani în grupa I de muncă,respectiv 22 de ani, 6 luni și 8 zile, evident că beneficiază de reducerea stagiului total de cotizare necesar de la 30 de ani, la 20 de ani, în temeiul dispozițiilor art.14 din Legea nr.3/1977, pentru motivele expuse anterior.
Raportat astfel la conținutul în date al deciziei pronunțată în recursul în interesul legii sus-menționat, nu pot fi primite susținerile recurentei, în sensul că în dispozițiile art.14 alin.2 lit.a și b din Legea nr.3/1977, sunt prevăzute doar reducerile vârstelor standard de pensionare a persoanelor ce se încadrează în grupa I și a ll-a de muncă, nu și a stagiului complet de cotizare de 30 de ani. Ori, dispozițiile art.14 din legea nr.3/1977 consacră cu caracter de principiu durata stagiului complet de cotizare de 30 de ani, însă au instituit și o serie de situații speciale când stagiul de cotizare era mai mic. Ca urmare, stagiul necesar pentru deschiderea drepturilor de pensie corespunzător fiecărei activități este stagiul complet de cotizare ce trebuie utilizat la determinarea punctajului mediu anual în procedura recalculării în temeiul OUG nr.4/2005. Dispozițiile unor acte normative speciale, cum este de exemplu HG nr.1550/2004 nu reprezintă decât aplicații particulare ale normei speciale cuprinsă în art.14 din Legea nr.3/1977. Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât dispozițiile HG nr. 1550/2004 nu fac trimitere la stagiul complet de 30 de ani, ci la stagiul complet reglementat de Legea nr.3/1977, care era diferit după cum persoana a lucrat în grupe de muncă, în calitate de personal navigant, etc.
Totodată, față de același conținut al deciziei pronunțate în recursul său în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, nu prezintă relevanță în cauză nici susținerea recurentei în sensul că legislația nouă în materia pensiilor nu ar stabili norme derogatorii referitoare la durata stagiului de cotizare doar pentru activitatea în locurile de muncă speciale, nu și în grupa I de muncă potrivit Legii nr.3/1977.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată, fiind pronunțată cu respectarea normelor de drept material incidente în cauză.
Fiind în culpă procesuală, recurenta va fi obligată în baza art.274 Cod procedură civilă la plata sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, achitat conform chitanței atașate la fila 14 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.5603/10.09.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.9770/3AS/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Obligă recurenta la 600 lei cheltuieli de judecată către intimată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
17.04.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Elena Luissa Udrea
