Cerere recalculare pensie. Decizia 221/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 221/
Ședința publică din 25 februarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii H, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr. 2238 din 8 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de taxă judiciară de timbru. Se constată, totodată, că pârâta recurentă a depus concluzii scrise, iar reclamanta intimată a depus, de asemenea, concluzii scrise, sentința civilă nr. 612/2008 a Tribunalului Cluj și decizia civilă nr. 1034/R/2008 a Curții de Apel Cluj.
Văzând lipsa părților și împrejurarea că acestea au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor conform art.242 Cod procedură civilă, în baza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2238/8 octombrie 2008, Tribunalul Harghitaa admis acțiunea civilă formulată de reclamanta - prin mandatar, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii H și, drept consecință, a obligat pârâta să recalculeze pensia reclamantei cu luarea în considerare a adeverinței nr. 1722 din 08.04.2008 emisă de - Institutul de Cercetări și Miniere C
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut că din cuprinsul adeverinței menționate rezultă că reclamanta, în calitate de inginer, a realizat în perioada 01.11.1976 - 01.11.1986 venituri suplimentare (acord global, prime, adaos privind realizarea indicatorilor planificați) la retribuția tarifară de încadrare,respectiv la salariul de bază, care au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale, conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972, în baza căruia angajatorii au fost obligați să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul salariat, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
De asemenea, prin aceeași adeverință se certifică faptul că veniturile suplimentare, realizate prin acord global și compensații, au fost acordate permanent, împrejurare în raport de care acțiunea reclamantei a fost apreciată ca întemeiată, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 3 din nr.OUG 4/2005, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare se dovedesc prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii, eliberate de angajator, care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Had eclarat recurs împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul încălcării de către prima instanță a prevederilor art. 164 din Legea nr. 19/2000, conform cărora, la determinarea punctajului anual pentru stagiile realizate anterior intrării în vigoare a legii (până la 1 aprilie 2001) se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, dispoziții legale care au fost respectate în procedura de stabilire a drepturilor de pensie cuvenite reclamantei.
De asemenea, pârâta a invocat încălcarea prevederilor nr.OUG 4/2005, care enumeră sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și a sumelor care se iau în considerare la evaluarea și recalcularea pensiei, printre acestea neregăsindu-se veniturile suplimentare realizate prin acord global, care sunt în mod expres excluse.
Prin urmare, pârâta a concluzionat că nu există temei legal pentru recalcularea pensiei reclamantei, prin luarea în considerare a datelor cuprinse în adeverința nr.1722/8 aprilie 2008.
Reclamanta a formulat întâmpinare față de recursul declarat, susținând că prevederile Legii nr. 19/2000 - art. 78 alin.1 și 2, art. 161 alin. 2 și art. 169 alin. 1 - precum și dispozițiile art. 4 alin. 1 și 3 din nr.OUG 4/2005 permit recalcularea drepturilor de pensie prin includerea veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința invocată, deoarece, astfel cum rezultă din cuprinsul acesteia, respectivele venituri au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale.
De asemenea, în susținerea pretențiilor sale, reclamanta a depus la dosar hotărâri judecătorești pronunțate de alte instanțe în cauze similare.
Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este întemeiat, astfel că va fi admis, pentru următoarele considerente:
Adeverința nr. 1722/8 aprilie 2008, emisă de - Institutul de Cercetări și Miniere C-N atestă faptul că în perioada 1976 - 1986, reclamanta a obținut anumite venituri suplimentare la retribuția tarifară de încadrare, respectiv la salariul de bază, cu titlu de retribuție în acord global, conform Legii nr. 57/1974 și compensații, în baza Decretelor Consiliului de Stat nr. 283/1979 și 46/1982, venituri care au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale, conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972.
Potrivit dispozițiilor art. 164 alin.1 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a acestei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, astfel:
- salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
- salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
- salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
Prevederile alin. 2 al art. 164 dispun că, la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă, iar conform prevederilor alin.3 al aceluiași articol, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul pensiilor, conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități conform legislației în vigoare.
Prin urmare, potrivit dispozițiilor legale enunțate, determinant pentru valorificarea veniturilor suplimentare la calculul pensiilor, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, este ca acestea să fi făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare și să fi fost înregistrate în carnetul de muncă, până la data de 1 aprilie 1992 ( data intrării în vigoare a Legii nr. 49/1992), iar ulterior acestei date să fi avut caracter permanent, să fi făcut parte, de asemenea din baza de calcul a pensiilor și să fi fost înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Or, veniturile în acord global, obținute de către reclamanta-intimată în perioada 1976-1986, nu reprezintă sporuri cu caracter permanent, ci o formă de remunerare în funcție de realizarea indicatorilor, reglementată de legislația anterioară - art. 12 lit. a) din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, pe când sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Această diferențiere rezultă în mod evident din prevederile Legii nr. 57/1974, care definește retribuția tarifară și enumeră indemnizațiile, majorările și sporurile care, potrivit dispozițiilor legale, se includ în retribuția tarifară de încadrare, precum și din dispozițiile Decretului nr. 92/1976, care reglementează datele care se înscriu în carnetul de muncă, coroborat cu nr. 136/1976, pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, norme legale din care rezultă că veniturile realizate în acord global nu se înscriau în carnetul de muncă.
Prin urmare, aceste venituri nu se utilizează nici la determinarea punctajelor anuale, prin prisma prevederilor art. 164 din Legea nr. 19/2000, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare - Legea nr. 3/1977, care făcea trimitere expresă la retribuția tarifară (media retribuțiilor tarifare lunare din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate).
De altfel, o atare concluzie este susținută și de prevederile nr.OUG 4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat - respectiv mențiunea de la pct. VI, conform căreia "nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 (data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000): formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale ".
Cum aceste dispoziții exprese ale legiuitorului - cu referire la veniturile obținute în forma de retribuire a acordului global - nu permit interpretarea extensivă susținută de reclamanta - intimată, iar constituționalitatea dispozițiilor mențiunii de la pct. VI din OUG4/2005 a făcut obiectul analizei Curții Constituționale (Decizia nr. 736/24 octombrie 2006), instanța de recurs constată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 164 din Legea nr. 19/2000 și ale art. 4 din nr.OUG 4/2005, împrejurare ce atrage incidența motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește veniturile obținute cu titlu de "compensații", în baza Decretelor Consiliului de Stat nr. 283/1979 și, respectiv, nr. 46/1982, Curtea constată, de asemenea, că nu pot fi avute în vedere pentru recalcularea drepturilor de pensie stabilite în favoarea reclamantei, deoarece nici acestea nu răspund exigențelor pretinse de art. 164 din Legea nr. 19/2000, anterior examinate, neavând natura unor sporuri care să fi făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare și nu sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Pe de altă parte, sumele acordate în baza Decretului nr. 283/1979 au avut în vedere majorarea fondului de participare la beneficii sau de premiere anual, pentru compensarea majorării prețurilor și tarifelor la consumurile normate de energie electrică, energie termică și gaze naturale ( art. 11 ). Or, potrivit aceleiași mențiuni de la pct. VI din anexa la.OUG nr. 4/2005, veniturile reprezentând participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitățile economice și premiile anuale nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001.
Situația este similară și în privința veniturilor obținute cu titlu de compensații în baza Decretului nr. 46/1982, act normativ care prevedea, în cuprinsul art. 6, că "retribuția în acord, sporurile, indemnizațiile, premiile, celelalte drepturi de retribuire, precum și orice alte drepturi și obligați care se determină, potrivit legii, în funcție de nivelul retribuției, se stabilesc fără a se lua în considerare majorările de retribuție și compensațiile acordate în baza art. 1 și 2" din respectivul act normativ. Or, în sintagma "obligații" se includ și contribuțiile de asigurări sociale, prin urmare, este evident că menționatele compensații nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001.
Pentru considerentele expuse, constatând incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, astfel cum s-a relevat anterior, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va admite recursul dedus judecății și, modificând integral hotărârea primei instanțe, va respinge ca nefondată acțiunea reclamantei, subliniind că, întrucât practica judiciară nu constituie izvor de drept, hotărârile judecătorești depuse la dosar nu vor putea fi avute în vedere la soluționarea cauzei, în sensul celor pretinse de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul Casei Județene de Pensii H, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr. 2238 din 8 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Modifică în tot hotărârea atacată.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 25 februarie 2009, în ședință publică.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./25.03.2009
Jud.fond.;
Asist.jud.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
