Cerere recalculare pensie. Decizia 2244/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.111/2009
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.2244/
Ședința publică din data de 07 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER:
*****************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr.6385 din data de 15.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.18872/3/AS/2008, în contradictoriu intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-reclamantă, prin apărătorul său ales, d-nul avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 9 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.- din data de 26.02.2006, lipsind intimata-pârâtă Casa de Pensii A Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta-reclamantă, prin avocat, întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat excepții de invocat sau înscrisuri noi de administrat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente prezente, în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, având cuvântul, arată că înțelege să critice hotărârea instanței de fond sub aspectul motivării acesteia, prima instanță apreciind că drepturile sale de pensie s-au născut sub imperiul Legii nr.3/1977, ci nu în temeiul unor acte normative speciale, respectiv că înscrisurile depuse nu sunt suficiente pentru a demonstra că și-a desfășurat activitatea în zona II de expunere la radiații.
Astfel, se arată că recurenta-reclamantă face parte din categoria salariaților care beneficiază de pensii stabilite în condițiile prevăzute de acte normative cu caracter special, întrucât și-a desfășurat activitatea în locuri de muncă din zona II de radiații, așa cum s-a dovedit prin adeverința nr.401/20.01.2005, eliberată de M - și adeverința nr.107/1998, eliberată de Compania Națională a.
Mai mult decât atât, se arată că drepturile de pensie ale recurentei-reclamante s-au deschis sub imperiul legii vechi, însă în urma apariției Legii nr.19/2000, ea beneficiază de un stagiu de cotizare între 15 - 17 ani, conform adeverințelor susmenționate, din care rezultă că și-a desfășurat activitatea timp de peste 28 de ani în zona II de expunere la radiații, fapt determinat conform anexei la HG nr.407/1990, precum și față de prevederile art.3 alin (1) din actul normativ suscitat.
Față de aceste considerente, cât și față de cele dezvoltate în cuprinsul motivelor de recurs, recurenta-reclamantă, prin avocat, concluzionează în sensul admiterii cererii, așa cum a fost formulată și motivată în scris, cu consecința desființării hotărârii judecătorești atacate, în sensul admiterii acțiunii sale. Solicită cheltuieli de judecată.
Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Cu privire la recursul dedus judecății:
Prin sentința civilă nr. 6385 din data de 15.10.2008, pronunțată în dosarul nr.18872/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a -a -Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a respins acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că din înscrisul de la fila 5 din dosarul de fond, respectiv din decizia nr.-/25.03.2008, emisă de Casa Locală de Pensii sector 3 B, rezultă că, în conformitate cu dispozițiile OUG nr.4/2005, aprobată prin Legea nr.78/2005, au fost recalculate drepturile de pensie cuvenite reclamantei, începând cu data de 01.12.2005, stabilindu-se în favoarea acesteia o pensie pentru limită de vârstă în cuantum de 545 lei, pe baza unui punctaj mediu anual de 1,84195 puncte.
Întrucât acest punctaj mediu anual de 1,84195 puncte este mai mic decât cel stabilit anterior prin altă decizie de recalculare efectuată în baza OUG nr.4/2005 (și anume, decizia nr.-/06.01.2006), pârâta a emis și decizia nr.-/03.07.2008 de recuperare debit, prin care a instituit în sarcina reclamantei debitul în cuantum de 111 lei, pentru perioada 01.12.2005 - 01.05.2008.
Aceste două decizii sunt contestate și criticate sub aspectul stagiului complet de cotizare utilizat de către pârâtă la determinarea punctajului mediu anual.
Tribunalul a avut în vedere prevederile art.2 alin.4 din nr.HG 1550/2004, ale HG nr.407/1990, precum și dispozițiile Legii nr.19/2000 și ale art.4 alin.1 din Legea nr.3/1977.
S-a mai reținut că stagiul complet de cotizare derogator, de 17 ani, a fost introdus prin dispozițiile art.43 alin.3 din Legea nr.19/2000, pentru asigurații care au desfășurat timp de cel puțin 17 ani activități încadrate în zona II de expunere la radiații, însă prima instanță a apreciat că nici acest act normativ nu este aplicabil reclamantei, întrucât drepturile de pensie ale acesteia s-au născut sub imperiul Legii nr.3/1977, ci nu în baza Legii nr.19/2000. Ori, dupa cum s-a arătat mai sus, în cazul pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stagiile complete de cotizare sunt fie cele prevăzute de Legea nr.3/1977, fie cele prevăzute de actele normative cu caracter special.
Mai mult decât atât, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a dovedit faptul că ar fi lucrat timp de cel puțin 17 ani în zona II de expunere la radiații, deoarece adeverințele pe care le invocă nu atestă decât obținerea unor sporuri pentru lucrul în mediu radioactiv și încadrarea în grupa a Il-a de muncă. Ori, astfel de sporuri pentru lucrul în mediu radioactiv se acordau și salariaților care iși desfășurau activitatea în zona III de expunere la radiații, astfel cum rezultă din nr.HG407/1990.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, motivat în termenul legal, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta-reclamantă susține că, în fapt, prin sentința atacată a fost respinsă contestația sa, formulată împotriva deciziei de pensionare nr.- din data de 25.03.2008.
Sintetizând, arată că instanța de fond a motivat respingerea contestației, apreciind asupra a două aspecte și anume: că actele normative cu caracter special nu pot guverna drepturile de pensie ale recurentei-reclamante și, respectiv, că actele depuse de aceasta la dosar nu sunt suficiente pentru demonstra faptul că ea și-a desfășurat activitatea în zona II de expunere la radiații.
Mai arată că a învederat instanței de fond că, prin recalcularea pensiei, odată cu decizia din data de 25.03.2008, a rezultat un punctaj mediu anual calculat cu încălcarea unor prevederi legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor art.20 alin.(1) lit. b) din Legea nr.19/2000, ale nr.HG1550/2004, a Normelor tehnice date în aplicarea nr.HG1550/2004, ale nr.HG407/1990 etc. Cât privește precizarea că înțelege să invoce și prevederile nr.HG407/1990, arată că aceasta a fost făcută verbal, în cadrul ședinței de judecată.
Recurenta-reclamantă susține că încălcarea legii constă în faptul că Buletinul de reevaluare cuprinde un punctaj mediu anual obținut prin împărțirea numărului total de puncte la durata unui stagiu de cotizare de 25 de ani, în loc de 17 ani, cum prevede legea, precum și că ea face parte din categoria asiguraților care beneficiază de pensii stabilite în condițiile prevăzute de acte normative cu caracter special, astfel că, potrivit prevederilor art.1 alin.(4) din nr.HG1550/2004, în ceea ce o priveșe, stagiul complet de cotizare ce trebuia utilizat pentru determinarea punctajului mediu anual este, de fapt, vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută în actele normative speciale.
Precizează că potrivit Normelor Tehnice date în aplicarea nr.HG1550/2004 (art.4.4), în situația pensiilor stabilite potrivit prevederilor nr.HG407/1990, stagiul complet de cotizare este de 17 ani pentru persoanele care și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă din zona II de radiații.
Arată că acest mod de calcul al punctajului se regăsește, de altfel, la alți colegi de-ai săi. Ori, precizează recurenta-reclamantă, nr.OUG4/2005 vorbește despreprincipiul egalității, în preambulul acestei ordonanțe aratându-se că:"În vederea susținerii măsurilor de reformare a sistemului de pensii prevăzute în Programul de guvernare, respectiv urgentarea procesului de recalculare a tuturor pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, aflate în plată, astfel încât să fie respectatprincipiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, elemente care vizează interesul public și constituie situații de urgență".
Consideră că motivarea instanței de fond, în sensul că drepturile de pensie ale reclamantei s-au născut în baza Legii nr.3/1977, iar nu în temeiul unor acte normative speciale, nu poate constitui temei al respingerii contestației formulate de aceasta, dacă se are în vedere dorința legiuitorului de a uniformiza pensiile, indiferent de anul ieșirii la pensie.
Recurenta-reclamantă mai arată că, potrivit dispozițiilor art.20 alin.(1) lit. b) din Legea nr.19/2000, activitatea desfășurată de ea a fost prestată într-un loc de muncă în condiții speciale, iar conform art.43 alin.(3) din aceeași lege, asigurații care și-au desfășurat activitatea în asemenea locuri de muncă și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 17 ani în zona II de expunere la radiații, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă. Ori, arată recurenta-reclamantă ea a lucrat peste 28 ani și 1 lună în zona II de expunere la radiații, aspect ce rezultă în special din adeverința nr.401/20.01.2005, eliberată de MINERAL M - și din adeverința nr.107/22.06.1998, emisă de Compania Națională a - - Sucursala
Precizează recurenta că prin adeverința nr.401/2005 se adeverește că în perioada 1964 - 1991 a primit un spor pentru activitatea în mediu radioactiv, acordat conform nr.475/1960, Decretului nr.163/1975, nr.HG407/1990 și HG nr.655/1990, ceea ce dovedește că și-a desfășurat activitatea într-un mediu radioactiv.
Consideră că în situația în care se pune problema de a se determina în ce zonă de expunere la radiații și-a desfășurat ea activitatea, acest fapt poate fi determinat cu ajutorul Anexei la HG nr.407/1990 și a celei de-a doua adeverințe, respectiv adeverința nr.107/1998, emisă de același angajator, totodată, ținându-se cont de prevederile art.3 alin.1 din HG nr.407/1990. Astfel, susține recurenta, doar coroborându-se cele două acte, s-ar observa că activitatea desfășurată de ea - "executarea de hărți, secțiuni geologice și planuri topografice -"- s-ar încadra în Zona a II a de expunere la radiații, adică în locuri de muncă în care se lucrează intermitent în contact cu materialul radioactiv și anume, pct.2 - locurile de muncă la suprafață, unde se execută lucrări de prospecțiuni, explorări, deschideri, pregătiri și exploatare a materiilor prime nucleare.
Mai arată recurenta-reclamantă că, dacă se au în vedere și prevederile art.3 alin.1 din HG407/1990, potrivit cărora: "în grupa a II de muncă, personalul care lucrează în zonele II și III de expunere la radiații", ar rezulta cu claritate că activitatea desfășurată de ea s-ar încadra în grupa II de muncă, zona II de expunere la radiații.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și, în consecință, desființarea, în tot, a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii sale.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art.304 pct.9 Cod proc. civilă, precum și normele de drept substanțial ale Legii nr.19/2000, HG nr.407/1990, HG nr.1550/2004 și Normele tehnice date în aplicarea HG nr.1550/2004.
Deși legal citată, intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B () nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecata recursului.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041Cod proc. civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod proc. civilă, îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Legea nr.3/1977 nu cuprindea noțiunea de stagiu complet de cotizare, aceasta fiind introdusă mai târziu, prin dispozițiile Legii nr.19/2000.
Astfel, în art.41 alin.4 din Legea nr.19/2000 se prevede că:"Stagiul complet de cotizareeste de 30 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei și de la 30 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 3.".
Art.8 din Legea nr.3/1977 prevedea că: "Personalul muncitor care are o vechime în muncă de minimum 30 ani bărbații și 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusă și limita de vârstă, la împlinirea vârstei de 62 ani bărbații și 57 de ani femeile.".
Din coroborarea acestor dispoziții legale, rezultă cănoțiunea de "stagiu complet de cotizare",reglementată de Legea nr.19/2000corespunde noțiunii de"vechime în muncă", reglementată de Legea nr.3/1977.
Dispozițiile art.8 din Legea nr.3/1977 reprezintă norma generală în materie de vechime în muncă, necesară pentru deschiderea dreptului la pensie, astfel că existau dispoziții speciale pentru cei care își desfășurau activitatea în grupe superioare de muncă.
Așadar, Curtea reține că stagiul complet de cotizare derogator, de doar 17 ani, a fost introdus prin dispozițiile art.43 alin.3 din Legea nr.19/2000, pentruasigurații care au desfășurat timp de cel puțin 17 ani activități încadrate în zona II de expunere la radiații,însă nici acest act normativ nu este aplicabil recurentei-reclamante, întrucât drepturile de pensie ale acesteia s-au născut sub imperiul Legii nr.3/1977, ci nu în temeiul Legii nr.19/2000.
Ori, după cum s-a arătat mai sus, în cazul pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stagiile complete de cotizare sunt fie cele prevăzute de Legea nr.3/1977, fie cele prevăzute de actele normative cu caracter special.
Totodată, întrucât adeverințele pe care le invocă recurenta-reclamantă atestă doar obținerea unor sporuri pentru lucrul în mediu radioactiv și încadrarea activității desfășurată de aceasta în grupa a Il-a de muncă, Curtea apreciază că ea nu a făcut doveda faptului că ar fi lucrat timp de cel puțin 17 ani în zona II de expunere la radiații, aspect ce a fost reținut, ca atare și de instanța de fond.
Cât privește sporurile pentru lucrul în mediu radioactiv, Curtea constată că acestea se acordau și altor salariați și anume, și acelor salariați care își desfășurau activitatea doar în zona III de expunere la radiații, deci nu numai celor care lucrau în zona II de expunere la radiații, astfel că această susținere a recurentei-reclamante nu poate constitui, în sine, un argument suficient pentru ca instanța de control judiciar să poată considera că ea și-a desfășurat activitatea în zona II de expunere la radiații.
De asemenea, Curtea mai constată că recurenta-reclamantă nu a prezentat nici un act de certificare sau vreun alt înscris din care să rezulte cu claritate și în mod indubitabil că ea și-ar fi desfășurat activitatea vreme de minimum 17 ani în zona II de expunere la radiații, așa cum a susținut atât în cuprinsul cererii de recurs, cât și în cuprinsul acțiunii introductive.
În sprijinul afirmațiilor sale, recurenta-reclamantă invocă doar adeverința nr.401/2005, eliberată de MINERAL M - (aflată la fila 12 din dosarul de fond), susținând că prin aceasta se certifică faptul că, în perioada 1964 - 1991, a primit un spor pentru activitatea în mediu radioactiv, ce a fost acordat conform nr.475/1960, Decretului nr.163/1975, nr.HG407/1990 și HG nr.655/1990, de unde rezultă că ea și-a desfășurat activitatea într-un mediu radioactiv.
Totodată, consideră că instanțele de judecată pot determina zona de expunere la radiații în ea și-a desfășurat activitatea, atât cu ajutorul Anexei la HG nr.407/1990, precum și cu ajutorul celei de-a doua adeverințe - nr.107/1998 -, eliberată de Compania Națională a - SA - Sucursala M (aflată la fila 13 din dosarul de fond), dacă, în același timp, se va ține cont și de prevederile art.3 alin.1 din HG nr.407/1990.
Astfel, recurenta susține că, în lipsa unei probe directe, certe, s-ar putea proba, în mod indirect, doar din simpla coroborare a celor de mai sus, că activitatea pe care ea a desfășurat-o, respectiv " executarea de hărți, secțiuni geologice și planuri topografice -", s-ar încadra în Zona a II-a de expunere la radiații, adică în locuri de muncă în care se lucrează intermitent în contact cu materialul radioactiv și anume, locurile de muncă la suprafață, unde se execută lucrări de prospecțiuni, explorări, deschideri, pregătiri și exploatare a materiilor prime nucleare.
Curtea constată că recurenta-reclamantă, susținând cele arătate mai sus, nu face trimitere, eventual, la prezumții, așa cum sunt acestea definite de dispozițiile Codului civil.
Potrivit dispozițiilor art.1199 din Codul civil,prezumțiilesunt definite ca fiind:
"onsecințele ce legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut.".
Conform dispoziților art.1203 din Codul civil:
" care nu sunt stabilite de lege sunt lăsate la luminile și înțelepciunea magistratului; magistratul nu trebuie să se pronunțe decât întemeindu-se peprezumții, care s aibă o greutate și puterea de a naște probabilitatea; prezumțiile nu sunt permise magistratului decât numai în cazurile când este permis și dovada prin martori, afară numai dacă un act nu este atacat că s-a fcut prin fraudă, dol sau violență.".
Din interpretarea sistematică, logico-juridică a textelor de lege suscitate, rezultă că ar fi nelegal ca instanța de control judiciar să își întemeieze convingerea pe prezumții fără greutate și care, totodată, nu ar avea nici puterea de a naște probabilitatea.
Dimpotrivă, Curtea apreciază că este datoare să pornească, așa cum impune textul de lege, de la fapte cunoscute - bazate peprobe directe-, care să inducă existența faptului vecin și conex cu cel generator de drepturi, nicidecum să pornească de la presupuneri, de la afirmații nedovedite ale reclamantei, care nu pot conduce la prezumții.
Această interpretare a dispozițiilor art.1199 din Codul civil a fost dată și de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală, cu prilejul pronunțării Deciziei nr.1604 din 21 februarie 2007.
Totodată, Curtea are în vedere și definiția prezumțiilor existentă în doctrină, unde prezumția este definită ca fiind considerarea unui fapt ca existent, dedus din experiența altui fapt, vecin și conex, fie ca inducerea existenței unui fapt necunoscut din cunoașterea altui fapt, datorită legăturii ce există între cele două fapte.
Așadar, prezumția poate fi definită și ca o presupunere făcută de către legiuitor sau de către judecător.
În ceea ce privește clasificarea prezumțiilor, o primă clasificare se face după autorul lor. Potrivit acestui criteriu, prezumțiile se împart în două categorii:prezumțiile legale- sunt cele ce reprezintă opera legiuitorului;prezumțiile simple- sunt acelea stabilite de magistrat (judecător).
Un alt criteriu este forța lor probantă. Potrivit acesteia, prezumțiile legale se împart în:prezumții absolute- cele ce nu pot fi răsturnate prin proba contrarie; prezumții relative - cele ce pot fi răsturnate prin proba contrarie, fie mai ușor, fie mai greu.
Așa cum s-a arătat și mai înainte, Curtea apreciază că, în speță, nu poate apela la prezumții, întrucât recurenta-reclamantă îi solicită nu numai să își formeze convingerea în raport doar de simple presupuneri, lipsite de relevanță juridică, dar și în lipsa unor probe care să fie în concordanță cu obiectul cauzei și, totodată, corespunzătoare fazei procesului (în calea de atac a recursului, singura probă admisibilă fiind proba cu înscrisuri, potrivit dispozițiilor art.305 din Codul d e procedură civilă).
Ca urmare, pentru argumentele prezentate mai sus, Curtea nu poate reține că recurenta-reclamantă face parte din categoria acelor asigurați care beneficiază de drepturi de pensie stabilite în condițiile prevăzute de acte normative cu caracter special (așa cum ea susține) și nici că, în ceea ce o priveșe, potrivit prevederilor art.1 alin.(4) din nr.HG1550/2004, stagiul complet de cotizare ce trebuia utilizat pentru determinarea punctajului mediu anual, ar fi, de fapt, vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie, prevăzută în acte normative speciale.
Este adevărat că, potrivit Normelor Tehnice date în aplicarea nr.HG1550/2004 (art.4.4), în situația pensiilor stabilite potrivit prevederilor nr.HG407/1990, pentru persoanele care și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă din zona II de radiații, stagiul complet de cotizare este de 17 ani, însă, cât timp recurenta-reclamantă nu a făcut dovada acestui fapt, aceste prevederi legale nu îi sunt aplicabile, așa cum a reținut, în mod justificat și prima instanță.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel că o va menține ca atare.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod proc. civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr.6385 din data de 15.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.18872/3/AS/2008, în contradictoriu intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 25.05.2009.
Jud. fond: ;
Președinte:Petre Magdalena
Judecători:Petre Magdalena, Ilie Nadia Raluca, Bodea
