Cerere recalculare pensie. Decizia 2253/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
(nr.format vechi 351/2009)
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.2253/
Ședința publică din data de 07 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER:
**************************
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.6615 din data de 28.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.20549/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului și intimata-reclamantă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții împrejurarea că la dosar s-a depus prin serviciul "Registratură" al secției, la data de 31.03.2009, de către intimata-reclamantă, în dublu exemplar, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, act procedural necomunicat părții recurente adverse până la acest termen de judecată.
De asemenea, se mai arată faptul că intimata-reclamantă a depus la dosar, prin serviciul "Registratură" al secției, la aceiași dată și o cerere prin care solicită judecarea pricinii în lipsa sa, întrucât, din motive de sănătate, nu se poate prezenta personal la instanța de recurs, iar în dovedirea celor învederate, a atașat un act medical, în original, respectiv adeverința eliberată la data de 26.03.2009.
Totodată, se mai arată faptul că și recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, prin recursul formulat, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.(2) Cod proc. civilă.
Curtea, constatând că ambele părți au solicitat judecarea pricinii în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.(2) Cod proc. civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Cu privire la recursul dedus judecății:
Prin sentința civilă nr.6615 din data de 28.10.2008, pronunțată în dosarul 20549/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a -a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Municipiului B ().
A obligat pârâta ca, în temeiul OUG nr.4/2005, să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantei, prin luarea în considerare și a veniturilor evidențiate în adeverința nr.1454/22.04.2008, emisă de -
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanta a fost pensionată în baza deciziei nr.-, emisă de Casa Locală de Pensii sector 4 B, pentru limită de vârstă.
La data de 24.04.2008, reclamanta a depus la Casa Locală de Pensii sector 4 adeverința nr.14554/22.04.2008 emisă de - B, tribunalul a constatat că reclamantei nu i-au fost valorificate sumele încasate ca urmare a salarizării în acord global, deși pentru ele s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale.
Instanța de fond a mai reținut că retribuirea în acord global presupune salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce înseamnă că, lunar, aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
A mai reținut că, potrivit Legii nr.27/1996, plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și aceasta se calcula prin raportare la venitul brut realizat de către angajat.
A avut în vedere prevederile art.1 din Decretul nr.389/1972, art.2, art.164 din Legea nr.19/2000, anexa 1 a OUG nr.4/2005.
Totodată, a mai reținut că, potrivit art.3 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială - dreptul comun în materie - dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege și că acest principiu este consacrat expres de art.2 din Legea nr.19/2000, care dispune că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
S-a mai reținut, de către tribunal că, în speța de față, au aplicabilitate dispozițiile legale cu valoare de principiu, în raport cu cele care decurg din acesta, dar nu îl respectă, deoarece soluția contrară ar presupune încălcarea principiului cu consecința că pe de o parte, nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar, pe de altă parte, s-ar crea o discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.
De asemenea, instanța de fond a apreciat că ar fi inechitabil, ca veniturile realizate înacord globalși prin plata deprimesau alte venituri suplimentare, anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, să nu fie luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, iar după intrarea în vigoare a legii să fie avute în vedere toate veniturile realizate.
Chiar dacă dintre acestea unele sunt venituri nepermanente, plata contribuției de asigurări sociale, în ambele situații, impune aceeași soluție cu privire la stabilirea drepturilor de pensie, întrucât, altfel, sumele plătite cu titlu de contribuție de asigurări sociale pentru veniturile realizate înacord globalși prin plata deprimesau alte venituri suplimentare nu ar corespunde unei contraprestații care să justifice reținerea lor.
Instanța de fond a reținut și că pârâta trebuia să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public (formele de retribuire prin acord, într-adevăr, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care, conform art.10 din Legea nr.3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă, conform reglementărilor aceluiași act normativ, dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale; ori, acestea se stabileau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar), în considerarea prevederilor legale și a adeverințelor eliberate de fostul de angajator al reclamantei, care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport și de veniturile suplimentare realizate de către aceasta, în calitate de salariat.
Având în vedere cele reținute mai sus, precum și dispozițiile art.87 și art.155 din Legea nr.19/2000, tribunalul a obligat-o pe pârâta B să emită o decizie de pensie, prin care să recalculeze, în temeiul OUG nr. 4/2005, începând cu data de 01.12.2005, drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantei, prin luarea în considerare și a veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr. 1454/22.04.2008 emisă de
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, în termenul legal, recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate netemeinicie.
Recurenta susține că sentința instanței de fond este criticabilă sub aspectul analizării probelor administrate și al aplicării greșite a prevederilor legale, în ceea ce privește luarea în calcul a veniturilor temporare -acordși prime, menționate în adeverința nr.1454/22.04.2008, emisă de -
Precizează, referitor la perioada în care reclamanta a lucrat în acord global, că art.164 din Legea nr.19/2000 (care reia prevederile art. 10 din Legea nr.3/1977, modificate si completate prin art.10 din Legea 49/1992) prevede că, la determinarea punctajelor anuale, se utilizează salariile brute sau nete, precum și sporurile permanente care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, înregistrate în carnetul de muncă.
Veniturile realizate în acord global reprezintă venituri temporare, fără caracter permanent și care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare (nefiind înscrise în carnetul de munca), astfel încât nu pot fi luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.
Referitor la veniturile dinprimeșiacord, obținute de intimata-reclamantă, conform adeverinței menționate, recurenta învederează că, potrivit literaturii juridice de specialitate, normele juridice se clasifică, după sfera aplicării lor, înnorme generaleșinorme speciale.
Normele generalese caracterizează prin aceea că au sfera cea mai largă de aplicabilitate într-un domeniu sau într-o ramură de drept și că, în domeniul drepturilor de asigurări sociale, Legea nr.19/2000 reprezintă dreptul comun.
Normele speciale sunt aplicabile unei sfere restrânse de relații, ele derogând de la dreptul comun(specialia generalibus derogant).Actele normative referitoare la sporuri sunt, în domeniul drepturilor de asigurări sociale, norme cu caracter special și întrucât normele speciale sunt derogatorii, în procesul aplicării lor ele cunosc un regim restrictiv, ca fiind de strictă interpretare.
Prin urmare, avându-se în vedere că, potrivit nr.OUG4/2005 (aprobată prin Legea nr.78/2005) - normă juridică ce are caracter special -, nu sunt luate în calcul, la stabilirea punctajului mediu anual, formele de retribuire care nu au avut caracter permanent și că, obligarea recurentei la emiterea unei decizii, cu luarea în calcul a sporurilor menționate în adeverința nr.1454/22.04.2008, emisă de - este netemeinică și nelegală, prin aceea că instanța de fond a încălcat principiul juridic, conform căruia norma juridică specială derogă de la cea cu caracter general și se aplică cu întâietate.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art.304 pct.8 și pct.9 și art.3041din Codul d e procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată (filele 10 - 12 dosar recurs), intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041Cod proc. civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod proc. civilă, îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Legea nr.19/2000 - legea-cadru în materia pensiilor stabilite în sistemul public - reglementează, prin norme cu caracter de protecție, cadrul și condițiile în care se stabilesc, se calculează și se plătesc drepturile de pensie ale persoanelor asigurate în acest sistem.
Astfel, art.161 alin.2 din actul normativ menționat mai sus prevede că: "În condițiile în care, pentru o anumită perioadă, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare de certificare. -".
Ca urmare, legiuitorul a înțeles sa ușureze sarcina probei pentru persoana asigurată în al cărei carnet de muncă nu sunt înregistrate toate datele necesare stabilirii și calculării drepturilor de pensie, prevenind, în acest mod, litigii viitoare, cu atât mai mult cu cât aparținea angajatorului obligația de a efectua operațiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Potrivit dispozițiilor art.2 lit. "e" din Legea nr.19/2000: "Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: - e)principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite; -.".
În raport de principiul contributivității, statuat de dispozițiile legale suscitate, Curtea apreciază că în mod justificat instanța de fond a reținut aspectul că intimata-reclamantă a făcut dovada, atât cu înscrierile existente în carnetul său de muncă, cât și cu actul de certificare eliberat de fostul angajator și anume, cu adeverința nr.1454/22.04.2008, eliberată de - (aflată la filele 5 - 18 din dosarul de fond), a tuturor veniturilor realizate, inclusiv a celor suplimentare, obținute în sistemul de retribuire înacord globalși cu titlu deprime, venituri pentru care s-au virat contribuțiile legale de asigurări sociale (), potrivit dispozițiilor art.1 din Decretul nr.389/1972.
Potrivit dispozițiilor art.78 din Legea nr.19/2000:"Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică".
Așadar, Curtea, apreciind cădispozițiile legale cu valoare de principiu se aplică prioritar, își însușește argumentele instanței de fond și având în vedere și dispoz.art.76 și următoarele din Legea nr.19/2000, referitoare la stabilirea punctajului în vederea calculării drepturilor de pensie, precum și dispozițiile art.2 din OUG nr.4/2005, apreciază că este îndreptățită intimata-reclamantă la luarea în calculul drepturilor sale de pensie a tuturor veniturilor și sporurilor obținute,inclusiv a celor cu tiltu de venituri înacord globalșiprime.
Având în vedere cele susținute de recurenta-pârâtă în motivarea recursului, Curtea mai reține și aspectul căveniturile obținuteprin munca desfășurată în sistemul de retribuireînacord globalnu sunt sporuri propriu-zise, ci acestea au reprezentat, practic,însăși o formă de retribuire, de unde reiese, indubitabil, caracterul lor permanent.
De altfel, reține Curtea, chiar recurenta Casa de Pensii a Municipiului B, încercând să argumenteze faptul că veniturile realizate în sistemul de acord global nu ar avea caracter permanent, face trimitere, în cuprinsul cererii sale de recurs, la ispozițiile art.4 și art.5 din Legea nr.2/1983 - lege ce reglementa lucrul în acord global -, dispoziții care prevedeau că,pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficia,ca parte variabilă a retribuției,de venituri suplimentare, pe caleaadaosului de acord, recunoscând, astfel, implicit, că aceste venituri reprezintă, de fapt, o formă de retribuire, nicidecum, sporuri cu caracter nepermanent, câtă vremeele au făcut parte din însăși retribuția personalului muncitor.
Astfel, Curtea reține că dispozițiile art.4 din Legea nr.2/1983 prevăd că: "Sistemul de retribuire asigură cointeresarea materială a celor ce muncesc la creșterea producției, a productivității muncii și a eficienței economice, precum și repartizarea echitabilă a veniturilor provenite din muncă, în raport corespunzător între veniturile individuale minime și maxime.Forma de retribuire în acord globalse extinde și se generalizează în toate unitățile economice."
De asemenea, Curtea are în vedere și dispozițiile art.5 din același act normativ, potrivit cărora: "munciisunt retribuiți în raport cu munca prestatăși rezultatele obținute.
În cazul depășirii producției planificateveniturile cresc în mod corespunzător și nu sunt plafonate.
În situația nerealizării producției sau a neîndeplinirii obligațiilor de la locul de muncăretribuția se diminuează în mod corespunzător, fără a se asigura venit garantat.".
Totodată, Curtea apreciază că sunt eronate susținerile recurentei, în sensul că dispozițiile OUG nr.4/2005 ar reprezentanorma specială, în raport de dispozițiile Legii nr.19/2000, care ar reprezentanorma generală.
Nu este vorba, în speță, despre aplicabilitatea normelor juridice speciale, în raport de normele juridice generale, ci doar despre succedarea, în timp, a actelor normative, fiind la îndemâna legiuitorului să modifice și să completeze actele normative, ulterior emiterii lor, în raport de necesitățile socio-economice și de voința politică.
Potrivit art.47 alin.2 din Constituție, republicată, cetățenii au dreptul la o pensie, stabilită conform legii. Ca urmare, legiuitorul este în drept să modifice, să completeze sau să abroge dispozițiile referitoare la condițiile de exercitare a dreptului la pensie "ori de câte ori consideră că situația economică a țării, resursele financiare existente permit sau impun anumite modificări",astfel cum a confirmat Curtea Constituțională a României.
Reformarea sistemului public de pensii este un obiectiv cuprins în Capitolul 7 - "Politica de protecție socială", din Programul de guvernare 2005-2008, de unde rezultă necesitatea adoptării unor măsuri de îmbunătățire a standardului de viață pentru persoanele vârstnice, in principal prineliminarea inechităților din sistemul public de pensii, existente între diferitele categorii de pensionari.
Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, au fost recalculate pensiile persoanelor pensionate anterior datei de 1 aprilie 2001, astfel încât toate pensiile să fie stabilite pe baza acelorași principii.
În sprijinul celor reținute mai sus, apreciază Curtea, vin tocmai argumentele formulate de către recurentă în cuprinsul cererii de recurs, referitoare laprincipiulspecialia generalibus derogant(latin exprimând regula potrivit căreia dispozițiile speciale derogă de la cele generale, în vreme ce acestea din urmă nu sunt susceptibile să deroge de la cele dintâi- generalia specialibus non derogant).
Așadar, Curtea reține că cele două acte normative au același domeniu de aplicare, și anume, domeniul pensiilor stabilite în sistemul public, iar sfera de aplicare a OUG nr.4/2005, fiind mai mică decât sfera de aplicare a Legii nr.19/2000, se suprapune, într-o oarecare măsură, sferei legii-cadru, ordonanța menționată nefăcând însă decât să completeze dispozițiile acestei legi.
Este adevărat că sfera de aplicare a dispozițiilor OUG nr.4/2005 este mai restrânsă decât sfera de aplicare a legii-cadru, însă ea se suprapune, practic, peste o parte din sfera de aplicare a legii menționate, fiind, într-o oarecare măsură una și aceeași sferă de aplicare.
Ca urmare, Curtea consideră că, în ceea ce privește analiza dispozițiilor OUG nr.4/2005, în raport de dispozițiile Legii nr.19/2000, nu se regăsește principiulspecialia generalibus derogant,întrucât nu este vorba despre norme cu caracter special, ce sunt derogatorii de la normele juridice cu caracter general, ci doar despre succedarea, în timp, a actelor normative din același domeniu, OUG nr.4/2005 nefâcând decât să completeze dispozițiile legii-cadru.
Chiar din preambulul OUG nr.4/2005 rezultă că acest act normativ a fost adoptat "n vederea susținerii măsurilor de reformare a sistemului de pensii prevăzute în Programul de guvernare, respectiv urgentarea procesului de recalculare a tuturor pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, aflate în plată, astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, elemente care vizează interesul public și constituie situații de urgență,-.".
Curtea mai are în vedere șirincipiului p. egalității, reglementat de dispozițiile art.2 lit. e) din Legea nr.19/2000, potrivit cărora:
"Art. 2.- Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: -
b)principiul egalității,care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege; -."
Apreciind toate criticile recurentei-pârâte drept simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, Curtea le va înlătura ca atare, urmând a menține hotărârea fondului, ca fiind legală și temeinică.
În consecință, pentru toate considerentele expuse mai sus,în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.6615 din data de 28.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.20549/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 04.04.2009
Jud.fond:;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Ilie Nadia Raluca, Bodea
