Contestație decizie pensie. Decizia 2251/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi 134/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă -.2251/
Ședința publică din data de 07 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recursului formulat de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului împotriva sentinței civile nr.6706 din data de 29.10.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.20151/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimatul-reclamant-având ca obiect "contestație decizie pensionare".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant personal, lipsind recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții împrejurarea că la dosar s-a depus prin serviciul "registratură" al secției la data de 31.03.2009 de către intimatul-reclamant întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, în dublu exemplar, act procedural necomunicat părții recurente până la acest termen de judecată.
Curtea, în ședință publică, procedează la identificarea intimatului-reclamant, acesta legitimându-se cu seria -.- eliberată de Secția -.10 Poliție la data de 04.07.2002. Intimatul-reclamant întrebat fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții intimate prezente în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Intimatul-reclamant având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, ca neîntemeiat, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești recurate ca fiind temeinică și legală, conform motivelor dezvoltate pe cale de întâmpinare.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6706/29.10.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B; a anulat decizia nr. -/10.04.2008 emisă de 3.
A fost obligată pârâta să emită o decizie, prin care să recalculeze pensia anticipată parțial cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu 16.01.2008, cu luarea în considerare și tuturor veniturilor atestate de adeverința nr. 26962/12.12.2007 emisă de RA.
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită conform prezentei sentințe și pensia efectiv încasată, pe perioada 16.01.2008 la zi și a respins cererea, sub celelalte aspecte, ca neîntemeiată.
În considerente a reținut că prin decizia nr. -/10.04.2008 au fost stabilite drepturile de pensie anticipată parțial cuvenite reclamantului, în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000.
Din buletinul de calcul atașat deciziei se constată că pârâta nu a luat în considerare și veniturile obținute sub formă de prime, ajutoare și adaosuri atestate de adeverința nr. 26962/12.12.2007 emisă de SC SA.
Din acest motiv decizia atacată este nelegală și a fost anulată, cu consecința obligării pârâtei la emiterea unei noi decizii.
Veniturile suplimentare față de retribuția tarifară de încadrare brută lunară trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Legea nr. 27/1966 prevede că plata contribuțiilor de asigurări sociale era datorată angajatorului și se calcula prin raportarea la venitul brut realizat de angajat.
Prin art. 1, Decretul nr. 389/ 1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat se dispune ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Se observă, așadar, că pentru toate aceste sume angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat și de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de față.
O dată reținut acest aspect, se cuvine a fi precizate dispozițiile art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora "sistemul public se organizează și funcționează având ca bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Potrivit art. 78 alin.1 din Legea nr. 19/2000, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Prin art. 4 alin. 2 și 3 din OUG nr. 4/2005 se precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței și că acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, se menționează în anexa 1 a Ordonanței că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare.
S-a mai reținut de către Tribunal că, potrivit art.3 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, dreptul comun în materie, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
Acest principiu este reiterat în Legea nr. 19/ 2000 prin art. 2, care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
S-a apreciat că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, față de cele care decurg din acesta, dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința că nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Prin urmare, pârâta trebuie să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public, în considerarea prevederilor art. 1 din OUG nr. 4/2005 enunțat anterior și a adeverințelor eliberate de fostul angajator care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport și de veniturile suplimentare realizate de salariat.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr. 19/2000, este construită în jurul acestui principiu fundamental, și anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementărilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
diferite asupra chestiunii în discuție între casele de pensii și instanțele judecătorești sunt generate de inconsecvența legiuitorului.
Pe de o parte se afirmă în art. 2 al legii cadru că "sistemul public se organizează și funcționează având ca bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Pe de altă parte, același legiuitor limitează fără nicio justificare rezonabilă aplicarea acestui principiu, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri și sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motivul că nu ar fi avut caracter permanent. Ceea ce este relevant nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților să primească contraprestație din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre parții.
În prezența unei dualități de reglementare, instanței judecătorești îi revine sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în art. 2 din Legea nr. 19/2000 și dezvoltat în art. 78 alin.1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Pentru considerentele mai sus expuse, Tribunalul, văzând și dispozițiile art. 155 lit. e) și f) din Legea nr. 19/2000, a apreciat ca fiind întemeiată în parte acțiunea formulată și, în baza art. 7 alin. 5 din OUG nr. 4/2005, a obligat pârâta să emită o decizie, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, începând cu data de 16.01.2008, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr. 26962/12.12.2007 emisă de RA.
Pin valorificarea veniturilor suplimentare care nu au fost avute în vedere la stabilirea inițială a pensie, punctajul mediu anual al reclamantului se va majora, astfel că instanța a obligat pârâta și la plata sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită în urma recalculării și pensia efectiv încasată în perioada 16.01.2008 la zi.
Cererea a fost respinsă sub celelalte aspecte, întrucât veniturile atestate de adeverința nr. 77/07.11.2007 emise de SC SA, reprezentând spor de vechime în cuantum de 12% și alte sporuri în cuantum de 21%, obținute în perioada 01.06.1989-01.05.1990, au fost luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie.
Din buletinul de calcul atașat deciziei din date privitoare la activitatea în muncă, rezultă că pentru această perioadă pârâta a luat în considerare un spor de vechime de 15%, consemnat la coloana a cincea, precum și alte sporuri, în cuantum de 21%, menționate la coloana a opta.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că hotărârea pronunțata de către instanța de fond a fost dată cu încălcarea legii (art.304, pct. 4, pct. 9 Cod procedură civilă).
Raportând considerentele sentinței civile recurate la prevederile Legii nr. 19/2000, recurenta a constatat următoarele:
Instanța de fond nu a respectat prevederile legale, în sensul că, adeverința nr. 26962/12.12.2007 emise de RA, nu îndeplinește condițiile de forma prevăzute de pct. VI din Anexa G nr.4/2005, în sensul că din cuprinsul adeverinței nu reiese temeiul legal în baza căruia sau acordat sporurile prevăzute în adeverința și denumirea sporurilor.
Conform pct. VI. din Anexa G nr.4/2005: adeverințele prin care se dovedesc aceste sporuri vor cuprinde:
- denumirea unității;
- perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă;
- funcția, meseria sau specialitatea exercitată;
- denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată;
- perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat;
- adeverințele vor purta număr, data eliberării, ștampila unității, precum și semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unității.
Încălcând prevederile legale, instanța de fond, fără a-și motiva susținerile, a obligat la recalcularea drepturilor începând cu data de 01.12.2005 cu luarea în considerare și a sporurilor menționate în adeverință, chiar dacă aceasta nu îndeplinește condițiile de fond și formă prevăzute de pct. VI din OUG nr. 4/2005, în sensul că nu este trecut temeiul legal în baza căruia au fost acordate.
Recurenta solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile nr. 6706/29.10.2008, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii reclamantului.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este nefondat.
Astfel, se reține că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de participanții la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite, conform principiului contributivității, care cere ca la stabilirea drepturilor de pensie să fie avute în vedere toate veniturile asupra cărora
s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverința eliberată de unitatea la care asiguratul și-a desfășurat activitatea.
În speță, s-a constatat că la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite petentului, intimata nu a valorificat sumele încasate, prevăzute în adeverința depusă la dosar.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul realizat de angajat, totodată art. 1 din Decretul nr. 389/1972 dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul salariat.
Cât privește OUG nr. 4/2005, aceasta stabilește că recalcularea
pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1.04.2001, se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, iar în privința primelor acordate, în anexa 1 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, nefăcând parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislației anterioare.
Or, veniturile suplimentare obținute de petent au avut caracter de continuitate, fiind incluse în câștigul brut realizat, față de care s-a reținut și virat contribuția de asigurări sociale, astfel că trebuie avute în vedere la recalcularea pensiei.
Se reține, de asemenea, că și art. 3 din Legea nr. 3/1977 ocrotea dreptul la pensie al tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă, pe baza contractului de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege, principiul fiind reiterat și prin art. 2 din Legea nr. 19/2000, care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite.
Față de reglementările anterior enunțate, se apreciază că au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, în raport cu cele care decurg din el, dar nu-l respectă, pentru ca soluția contrară ar duce la nerealizarea scopului urmărit de legiuitor, respectiv ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Prin urmare, în mod legal și temeinic, prima instanță a stabilit că și veniturile suplimentare menționate în adeverința depusă la dosar trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, astfel că recursul declarat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit art.312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNCIPIULUI împotriva sentinței civile nr.6706 din data de 29.10.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.20151/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.04. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./15.04.2009
Jud. fond:
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Ilie Nadia Raluca, Bodea
