Cerere recalculare pensie. Decizia 232/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 232/AS
Ședința publică din data de 15 septembrie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTORI: Răzvan Anghel, Maria Apostol Jelena Zalman
- -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în- C, județul C, împotriva sentinței civile nr. 184/3.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, - 1,. 12, județul C, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurenta pârâtă, consilier juridic, în baza delegației nr. 8123/14.09.2009, depusă la dosar și pentru intimata reclamantă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 84897/2009, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat și că intimata reclamantă a depus la dosar concluzii scrise.
Întrebate fiind, părțile susțin că nu mai au acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act de susținerile acestora, în sensul că nu au înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul recurentei pârâte, având cuvântul, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat.
Apărătorul intimatei reclamante, având cuvântul, solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii Tribunalului Constanța, ca legală și temeinică, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței depusă la dosar.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr-, astfel cum a fost precizată reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, a solicitat ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige instituția pârâtă la emiterea unei decizii de recalculare a drepturilor sale de pensie, cu includerea în baza de calcul și a veniturilor menționate în rubrica "salariu cu spor acord global", conform adeverinței nr. 1132/04.02.2009 emisă de,cu cheltuielile de judecată.
În considerente s-a arătat că la recalcularea drepturilor de pensie nu s-au luat în considerare toate veniturile pentru care fostul angajator - - a plătit contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale, astfel cum rezultă din adeverința menționată, în sensul că au fost valorificate sumele reprezentând salariu lunar și sporul de vechime, dar au fost ignorate veniturile consemnate sub titulatura,salariu cu spor acord global.
Prin întâmpinare, pârâta Cas olicitat respingerea acțiunii, în considerarea dispozițiilor cuprinse în anexa nr.OUG 4/2005, care exclude sporul de acord global din categoria veniturilor salariale care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
S-a solicitat să se înlăture apărările privitoare la plata contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale pentru aceste sume, întrucât acest fapt nu este de natură a atrage fructificarea automată a acestor sporuri, iar contribuția la pensia suplimentară a fost calculată și reținută la nivelul salariului tarifar.
Prin sentința civilă nr.184/AS/03.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a admis acțiunea formulată de reclamanta, a fost oligată pârâta să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantei cu includerea în baza de calcul și a veniturilor menționate în rubrica "salariu cu spor acord global", conform adeverinței nr. 1247 A/18.02.2009 emisă de A și a mai fost obligată pârâta la plata, către reclamant, a sumei de 250 lei cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a prezentat la Casa Județeană de Pensii C, în vederea recalculării drepturilor de pensie, adeverința nr.12470/18.02.2009 emisă de prin care s-a atestat de către fostul angajator cuantumul drepturilor salariale plătite în perioada 1970 - 1996, astfel cum s-au regăsit în statele de plată originale și cum au fost evidențiate, pe rubrici și coloane, în documentul arătat.
Angajatorul a menționat că sporul de acord este evidențiat împreună cu salariul aferent în coloana,salariu cu spor de acord din statul de plată, pentru care unitatea a reținut și virat contribuția de asigurări sociale.
S-a mai menționat că sporul de acord a fost plătit,în sumă globală adăugată la salariul tarifar conform Legii nr. 57/1974, art. 117 alin. 3.
Potrivit acestui text,În activitatea de cercetare științifică, inginerie tehnologică și proiectare se va utiliza cu precădere forma de retribuire în acord global, potrivit căreia un colectiv de cercetători sau proiectanți își asumă răspunderea de a efectua și finaliza o cercetare sau un proiect, într-un anumit termen, pentru care primește o sumă globală, stabilită în contract, în condițiile prevăzute de lege. Această formă de retribuire se va aplica îndeosebi pentru crearea și introducerea în producție a unor tehnologii sau produse noi, perfecționarea și modernizarea celor existente, proiectarea obiectivelor de investiții și va cuprinde întreg ciclul cercetare-proiectare și aplicarea în producție a rezultatelor obținute pînă la atingerea parametrilor stabiliți. În contract se prevăd termenele, parametrii sau indicatorii tehnico-economici care trebuie obținuți, condițiile de calitate, sumele totale pentru retribuire și alte condiții. Sumele pe lucrări pentru retribuirea personalului din cercetare, inginerie tehnologică și proiectare se vor stabili, pe bază de norme de muncă pe unități fizice, pe categorii de lucrări. Personalul care lucrează în acord global primește, pe parcursul executării lucrărilor, avansuri lunare reprezentînd 80% din retribuția tarifară. cumulate nu pot fi mai mari de 80% din suma stabilită pe lucrare. La predarea obiectivelor de cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și proiectare, suma totală stabilită pe lucrare se repartizează membrilor colectivului în funcție de contribuția acestora. Din suma cuvenită fiecăruia se reține o parte de 10%, care se restituie după aplicarea în producție sau intrarea în funcțiune a obiectivului respectiv și realizarea indicatorilor tehnico-economici prevăzuți în proiecte sau în documentația tehnică, iar cealaltă parte, de 90%, se plătește după ce în prealabil s-au scăzut avansurile primite, dacă au fost îndeplinite condițiile prevăzute în contract.
Prin urmare, actul normativ impunea, ca modalitate preponderentă de plată a muncii personalului cu activitate în domeniile vizând cercetarea științifică, ingineria tehnologică și proiectarea ( ultimul fiind domeniul de activitate al reclamantei ), retribuirea în acord global, ceea ce presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale lunare.
Această situație nu excludea, însă, aplicarea Decretului nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, care prin textul art. 1 impunea fostelor unități socialiste de stat și tuturor persoanelor juridice să vireze la bugetul asigurărilor sociale o contribuție de 15% asupra,câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Prin urmare, retribuirea în acord global era diferită de salarizarea cu retribuția tarifară prin elementele definite în art. 117 alin. 3 din Legea nr. 57/1974, fiind însă neechivoc faptul că drepturile obținute în acest mod de personalul din proiectare era supus plății contribuției la bugetul asigurărilor sociale potrivit legislației în vigoare la acea dată, iar nu exceptat de la această obligație legală, conform art. 2 din Decretul nr. 389/1972.
În egală măsură, art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat prevedea că:,Dreptul la pensia de asigurări sociale este recunoscut tuturor cetățenilor țării care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care unitățile socialiste au depus contribuția prevăzută de lege, la fondul de asigurări sociale de stat.
Fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat se constituie din contribuțiile pe care le plătesc unitățile socialiste, precum și din sumele alocate în acest scop de la bugetul de stat.
Aceeași obligație legală impusă angajatorului s-a regăsit și în prevederile Legii nr. 49/1992, care a modificat și completat Decretul nr. 389/1972.
Toate aceste acte normative au fost abrogate la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Principala apărare formulată de instituția pârâtă se raportează la prevederile cuprinse în Anexa Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, care într-o mențiune finală consemnează că,Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001:
- formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Pornind de la premisa corectă că veniturile care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor potrivit legislației anterioare nu pot participa la evaluarea punctajului mediu anual în condițiile Legii nr. 19/2000 ( întrucât nu au fost făcute virări din aceste câștiguri la bugetul asigurărilor sociale ), instanța va reține că această ipoteză nu se aplică în mod abstract și cu caracter general, urmând a se statua, în fiecare caz în parte, dacă veniturile asiguratului au beneficiat de deducerea cotei de contribuție la acest buget.
La această concluzie s-a raportat și soluția pronunțată de Curtea Constituțională în analiza excepției de neconstituționalitate a mențiunii de la pct. IV din anexa nr.OUG 4/2005, reținându-se în esență prin decizia nr. 736/24.10.2006 ( publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 4/04.01.2007 ) că aceste dispoziții nu modifică, cu caracter retroactiv, legislația anterioară și că,verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la bugetul asigurărilor sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului mediu anual și dacă sau nu aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor, constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete.
Ori, în speță, fostul angajator a emis o adeverință certificată în condițiile nr.OUG 4/2005, prin care a menționat că s-au reținut și virat contribuțiile pentru asigurări sociale și pensie suplimentară prin raportare la întreg venitul brut realizat lunar, care include așadar și salariul cu sporul de acord global.
S-a făcut aplicarea art. 274 Cod.pr.civ.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii
În motivarea recursului a arătat că urmare a depunerii adeverinței de venituri invocate în cererea introductivă, s-a procedat la verificarea acesteia însă s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 164 al.3 din Legea nr. 19/2000 raportat la cuprinsul anexei la OUG nr. 4/2005 întrucât nu sunt considerate sporuri cu caracter permanent și nu pot fi luate în calcul la stabilirea pensiei formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie sau după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale. Pentru aceste motive s-a arătat că sentința recurată este netemeinică și nelegală.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, expunându-și punctul de vedere prin concluziile scrise și concluziile orale formulate de avocatul ales.
Analizând sentința recurată prin prisma susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din copia carnetului de muncă seria - nr. - rezultă că reclamanta a fost angajat în cadrul Institutului de ări Județean C și ulterior în cadrul SC SA C în funcția de tehnician proiectant.
În adeverința nr. 1247 A/18.02.2009 emisă de SC SA C se atestă faptul că în perioada ianuarie 1970 - decembrie 1996 aceasta a fost retribuită în acord global iar pentru veniturile realizate s-au reținut și virat contribuțiile pentru asigurări sociale și pensie suplimentară. Adeverința nr. 1247/18.02.2009 evidențiază în mod detaliat veniturile realizate de reclamant în respectiva perioadă. Adeverința nr. 1247 /18.02.2009 apare ca o completare ce cuprinde explicații față de adeverința nr. 1247/18.02.2009
Este adevărat că la punctul VI din Anexa 1 la OUG nr. 4/2005 se face o mențiune potrivit cu care nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 următoarele: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale; participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitățile economice; premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite; recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate; diurnele de deplasare și de delegare, indemnizațiile de delegare, detașare și transfer; drepturile de autor; drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale, în cazul desfacerii contractului de muncă; al 13-lea salariu; alte sporuri care nu au avut caracter permanent.
Această enumerare, din modul în care este formulată, rezultă că nu are un caracter exhaustiv ci numai exemplificativ, în sensul că pot exista și alte venituri care nu se iau în calcul la stabilirea pensiei, în măsura în care îndeplinesc aceleași criterii ca și veniturile enumerate.
Din formularea acestei mențiuni rezultă că nu pot fi luate în calcul acele venituri care, pe de o parte, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 și care, pe de altă parte, nu au avut caracter permanent.
Rezultă așadar că dacă anumite venituri au fost avute în vedere de legislația anterioară datei de 1 aprilie 2001 la calcularea pensiei și au avut un caracter permanent, aceste venituri trebuie avute în vedere la stabilirea pensiei și în conformitate cu Legea nr. 19/2000, și nu pot fi incluse între veniturile la care se referă mențiunea de la punctul VI din Anexa 1 la OUG nr. 4/2005, care nu sunt avute în vedere la stabilirea pensiei.
Desigur, nu se poate accepta ca o perioadă în care un asigurat a fost retribuit în acord global să nu fie avută în nici un mod în vedere la stabilirea stagiului de cotizare și implicit a punctajului mediu anual pe baza căruia se determină pensia, întrucât o astfel de concluzie ar contraveni principiului contributivității consacrat de art.2 lit. e din Legea nr. 19/2000 potrivit cu care fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Pe de altă parte, art. 78 al.(1) din Legea nr. 19/2000, stabilește că numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Așadar, în măsura în care un anumit venit a avut caracter permanent și ca urmare a constituit baza de calcul pentru contribuțiile de asigurări sociale acesta trebuie avut în vedere la determinarea pensiei în sistemul Legii nr. 19/2000.
De asemenea, mențiunea cuprinsă la punctul VI din Anexa 1 la OUG nr. 4/2005 trebuie interpretată prin raportare la întreg conținutul său.
Astfel, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale, sunt indicate printre sursele unor venituri care nu sunt luate în calcul la determinarea punctajului mediu anual în baza Legii nr. 19/2000 numai pentru că îndeplinesc condițiile enunțate anterior, respectiv nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 și, pe de altă parte, nu au avut caracter permanent.
În cazul reclamantei însă, aceste două condiții nu sunt îndeplinite.
De aceea nici art. 164 al.3 din Legea nr. 19/2000 nu are aplicabilitate.
Veniturile obținute de reclamantă în acea perioadă erau venituri cu caracter permanent pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale astfel cum atestă emitentul adeverinței.
De altfel, în adeverința eliberată, fostul angajator a arătat în mod expres că în perioada respectivă la nivelul întregului Institut s-a aplicat forma de salarizare în acord global, reclamanta realizând venituri suplimentare permanente pentru care s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
În acest sens trebuie avute în vedere prevederile legale în vigoare în perioada respectivă și specificul activității desfășurate de reclamantă.
Astfel, în conformitate cu art. 117 (3) din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii (republicată), în activitatea de proiectare se utiliza cu precădere forma de retribuire în acord global, potrivit căreia un colectiv de proiectanți își asuma răspunderea de a efectua și finaliza o cercetare sau un proiect, într-un anumit termen, pentru care primea o sumă globală, stabilită în contract, în condițiile prevăzute de lege. Personalul care lucra în acord global primea, pe parcursul executării lucrărilor, avansuri lunare reprezentând 80% din retribuția tarifară. cumulate nu puteau fi mai mari de 80% din suma stabilită pe lucrare. La predarea obiectivelor de proiectare, suma totală stabilită pe lucrare se repartiza membrilor colectivului în funcție de contribuția acestora. Din suma cuvenită fiecăruia se reținea o parte de 10%, care se restituia după intrarea în funcțiune a obiectivului respectiv și realizarea indicatorilor tehnico-economici prevăzuți în proiecte sau în documentația tehnică, iar cealaltă parte, de 90%, se plătea după ce în prealabil s-au scăzut avansurile primite, dacă au fost îndeplinite condițiile prevăzute în contract.
Așadar, reclamanta primea în realitate tot salariu dar în altă modalitate de plată, cu un avans lunar de 80% din salariul tarifar și cu plata diferenței la finalizarea lucrării, putând obține la final un venit mai mare ca diferență dintre suma salariilor tarifare și suma cuvenită pentru întreaga lucrare. Având în vedere modului de repartizare a plăților, pe o anumită perioadă de executare a lucrării, cu plata unor sume cu titlu de avans, practic, salariul lunar al reclamantei era media lunară a veniturilor în perioada respectivă, contribuția pentru asigurări sociale fiind corespunzătoare acestei valori.
Diferența dintre suma totală primită pentru o perioadă de activitate (necesară realizării fiecărui proiect) și suma salariilor tarifare, nu constituie un "spor" ci constituie tot parte a salariului pentru care era însă stabilită o modalitate specială de plată în anumite cote procentuale, plățile efectuate de angajator fiind repartizate inegal în perioada de referință.
Mai trebuie avute în vedere și prevederile art.2 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, potrivit cu care contribuția pentru asigurările sociale de stat nu se datora asupra sumelor reprezentând: drepturile plătite asiguraților din fondurile asigurărilor sociale de stat; drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale în cazul desfacerii contractelor de muncă; diurnele de deplasare, detașare și indemnizațiile de transferare; drepturile de autor sau de colaborator extern; retribuțiile pentru executarea de lucrări sau pentru prestarea de servicii pe bază de contracte civile ori pentru alte categorii de lucrări care nu au la bază contracte de muncă reglementate, ca atare, prin legislația muncii; premiile acordate de unitățile economice din beneficiile realizate.
În ceea ce privește veniturile obținute în sistem de acord global nu era prevăzută o astfel de excepție.
Așadar, veniturile realizate de reclamantă în plus față de salariul tarifar nu constituiau un spor cu caracter nepermanent și pentru care nu se achitau contribuții de asigurări sociale.
De altfel, se poate constata din cuprinsul adeverinței prezentate că în unele luni aceasta avea un salariu realizat mai mic decât salariul tarifar, ceea ce corespunde modului de repartizare a plăților făcute de angajator în conformitate cu sistemul de plată în acord global.
Apoi, mai trebuie avut în vedere că potrivit Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, veniturile obținute în sistemul de salarizare în acord global erau avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie.
Astfel, potrivit art.21 al.1 lit. b din această lege media retribuțiilor tarifare lunare care se lua în considerare la calcularea pensiei se stabilea pentru personalul care lucra în acord, pe baza retribuției tarifare de încadrare, corespunzătoare la 204 ore.
În aceste condiții, reclamanta este îndreptățită să beneficieze de calcularea punctajului mediu anual în concordanță cu veniturile avute și în special în concordanță cu contribuțiile realizate la fondul asigurărilor sociale.
Potrivit art. 169 al. 1 din Legea nr. 19/2000, pensia poate fi recalculată prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia.
Desigur, această prevedere este aplicabilă și în cazul în care nu s-au valorificat în cadrul unui stagiu de cotizare anumite date cu privire la veniturile reale obținute de beneficiar, fiind vorba de o valorificare incorectă a stagiului de cotizare respectiv.
În consecință în mod corect instanța de fond a considerat că la determinarea punctajului mediu anual în vederea stabilirii cuantumului pensiei la care este îndreptățită reclamanta trebuie avute în vedere și veniturile primite în sistemul de plată în acord global astfel cum sunt evidențiate de adeverința depusă de aceasta, astfel încât în temeiul art. 312(1) Cod.pr.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 274 Cod.pr.civ. va fi obligată recurenta către intimată la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat conform chitanței seria - - nr.-/01.09.2009).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenta pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în- C, județul C, împotriva sentinței civile nr. 184/3.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, - 1,. 12, județul
Obligă recurenta la 150 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2009.
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel | JUDECĂTOR 2: Maria Apostol Jelena Zalman | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
jud.
2 ex./ 24.09.2009.
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Maria Apostol Jelena Zalman
