Cerere recalculare pensie. Decizia 234/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.234/
Ședința publică din 24 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul G, domiciliat în G,-, --17,.1,.12, jud.G împotriva sentinței civile nr.1695/04.11.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII G, cauza având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: intimata-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII G reprezentată de consilier juridic cu delegație la dosar, lipsă fiind recurentul-reclamant
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurentul-reclamant a depus la dosar răspuns la întâmpinare în două exemplare; după care:
Se înmânează reprezentantului intimatei-pârâte o copie de pe răspunsul la întâmpinare, învederând că nu solicită termen pentru a lua la cunoștință de conținutul acestuia. Precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri reprezentantului intimatei-pârâte.
Reprezentantul intimatei-pârâte solicită respingerea recursului declarat de recurentul-reclamant G, ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Depune concluzii scrise susținute pe scurt în fața instanței.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1695/4.11.2009 Tribunalul Galația respins excepția tardivității ca nefondată.
A respins acțiunea având ca obiect litigiul de muncă intervenit între reclamantul G în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII G, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Tribunalul Galați sub nr- reclamantul Gas olicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii G, emiterea unei deciziei de recalculare a pensiei în care la stabilirea punctajului mediu anual, să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani și plata diferențelor dintre pensia cuvenită și pensia încasată, începând cu data de 01.12.2005.
Motivându-și în fapt acțiunea, a arătat că este pensionat pentru limită de vârstă și vechime integrală, în temeiul prevederilor Legii nr. 19/2000.
A susținut că deși a lucrat timp de 26 de ani, 7 luni și 14 de zile în grupa I de muncă, perioadă în care a cotizat efectiv la bugetul asigurărilor sociale de stat, pârâta, la stabilirea punctajului mediu anual, a utilizat în mod eronat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, în loc de 20 de ani, având în vedere disp. art. 2 din Normele metodologice de aplicare a nr.HG 1550/2004.
În susținerea acțiunii, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
În drept a invocat disp. Legii nr. 19/2000.
Pârâta, în termen legal a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării acțiunii, având în vedere disp. art. 86 ind.3 din Legea nr. 19/2000 potrivit cărora decizia emisă în condițiile art. 86 alin.1 din aceiași lege, poate fi contestată la instanța judecătorească competență în cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului, în termen de 45 de zile de la comunicare.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A învederat că la data pensionării reclamantului, stagiul total de cotizare al acestuia, era de 46 de ani, 11 luni și 29 zile, din care 26 de ani, 7 luni și 14 zile, în grupa I de muncă, ca mecanic de locomotivă.
Acordarea pensiei de limită de vârstă cu reducerea vârstei de pensionare corespunzător vechimii realizate în grupa I și /sau II de muncă era condiționată de realizarea vechimii integrale în muncă, de 30/25 de ani, prevăzută la art. 8 din lege, în care se includea sporul de vechime de 6 luni pentru fiecare an lucrat în grupa I, respectiv 3 luni pentru fiecare an lucrat în grupa a II-
Ulterior prin intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, s-a prevăzut că eșalonarea vârstelor standard, a stagiilor complete și minime de cotizare, sunt prevăzute în anexa 3 la lege, detaliată în anexa 9 la Ordinul nr. 340/2001 al Ministerului Muncii Solidarității Sociale și a Familiei.
La art. 2 din actul normativ sus-menționat, se precizează în mod expres, stagiul complet de cotizare care se utilizează la determinarea punctajului anual prin aplicarea formulei de calcul prevăzută de Legea nr. 19/2000 și anume: vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condiții prevăzute de acte normative cu caracter special (pentru aceștia din urmă aplicându-se disp. art. 43 din Legea nr. 19/2000.
Cum activitatea desfășurată de reclamant nu se regăsește la art. 43 al.1 și 2 din Legea nr. 19/2000, și nici nu a făcut obiectul actelor normative cu caracter special, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În combaterea susținerilor reclamantului, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Potrivit disp. art. 137 Cod procedură civilă, instanța a analizat excepția tardivității formulării acțiunii, pe care a respins-o ca nefondată, motivat de faptul că reclamantul nu contestă decizia din 30.11.2005, care ar fi presupus punerea în discuție a termenului prevăzut de disp. art. 87 ind.3 din Legea nr. 19/2000, ci o recalculare a drepturilor de pensie, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Pe fondul cauzei, s-au reținut următoarele:
Potrivit deciziei nr.-/24.04.1998, reclamantul G este beneficiarul unei pensii pentru munca depusă și limită de vârstă în temeiul disp. Legii nr.3/1977, începând cu 01.03.1998.
Prin acțiunea formulată, a solicitat recalcularea drepturilor de pensie, prin utilizarea la stabilirea punctajului mediu anul, a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani precum și plata diferențelor dintre pensia cuvenită și pensia încasată, începând cu data de 01.12.2005.
Potrivit Legii 3/1977, activitatea era reglementată în trei grupe de muncă (I, III, III), iar ulterior datei de 01.04.2001 - data intrării în vigoare a Legii 19/2000 - activitatea este reglementată în condiții speciale, condiții deosebite și condiții normale.
Din conținutul deciziei de pensionare, s-a reținut că reclamantul a lucrat 26 de ani, 7 luni și 14 de zile în grupa I de muncă, astfel că stagiul total de cotizare la data pensionării, a fost de 46 de ani, 11 luni și 29 zile.
Prin art. 14 ind.1 din Legea nr. 3/1977 s-a prevăzut numai acordarea unui spor la vechimea în muncă, de 6 luni pentru fiecare an lucrat în grupa I și 3 luni pentru fiecare an lucrat în grupa a II-a, reducerea vârstei de pensionare de 60 de ani pentru bărbați și 55 de ani pentru femei, cu ani întregi, corespunzător sporului acordat pentru grupa de muncă și nivelul reducerii vârstei de pensionare de 60 de ani pentru bărbați și 55 ani pentru femei.
Astfel, se poate observa, că această dispoziție legală nu face nicio referire la reducerea vechimii integrale în muncă sau a stagiului complet de cotizare.
Mai mult Legea nr.19/2000, condiționează acordarea pensiei pentru limită de vârstă pentru asigurații care și-au desfășurat activitatea în condiții deosebite de muncă sau grupa I de muncă, altele decât cele prevăzute la art. 43 din lege, de realizarea stagiilor complete de cotizare prevăzute în Anexa nr.3, în care se include sporul de vechime calculat conform Legii nr.3/1977 și care constituie stagiu de cotizare, potrivit art. 160 alin.1 din lege.
Prin urmare, textul art. 2 alin.4 din nr.HG1550/2004, stabilește stagiul complet de cotizare prevăzut de actele normative cu caracter special în vigoare până la 01.04.2001 pentru personalul care și-a desfășurat activitatea în condiții speciale de muncă, nominalizat și la art. 43 din Legea nr. 19/2000.
Susținerea reclamantului că pârâta la recalcularea drepturilor sale de pensie, ar fi trebuit să utilizeze un stagiu de cotizare de 20 de ani, nu a fost reținută, dat fiind faptul că disp. art. 43 al. 1 din Legea nr.19/2000, privesc persoanele care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă în condiții speciale cum sunt cele din: unitățile miniere, activități de cercetare, exploatare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele și II de expunere la radiați, aviația civilă, activitate artistică.
Or, reclamantul nu a prestat nicio activitate care să se regăsească în conținutul dispozițiilor legale menționate.
Față de aceste considerente, a fost respinsă ca nefondată acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- Hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea și interpretarea eronată a disp.OUG nr.4/2005 respectiv a art.4 (1) conform căruia, determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor nr.HG1550/2004, care la art.2 al.4 prevede că pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977 - 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea 3/1977.
- Este adevărat că funcția de mecanic de locomotivă nu se regăsește în prevederile din Legea 19/2000 dar Legea 226/2006 la art.2 (2) prevede că, sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii 19/2000, în care asigurații și-au desfășurat activitatea pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conf. legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale, iar în anexa nr.1 la lege această funcție este expres nominalizată la pct.7.
În concluzie a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept a invocat disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de recurent cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf.cu disp.art.304 indice 1 Cod procedură civilă Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1 al.1 din Legea 226/2006 începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrați în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prev.în anexa 1.
Conf.alin.2 al aceluiași articol, locurile de muncă prev.la al.1 sunt cele din unitățile prevăzute în anexa 2, care au obținut avizul pentru îndeplinirea prevederilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, conf.HG nr.1025/2003.
Este adevărat că potrivit art.2 al.2 din Legea 226/2006 sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare în care asigurații și-au desfășurat activitatea pe durata programului normal de lucru din lună respectiv, în locurile de muncă încadrate conf. legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale dar recurentul nu a făcut dovada că societatea unde și-a desfășurat activitatea a obținut avizul pentru îndeplinirea prevederilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conf.cu prev.nr.HG1023/2003.
Din analiza textelor de lege menționate rezultă fără echivoc că în anexa 2 la Legea 226/2006nu este menționată și societatea unde a lucrat recurentul. Pentru considerentele expuse mai sus,Curtea apreciază că în cauza dedusă judecății nu devin aplicabile disp.art. 2 alin.2 din Legea 226/2006.
De asemenea, recurentul-reclamant a interpretat eronat că disp.art.77 al.2 raportat la art.43 al.1 și 2 din Legea 19/2000 modificată și completată îi sunt aplicabile în sensul că, la determinarea punctajului mediu anual în conf.cu prev.OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public trebuia să se utilizeze stagiul complet de cotizare de 20 de ani.
Prin decizia nr.40/22.08.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că disp.art.77 al.2 raportat la art.43 al.1 și 2 din Legea 19/2000, se interpretează în sensul că stagiile complete de cotizare utilizate la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977- 31 martie 2001, și care au desfășurat activitate în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art.14 din Legea 3/1977 ( care este abrogat).
Față de decizia menționată recurentul apreciază că încadrarea în grupa I - a de muncă pentru categoriile profesionale și locurile de muncă prevăzute de legislația aplicabilă până la data de 1.04.2001este echivalatăcu încadrarea în condiții speciale.
Însă, Curtea nu este de acord cu afirmația recurentului conform căreia, acestei categorii de asigurați, respectiv cei încadrați în grupa I de muncă, indiferent de locul de muncă îi sunt incidente disp.art.43 al.1 din Legea 19/2000 întrucât aceasta reprezintă legea specială și nu actul normativ cu caracter special la care face trimitere art.2 al.4 din nr.HG1550/2004.
Astfel, art.2 din actul normativ menționat prevede în mod expres că stagiul complet de cotizare care se utilizează la determinarea punctajului anual prin aplicarea formulei de calcul prev. de Legea nr.19/2000 respectiv:
- vechimea integrală în muncă prev.de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie;
- vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie, pentru persoanele beneficiare de pensie stabilite în condiții prev.de acte normative cu caracter special.
La stabilirea drepturilor de pensie recalculate s-au avut în vedere stagiile de cotizare prev.de aceste acte normative cu caracter special pentru categoriile profesionale la care se referă.
Pentru orice altă categorie profesională sau activitate desfășurată în alte locuri de muncă decât cele din subteran, stagiile complete de cotizare prev.pentru mineri la art.43 al.1 lit.a din Legea 19/2000 de 20 de ani, nu poate fi utilizat la determinarea punctajului mediu anual numai pentru motivul care este același cu cel prev.la art.141din Legea 3/1977.
Din analiza art.14 indice 1 din Legea 3/1977 rezultă fără echivoc că acest text de lege nu are semnificația reducerii vechimii integrale în muncă respectiv a stagiului de cotizare contrar celor susținute de recurent.
Mai mult, Legea 19/2000 condiționează acordarea pensiei pentru limită de vârstă pentru asigurații care și-au desfășurat activitatea în condiții deosebite de muncă sau grupa I de muncă, altele decât cele prev.la art.43 din lege, de realizarea stagiilor complete de cotizare prev.în anexa 3 la lege în care se include sporul de vechime calculat conf. Legii 3/1977 și care constituie stagiu de cotizare potrivit art.160 al.1 din lege.
De asemenea, art.2 al.4 din nr.HG1550/2004 statuează stagiul complet de cotizare prev.de actele normative cu caracter special în vigoare până la 1.04.2001 pentru personalul care și-a desfășurat activitatea în condiții speciale de muncă, nominalizat și la art.43 din Legea 19/2000.
Or, activitatea desfășurată de recurent nu se regăsește la art.43 sal.1 și 2 din Legea 19/2000 (mineri, personalul artistic și aviația civilă) și nici nu a făcut obiectul actelor normative cu caracter special menționate, care se au în vedere în aplicarea art.2 alin.4 din nr.HG1550/2004.
În ceea ce privește susținerea recurentului că există hotărâri judecătorești irevocabile, dând exemplu decizia civilă 1895/25.03.2009 a Curții de APEL GALAȚI pronunțată într-o altă cauză, arătăm următoarele:
Recurentul a fost pensionat la data de 1.05.1998 cu o vechime în muncă dovedită de 46 de ani 11 luni și 29 de zile, din care 26 de ani 7 luni și 14 zile încadrată în grupa I de muncă, ca mecanic de locomotivă.
Practica judiciară depusă la dosar nu este obligatorie pentru instanță întrucât potrivit Constituției, judecătorii se supun doar legii.
Hotărârile judecătorești pronunțate în alte cauze sunt opozabile doar acelor părți litigante din cauza respectivă și nu,erga omnes.
În consecință, instanța trebuie să se bazeze în pronunțarea soluției adoptate pe temeiuri de drept aplicabile speței dedusă judecății și pe propria convingere rezultată din analizarea situației de fapt raportată la probele administrate în cauză.
Mai mult, CEDO prin hotărârea pronunțată la data de 6.12.2007 în cauza Beian împotriva României a precizat faptul că divergențele de jurisprudență constituie prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale iar rolul de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței revine instanței supreme.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, Curtea apreciază că recursul contestatorului este nefondat astfel că în temeiul disp.art.312 al.2 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G, domiciliat în G,-, --17,.1,.12, jud.G împotriva sentinței civile nr.1695/04.11.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 24 Februarie 2010.
Președinte, | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud./19.03.2010
Tehnored./4 ex./ 19 Martie 2010
Fond:-
Asistenți jud.--
Com. 2 ex.părți/
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
