Cerere recalculare pensie. Decizia 2387/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 145/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2387R
Ședința publică de la 10 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Zuluf Petronela Iulia
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind cererea de recurs formulată de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.6711 din 29.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.20183/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect-recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
Se învederează faptul că la dosar intimatul a depus prin serviciul registratură la data de 06.04.2009 întâmpinare în 2 exemplare.
Curtea constatând cauza în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsă, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6711 din 29.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.20183/3/AS/2008, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B, și a fost obligată pârâta să emită o decizie în baza OUG nr.4/2005, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 1.09.2005, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, precum și la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența pentru pensia cuvenită conform sentinței și pensia efectiv încasată pe perioada 01.09.2005 - la zi.
Prin aceeași sentință, a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 500 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin decizia nr.- din 28.02.2007, pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, a recalculat drepturile de pensie cuvenite reclamantului, stabilind în favoarea acestuia, începând cu data de 01.09.2005, o pensie pentru limită de vârstă pe baza unui punctaj mediu anual de 1,85391 puncte.
Din buletinul de calcul aferent deciziei a rezultat că pârâta a utilizat, la determinarea punctajului mediu anual, un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Drepturile de pensie ale reclamantului s-au născut la data de 01.12.1996, în baza Legii nr.3/1977. Prin urmare, acesta este actul normativ care trebuie avut în vedere pentru a verifica dacă pârâta a aplicat în mod corect dispozițiile legale privind stagiul complet de cotizare.
Aceasta întrucât potrivit art.2 alin.3 din nr.HG1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000, "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977".
Legea nr.3/1977 nu cuprindea noțiunea de "stagiu complet de cotizare", care a fost introdusă abia începând cu Legea nr.19/2000.
În art.41 alin.4 din Legea nr.19/2000 se prevede ca "stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei și de la 30 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa nr.3."
Art.8 din Legea nr.3/1977 prevedea că "personalul muncitor care are o vechime în muncă de minimum 30 ani bărbații și 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, la împlinirea vârstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile."
Din coroborarea acestor dispoziții legale a rezultat că noțiunea de "stagiu complet de cotizare" prevăzuta de Legea nr.19/2000 corespunde noțiunii de "vechime în muncă" prevăzută de Legea nr.3/1977.
Odată reținut acest aspect, s-a observat că art.8 din Legea nr.3/1977 reprezentă norma generală în materie de vechime în muncă necesară pentru deschiderea dreptului la pensie, dispoziții speciale fiind prevăzute pentru cei care își desfășurau activitatea în grupe superioare de muncă.
Astfel, conform art.14 din Legea nr.3/1977, "ersoanelor p. care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte: a) un an și șase luni pentru grupa I de muncă; b) un an și trei luni pentru grupa II de muncă.
Pe aceasta baza persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la împlinirea vârstei de: a) 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații; b) 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile.
Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin.1 sunt pensionate, la cerere, și la 50 de ani, atât bărbații cât și femeile din grupa I de munca, și la 55 ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa II de muncă."
Deși, aparent, textul este concentrat pe aspectele privitoare la reducerea vârstei standard de pensionare, nu se poate face abstracție de faptul că în mod real, după 20 de ani de activitate în grupa I de muncă asigurații se puteau înscrie la pensie pentru limită de vârstă, dacă îndeplineau și condiția privitoare la vârsta redusă. Prin urmare, aceasta era vechimea în muncă cerută de lege pentru a putea solicita pensie pentru limită de vârstă, ceea ce înseamnă că acesta era stagiul complet de cotizare, după terminologia folosită de Legea nr.19/2000.
În speță, reclamantul a desfășurat timp de peste 28 ani activități încadrate în grupa I de muncă. Din cuprinsul deciziei inițiale de stabilire a pensiei pentru limită de vârstă a rezultat că reclamantul a lucrat în locuri de muncă ce se încadrează în grupa I de muncă 28 ani, 3 luni și 9 zile.
Raportând situația de fapt expusă la dispozițiile legale menționate, instanța a constatat că acțiunea este întemeiată, întrucât pensia reclamantului trebuia calculată pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Prin împărțirea numărului total de puncte realizate la un stagiu complet de cotizare mai mic, punctajul mediu anual cuvenit reclamantului se va majora, ceea ce justifică și obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și cea încasată, pe perioada cuprinsă între data recalculării pensiei în baza OUG nr.4/2005 și data punerii în plata a deciziei ce urmează a fi emisă în baza prezentei sentințe.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, intimata Casa de Pensii a Municipiului, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 și art.3041pr.civ. recurenta a arătat că hotărârea primei instanțe este criticabilă sub aspectul aplicării greșite a prevederilor legale, în ceea ce privește recalcularea drepturilor de pensie cuvenite contestatorului, în raport de un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Astfel, s-a susținut că reclamantului i se aplică prevederile Legii nr.3/1977, care la art.14 nu prevede un alt stagiu complet de cotizare, ci doar reducerea vârstei standard de pensionare pentru persoanele care și-au desfășurat activitatea, pe perioadele prevăzute de lege, în grupa I și grupa a II-a de muncă.
S-a mai arătat că stagiul complet de cotizare de 30 de ani utilizat de pârâtă la recalcularea drepturilor de pensie al reclamantului este cel corect, grupa I-a de muncă înscrisă în carnetul de muncă nefiind aceeași cu condițiile speciale prevăzute de Legea nr.19/2000 și, de asemenea, în mod greșit instanța de fond a considerat că Normele CNPAS precum și interpretarea legii de către Casa de Pensii a Municipiului B sunt eronate.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Potrivit dispozițiilor art.2 alin.1, 3 și 4 din HG nr.1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare, în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației, anterioare datei de 01.04.2001, în conformitate cu prevederile Legii 19/2000,"Stagiul complet de cotizare utilizat în determinarea punctajului mediu anualreprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază la data începerii operațiunilor de evaluare" care"pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977 -31.03.2001. va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977"iar"pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite in condițiile prevăzute deacte normative cu caracter special este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative".
Recurenta susține că numai în cazul unor acte normative speciale stagiul complet de cotizare este de 20 de ani și că, în cazul persoanelor pensionate în temeiul Legii nr.3/1977, stagiul complet este de 30 de ani, independent de grupa de muncă în care acestea au lucrat.
Însă, această interpretare este eronată, întrucât nu există nicio rațiune pentru a considera că intimatul-contestator nu se află într-o situație identică cu persoanele ce au beneficiat de dispozițiile HG nr.478/1990 sau alte asemenea acte normative speciale, care derogă de la dispozițiile Legii nr.3/1977 sub aspectul stagiului complet de cotizare, câtă vreme a realizat stagiul cotizare de 20 de ani în grupa I de muncă, prevăzut de art.14 din Legea nr.3/1977 care stipulează că: "persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa II de munca, art.2 al aceleiași legi " e p. aceasta baza persoanele care au lucrat în grupele I și II de munca au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la împlinirea vârstei de: 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații; 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile", iar prin art.3 "persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin.1) sunt pensionate, la cerere, și la 50 de ani, atât bărbații cât și femeile din grupa I de munca, și la 55 ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa II de muncă ".
Este adevărat că stagiul complet de cotizare de 30 de ani era consacrat cu caracter de principiu de Legea nr.3/1977, însă această lege a instituit și o serie de situații speciale, când stagiul complet de cotizare era mai mic. Astfel, stagiul complet de cotizare era de 20 de ani în cazul persoanelor ce lucrau în grupa I de muncă și de 25 de ani pentru cei ce lucrau în grupa a Il-a de muncă sau care lucrau ca personal navigant, în cazul nevăzătorilor stagiul complet de cotizare era de 15 ani bărbații și 10 ani femeile.
Ca urmare, fiind vorba de un stagiu complet de cotizare consacrat de o normă specială (este vorba de art.14 alin.1 și 2 din Legea nr.3/1977), determinarea punctajului mediu anual trebuie să se facă în procedura de recalculare a drepturilor în temeiul OUG nr.4/2005, pe baza un stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât dispozițiile HG nr.1550/2004 nu fac trimitere la stagiul complet de 30 de ani, ci la stagiul complet de cotizare reglementat de Legea nr.3/1977, care era diferit după cum persoana a lucrat în grupe de muncă, în calitate de personal navigant, etc. fiind lipsită de relevanță juridică analiza comparativă pe care o face recurenta cu privire la reglementarea conceptului de "grupă superioară de muncă", în cadrul Legii nr.3/1977, respectiv de "condiții speciale de muncă", în cadrul Legii nr.19/2000.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În temeiul art.274 pr.civ. Curtea va obliga recurenta la plata sumei de 600 lei, cheltuieli de judecată către intimat, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.6711 din 29.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.20183/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul.
Obligă recurenta la 600 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
22.04.2009
Jud. fond:;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Zuluf Petronela Iulia
