Cerere recalculare pensie. Decizia 2639/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(124/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2639/
Ședința publică din data de 23 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.6709 din 29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 20177/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 6709/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulata de reclamantul, împotriva paratei Casa de Pensii a Municipiului B; a fost obligată pârâta sa emită o decizie, in baza OUG nr. 4/2005, prin care sa recalculeze pensia pentru limita de vârsta cuvenita reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.12.2005, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, cu luarea in considerare si a tuturor veniturilor atestate de adeverințele nr.07.34/1012/21.03.2008 si nr.MO 1.01.02/1158/31.03. 2008 emise de SC SA; a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenita conform prezentei sentințe si pensia efectiv încasata, pe perioada 01.12.2005 la zi; a fost obligată parata la plata către reclamant a sumei de 500 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin decizia nr.- din 30.11.2005 parata Casa de Pensii a Municipiului Bar ecalculat drepturile de pensie cuvenite reclamantului, stabilind in favoarea acestuia, incepand cu data de 01.12.2005, o pensie pentru limita de vârsta pe baza unui punctaj mediu anual de 1,40548 puncte.
Din buletinul de calcul aferent deciziei rezulta ca parata a utilizat, la determinarea punctajului mediu anual, un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Drepturile de pensie ale reclamantului s-au născut la data de 01.12.1999, in baza Legii nr.3/1977. Potrivit art.2 alin.3 din nr.HG1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare in vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, in conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977".
Legea nr. 3/1977 nu cuprindea noțiunea de "stagiu complet de cotizare", care a fost introdusa abia incepand cu Legea nr.19/2000.
În art. 41 alin. 4 din Legea nr.19/2000 se prevede ca "stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei și de la 30 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa nr.3."
Art. 8 din Legea nr. 3/1977 prevedea ca "personalul muncitor care are o vechime in munca de minimum 30 ani bărbații si 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusa si limita de vârstă, la împlinirea vârstei de 62 ani bărbații si 57 ani femeile."
Din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă ca noțiunea de "stagiu complet de cotizare" prevăzuta de Legea nr.19/2000 corespunde noțiunii de "vechime in munca" prevăzuta de Legea nr. 3/1977.
Astfel, art. 8 din Legea nr. 3/1977 reprezenta norma generala in materie de vechime in munca necesara pentru deschiderea dreptului la pensie, dispoziții speciale fiind prevăzute pentru cei care isi desfășurau activitatea in grupe superioare de munca.
Conform art.14 din Legea nr. 3/1977, "persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani in locuri care, potrivit legii, se încadrează in grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani in grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia in calcul, pentru fiecare an lucrat in aceste grupe cîte: un an si sase luni pentru grupa I de munca; un an si trei luni pentru grupa II de munca.
(2) Pe aceasta baza persoanele care au lucrat in grupele I si II de munca au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la implinirea virstei de: 52 ani, pentru grupa I si 57 ani pentru grupa II, bărbații; 50 ani pentru grupa I si 52 ani pentru grupa II, femeile.
(3) Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. (1) sunt pensionate, la cerere, si la 50 de ani, atit bărbații cit si femeile din grupa I de munca,si la 55ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa II de munca."
Desi, aparent, textul este concentrat pe aspectele privitoare la reducerea vârstei standard de pensionare, nu se poate face abstracție de faptul ca, in mod real, dupa 20 de ani de activitate in grupa I de munca sau 25 de ani de activitate in grupa a Il-a de munca asigurații se puteau inscrie la pensie pentru limita de vârsta, daca indeplineau si condiția privitoare la vârsta redusa. Prin urmare, aceasta era vechimea in munca ceruta de lege pentru a putea solicita pensie pentru limita de vârsta, ceea ce inseamna ca acesta era stagiul complet de cotizare, dupa terminologia folosita de Legea nr. 19/2000.
În speță, instanța de fond a constatat că reclamantul a desfășurat timp de peste 18 ani activități incadrate in grupa I de munca si timp de peste 11 ani activități incadrate in grupa a Il-a de munca. Din cuprinsul deciziei inițiale de stabilire a pensiei pentru limita de vârsta rezulta ca reclamantul a lucrat in locuri de munca ce se incadreaza in grupele I si a Il-a de munca 30 ani, 5 luni si 2 zile.
Raportând situația de fapt expusa la dispozițiile legale menționate, instanța de fond a constatat ca acțiunea este intemeiata, intrucat pensia reclamantului trebuia calculata pe baza unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani.
Totodată, instanța a mai reținut că parata nu a soluționat cererea de recalculare a pensiei inregistrata de reclamant sub nr. -/03.04.2008, prin care acesta a solicitat luarea in considerare a veniturilor acordate cu titlu de spor de vechime pe perioada 01.04.1992-01.03.1998, spor pentru condiții grele de munca pe perioada 05.02.1992-01.07.1994 si 01.07.1997-01.10.1997, atestate de adeverința nr. MO - emisa de SC SA si a veniturilor acordate pt. noxe pe perioada 1992-1999, atestate de adeverința nr. M- emisa de SC SA.
Potrivit art. 78 alin.1 din Legea nr.19/2000 punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
A concluzionat instanța de fond că așa fiind, și aceste venituri trebuiau luate în considerare la determinarea punctajului mediu anual și a pensiei ca prestație de asigurări sociale, in vederea respectării atat a prevederilor art. 78 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, cat si a principiului contributivității consacrat de art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, potrivit căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin în baza contribuțiilor plătite.
Prin impartirea numărului total de puncte realizate la un stagiu complet de cotizare mai mic si prin valorificarea unor venituri suplimentare, punctajul mediu anual cuvenit reclamantului se majorează, ceea ce justifica si obligarea paratei la plata diferentelor dintre pensia cuvenita si cea încasata, pe perioada cuprinsa intre data recalculării pensiei in baza OUG nr. 4/2005 si data punerii in plata a deciziei ce urmează a fi emisa in baza sentinței pronunțate.
Pe cale de consecință, instanța de fond a admis acțiunea și în baza art.89 din Legea nr. 9/2000 a obligat parata sa emită o decizie, prin care sa recalculeze pensia pentru limita de vârsta cuvenita reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.12.2005, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, cu luarea in considerare si a tuturor veniturilor atestate de adeverințele nr.07.34/1012/21.03.2008 si nr.01.02/1158/31.03.2008 emise de SC SA. De asemeni a fost obligată pârâta în baza art.274 Cod procedură civilă,în calitate de parte căzuta in pretenții, la plata cheltuielilor de judecata efectuate de reclamant, in cuantum de 500 lei, constând in onorariu avocat.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, întemeiat în drept pe disp. art.304 pct.8,9 Cod procedură civilă, criticând sentința pronunțată pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
- instanța a interpretat greșit probele administrate și a aplicat greșit prevederile legale în ceea ce privește recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului, în raport de un stagiu complet de cotizare de 25 de ani.
- potrivit notelor interne transmise de CNPAS activitatea desfășurata in grupa I de munca nu face obiectul " condițiilor speciale" din Legea nr.19/2000, acestea fiind reîncadrate.
În consecința grupa I de munca pe legea nr. 3/1977 nu este asimilata de legea nr. 19/2000 in cadrul condițiilor speciale de munca.
De asemenea contribuția de asigurări sociale a fost plătită la nivelul cotelor stabilite pentru Grupa I de munca potrivit legii nr. 3/1977, precum și Ordinului Nr. 50/1990 Anexa 1 pct. 1 alin.6 precum și HG Nr. 267/1990.
Prin art.43 legea nr.19/2000 stabilește norme derogatorii cu privire la stagiu si vârsta de pensionare pentru cei care si-au desfășurat activitatea in locuri de munca in condiții speciale, nu in grupa I de munca potrivit legii nr.3/1977.
Astfel, asigurații care si-au desfășurat activitatea in locurile de munca prevăzute la art. 20 lit.a (limitativ prevăzute, nu aceleași ca cele din grupa I de munca) si care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 ani in aceste condiții, beneficiază de pensie pentru limita de vârsta si vechime completa începând cu vârsta de 45 de ani.
Consideră ca stagiul complet de cotizare de 30 de ani utilizat de Sector 1 la recalcularea drepturilor de pensie este cel corect, grupa I de munca înscrisa in carnetul de munca nefiind aceeași cu "condițiile speciale " prevăzute de Legea nr.19/2000.
În recurs nu a fost administrate probe noi.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, intimatul a formulat contestație împotriva deciziei de recalculare nr.-/30.11.2005, pentru recalcularea acesteia pe baza unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, cu valorificarea veniturilor acordate cu titlul de spor de vechime pe perioada 01.04.1992-01.03.1998, spor pentru condiții grele de munca pe perioada 05.02.1992-01.07.1994 si 01.07.1997-01.10.1997, atestate de adeverința nr. M0- emisa de SC SA, a veniturilor acordate pt. noxe pe perioada 1992-1999, atestate de adeverința nr. M- emisa de SC SA, precum și obligarea la plata diferentelor dintre pensia cuvenita si cea incasata pe perioada 01.12.2005-la zi, și la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt pe baza probelor administrate în cauză.
În acest sens s-a reținut că intimatul-contestator a ieșit la pensie în anul 1999, conform Legii nr.3/1977 care nu cuprindea noțiunea de stagiu de cotizare, introdusă ulterior prin Legea nr19/2000.
Astfel, art.41 alin.4 din Legea nr.19/2000 prevede că stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și 35 de ani pentru bărbați.
Prevederile art.14 din Legea nr.3/1977 enumeră toate situațiile cu privire la drepturile de care beneficiază persoanele care au lucrat în grupa I și II de muncă, cu aspectele privitoare la reducerea vârstei standard de pensionare și condițiile care trebuie îndeplinite.
Cum reclamantul a lucrat în locuri de muncă ce se încadrează în grupele I (18 ani, 6 luni și 1 zi) și a-II-a ( 11 ani, 11 luni, 1 zi) de muncă, adică 30 ani, 5 luni și 2 zile conform datelor din decizia de pensionare nr.-/2.12.1999 și raportând situația la dispozițiile legale, în mod corect a statuat instanța de fond că pensia reclamantului trebuia calculată pe baza unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani.
În privința refuzului recurentei-pârâte de a răspunde cererii nr.-/3.04.2008 depuse de intimatul reclamant, prin care solicita valorificarea veniturilor acordate cu titlul de sporuri menționate în adeverințele depuse, conform dispozițiilor art. 7 alin. 3 din OUG nr. 4/2005 aprobată și modificată prin Legea nr. 78/2005, decizia de recalculare poate fi modificată la cerere, în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial care, conform Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate până la data de 1 aprilie 2001.
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 5 din OUG nr. 4/2005, cererile prevăzute la alin. (3) se soluționează în termenul prevăzut la art. 86 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, drepturile modificate acordându-se, prin derogare de la prevederile art. 95 și 169 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, de la data plății drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art. 3, cu respectarea termenului general de prescripție.
În consecință, veniturile acordate cu titlul de sporuri în adeverințele nr.07.34/1012/21.03.2008 și nr.MO 1.01.02/1158/31.03. 2008 emise de SC SA, trebuiau valorificate în calculul punctajului mediu anual, având în vedere că, pe de o parte, ignorarea lor ar contraveni principiului contributivității, instituit de art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite și, pe de altă parte, pentru că, potrivit art. 78 alin.1 din Legea nr. 19/2000 numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Veniturile suplimentare menționate în adeverință trebuie avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie, independent de faptul că regimul juridic al contribuției de asigurări sociale din perioada în care aceste venituri au fost realizate diferă de cel din prezent, pentru că altfel, scopul declarat al procesului de recalculare, astfel cum este menționat în preambulul OUG nr.4/2005, și anume respectarea principiului "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", nu ar mai fi realizabil iar în prestația de asigurări sociale stabilită nu s-ar reflecta prețul plătit pentru riscul asigurat.
Prin urmare prin recalculare intimatului-reclamant i se cuvine plata diferențelor salariale dintre pensia încasată și cea cuvenită, pe perioada 1.12.2005 la zi.
În sensul celor arătate în precedent sunt și dispozițiile deciziei în interesul legii nr.40 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la persoanele care au lucrat în condiții speciale și care potrivit art.329 alin.3) proc. civ. sunt obligatorii pentru instanțe, astfel: "Dispozițiile art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială."
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 proc. civ. urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.6709/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
7.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
