Cerere recalculare pensie. Decizia 363/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 363/R/2010
Ședința publică din data de 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER:
S-a luat în examinare, în rejudecare, recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII M împotriva sentinței civile nr. 1347 din 4 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, privind și pe reclamantul intimat, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este realizată.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării, în baza actelor de la dosar.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față.
Prin cererea înregistrată sub nr.3036/100 din data de 20.05.2009, reclamantul a solicitat instanței, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii M, obligarea acesteia la recalcularea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă prin luarea în considerare și a veniturilor menționate în adeverința nr. 262/20.03.2009 emisă de, cu acordarea noilor drepturi începând cu data de 1.04.2009.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că drepturile inițiale de pensie au fost stabilite prin decizia nr. 211.495/2003, ultima recalculare fiind făcută de intimată în anul 2005.
La data de 16.03.2009, acesta a solicitat pârâtei recalcularea pensiei cu luarea în calcul a întregului venit asigurat, adică și a veniturilor menționate în adeverința nr. 262/20.03.2009 eliberată de, pentru anii 1973 - 1996.
Conform acestei adeverințe, în perioada 1973 - 1996, contestatorul a realizat și venituri sub formă de sporuri la acord pentru care, în conformitate cu prevederile Decretului nr. 389/1972 s-au achitat cotele de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat, venituri care nu au fost luate în calcul la stabilirea pensiei, nefiind trecute în carnetul de muncă.
Reclamatul a arătat că refuzul pârâtei de a lua în considerare aceste venituri nu se justifică întrucât, conform mențiunilor din adeverința eliberată contestatoarei, aceste venituri au avut caracter permanent, fiind achitate cotele de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Prin întâmpinarea formulată, Casa Județeană de Pensii Mas olicitat respingerea contestației ca nefondată întrucât, potrivit art. 4 al. 2 din nr.OUG 4/2005: "sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiei și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anualsunt cele prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență". În anexa la.OUG nr. 4/2005, se prevede în mod expres că "nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord".
Prin sentința civilă nr. 1347 din 4 decembrie 2009, Tribunalul Maramureș a admis acțiunea formulată de, pârâta Casa Județeană de Pensii M fiind obligată la recalcularea pensiei reclamantului pentru munca depusă și limită de vârstă, prin luarea în considerare și a veniturilor asigurate realizate în acord global și menționate în adeverința nr. 262/20.03.2009 emisă de, cu acordarea noilor drepturi începând cu data de 01.04.2009.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 19/2000, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice sau juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, legiuitorul consacrând astfel principiul contributivității la stabilirea drepturilor de asigurări sociale, inclusiv a pensiilor pentru limită de vârstă.
Dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurări sociale de stat și prevederile Legii nr. 27/1966 stabileau obligația angajatorului de a vira la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de salariat, iar retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajatului în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise lunar în carnetul de muncă.
S-a mai reținut că, potrivit disp.art. 164 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a acestui act normativ, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare al acestora în carnetul de muncă, pe lângă salariile prevăzute la al. 1 avându-se în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 01.04.1992 au făcut parte din baza de calcul sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități.
Conform adeverinței nr. 262/20.03.2009 emisă de, reclamantul și-a desfășurat activitatea în perioada: 10.09.1973 - 11.11.1996 în acord global conform Legii nr. 57/1974 realizând câștiguri, cu caracter permanent, pentru care în conformitate cu Decretul nr. 389/1972 s-au achitat cotele de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat (), filele 7-8 din dosar.
În considerarea celor de mai sus, ținând cont de faptul că reclamantul a solicitat la data de 16.03.2009 recalcularea pensiei cu luarea în calcul a întregului venit asigurat, că veniturile realizate de acesta în acord global au avut caracter permanent și că pentru sumele respective s-a plătit, în baza art. 1 din Decretul nr. 389/1972, art. 23 al. 1 din Legea nr. 19/2000 s-a reținut ca fiind fondată acțiunea formulată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs Casa Județeană de Pensii M, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a admis acțiunea formulată de către reclamant, fără a lua în considerare faptul că, pentru vechimea în muncă realizată în fostul sistem, adică până la data de 01.04.2001, se respectă regulile de stabilire a bazei de calcul reglementate de Legea nr.3/1977, care prevedea că la calculul pensiilor se iau în calcul sumele obținute pentru munca în acord.
Se mai susține că prevederile 78 alin.4 din Legea nr.19/2000 se aplică numai începând cu data de 01.04.2001.
Casa Județeană de Pensii M mai susține că sumele prevăzute în adeverințele depuse la dosar de către reclamant nu pot fi luate în calcul la stabilirea pensiei intimatei întrucât, potrivit disp.art.164 alin.2 din Legea nr.19/2000, la determinarea punctajelor anuale, până la data intrării în vigoare a prezentei legi se utilizează, pe lângă salariile brute sau nete și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației
În recurs nu s-au administrat probe noi și nu s-a formulat întâmpinare.
Analizând recursul formulat de Casa Județeană de Pensii M, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în speță, se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a obligat recurenta să recalculeze pensia reclamantului prin care luarea în considerare, la calculul drepturilor de pensie, a sumelor prevăzute la rubrica venituri suplimentare din adeverința nr.262 /20.03.2009 emisă de,angajatorul asumându-și răspunderea în ceea ce privește mențiunile înscrise în aceasta, în sensul că venituri au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale, conform art.1 din Decretul nr.389/1972, potrivit căruia angajatorii au fost obligați să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
Angajatorul a mai menționat prin această adeverință faptul că pe toată perioada angajării reclamantei s-au achitat lunar cotele de. Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii prevedea, în art.8 și forma de retribuire în acord sau cu bucata.
Art.117 alin.3 din Legea nr.57/1974 stabilește că în activitatea de cercetare științifică, inginerie tehnologică și proiectare, retribuirea este în acord global, fapt care "putea stimula productivitatea muncii și realizarea unor venituri suplimentare".
Nu se poate reține că neînregistrarea în carnetul de muncă a adaosului de acord, poate avea drept consecință neluarea acestuia în considerare la calculul pensiei cuvenite intimatei, din moment ce caracterul permanent al acestuia și calcularea contribuției de asigurări sociale prin raportarea la câștigul brut realizat, conform Decretului nr.389/1972, au fost dovedite cu adeverințele depuse la dosar.
Potrivit Precizărilor Ministerului Muncii și Protecției Sociale și Ministerului Finanțelor privind aplicarea prevederilor Legii nr.49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, publicate în Monitorul oficial nr.193/1992, contribuția pentru asigurările sociale de stat datorată de persoanele juridice și fizice se calculează prin aplicarea procentului legal asupra câștigului brut realizat de salariați, indiferent de durata contractului de muncă, de forma de salarizare utilizată și de forma de proprietate a unității în care lucrează.
Se mai reține că baza de calcul a contribuției de asigurări sociale a fost, anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, câștigul total, astfel cum este definit prin art.9 din Legea nr.57/1974.
Art.1 din Legea nr.14/1991 prevedea că salariul cuprinde salariul de baza, adaosurile și sporurile la acesta, iar adaosurile și sporurile la salariul de baza se iau în calcul la stabilirea drepturilor care se determina în raport de salariu, în măsura în care se prevede prin lege.
Potrivit dispozițiilor art.10 din Legea nr.3/1977, baza de calcul pentru stabilirea pensiei era media din 5 ani consecutivi, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, a salariului de bază, precum și a următoarelor venituri salariale: sporul pentru vechime în muncă, sporul pentru lucrul în subteran, precum și pentru lucrul pe platformele marine de foraj și extracție, sporul pentru condiții grele de muncă, sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal, sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare și alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractul individual de muncă, potrivit legii.
Se reține astfel ca fiind nefondate și motivele de recurs invocate de către Casa Județeană de Pensii M potrivit cărora drepturile salariale prevăzute în adeverința nr.262/20.03.2009 emisă de nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, urmează să se respingă ca fiind nefondat recursul formulat de Casa Județeană de Pensii
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr. 1.347 din 04 decembrie 2009 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
Red./Tehnored.:M;
2 ex.- 01.03.2010;
Jud. fond:- Tribunalul Maramureș:-;
-.
Președinte:Dana Cristina GîrbovanJudecători:Dana Cristina Gîrbovan, Cristina Mănăstireanu, Ioana
