Cerere recalculare pensie. Decizia 364/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 364/R/2010
Ședința publică din data de 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C împotriva sentinței civile nr. 1351 din 4 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, privind și pe reclamanta intimată, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este realizată.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării, în baza actelor de la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1451 din 04.12.2009 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de reclamanta împotriva intimatei Casa Județeană de Pensii M, cu consecința obligării intimatei să recalculeze pensia reclamantei pentru munca depusă și limită de vârstă prin luarea în considerare și a veniturilor asigurate realizate în acord global și menționate în adeverința nr.268/23.03.2009 emisă de - Institutul de Cercetări și Miniere B M, cu acordarea noilor drepturi începând cu data de 01.04.2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că otrivitp. dispozițiilor art. 2 din Legea 19/2000, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice sau juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, legiuitorul consacrând astfel principiul contributivității la stabilirea drepturilor de asigurări sociale, inclusiv a pensiilor pentru limită de vârstă.
Dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurări sociale de stat și prevederile Legii 27/1966 stabileau obligația angajatorului de a vira la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de salariat, iar retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajatului în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise lunar în carnetul de muncă.
Apoi, potrivit art. 164 din Legea 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a acestui act normativ, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare al acestora în carnetul de muncă, pe lângă salariile prevăzute la al. 1 avându-se în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 01.04.1992 au făcut parte din baza de calcul sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități.
Conform adeverinței nr. 268/23.03.2009 emisă de, reclamanta și-a desfășurat activitatea în perioada: 1977-1988 în acord global conform Legii 57/1974 realizând câștiguri, cu caracter permanent, pentru care în conformitate cu Decretul 389/1972 s-au achitat cotele de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat (CAS), filele 7-8 din dosar.
În considerarea celor de mai sus, ținând cont de faptul că reclamanta a solicitat la data de 24.03.2009 recalcularea pensiei cu luarea în calcul a întregului venit asigurat și având în vedere faptul că veniturile realizate de aceasta în acord global au avut caracter permanent și că pentru sumele respective s-a plătit CAS, în baza art. 1 din Decretul 389/1972 și art. 23 al. 1 din Legea 19/2000 instanța a admis acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii M, prin care solicită admiterea acestuia, cu consecința modificării sentinței pronunțate în sensul respingerii contestației.
În motivarea recursului se arată că sunt incidente în cauză prevederile art.304 pct.8 pr.civ. în sensul că Legea nr.3/1977, în baza căreia s-a pensionat reclamanta,nu condiționează stabilirea pensiei de plata de către angajator a contribuției de asigurări socialeși nici nu reglementează vreo legătură între elementele salariale care intrau în baza de calcul a pensiei și contribuția de asigurări sociale datorată de angajator.
Diferențele care există între veniturile luate în considerare la stabilirea punctajului în cadrul procesului de recalculare a pensiilor în baza nr.OUG4/2005, veniturile reglementate de art.164 din Legea nr.19/2000 pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a legii și veniturile reglementate de art.78 din Legea nr.19/2000,nu pot fi considerate discriminărisau privilegii, tratamentul juridic diferențiat fiind justificat de situația diferită a beneficiarilor în raport cu legislația în vigoare la data realizării veniturilor respective (Decizia Curții Constituționale nr.1126 din 16.10.2008, publicată în Monitorul Oficial nr.778 din 20.11.2008).
Elementele salariale asupra cărora se calcula contribuția pentru pensia suplimentară datorată de salariați, conform art. 164 din Legea nr. 3/1977, sunt identice cu cele care intrau în baza de calcul a pensiei, reglementate de art. 10 din același act normativ și cu cele prevăzute la art. 164 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 19/2000, cu privire la punctajele anuale pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Raportat și la prevederile art. 65 alin. 1 și 3 din Legea nr. 3/1977 și art. 165 din Legea nr. 19/2000, veniturile care se utilizează în cadrul procesului de recalculare a pensiei trebuie să fie identice cu cele care au stat la baza calculării contribuției pentru pensia suplimentară.
Un alt aspect este acela că instanța de fond a reținut că sporul la acord era un spor cu caracter permanent, deși nu este reglementat ca atare de nici un act normativ. Mai mult decât atât, conform Legii nr.57/1974, acordul global era o formă de salarizare, care a fost apoi extinsă și reglementată și de alte acte normative (Legea nr.1/1986). Pe baza salarizării în acord global, retribuția se acorda proporțional cu îndeplinirea planului, retribuția realizată putând fi mai M decât retribuția tarifară, dar și mai mică decât aceasta în condițiile nerealizării planului (Legea nr.57/1974); contribuția pentru pensia suplimentară se calcula asupra salariului tarifar și a sporurilor permanente. Faptul că sporul la acord nu era cu caracter permanent rezultă chiar și din adeverința eliberată de angajator, în sensul că acesta este diferit ca și cuantum și nu a fost acordat în toate lunile din perioada în care reclamanta a fost salarizată în acord global.
Al doilea motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. arătându-se că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea prevederilor mențiunii din anexa la.OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată prin Legea nr.78/2005. La această mențiune din anexă, se prevede în mod expres că "nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord". Instanța și-a motivat hotărârea prin prisma prevederilorart.23 și 78 din Legea nr.19/2000, cu toate că recalcularea pensiilor stabilite anterior datei de 1 aprilie 2001 s-a realizat în baza unui act normativ cu caracter special - nr.OUG4/2005,aprobată prin Legea nr.78/2005, act normativ emis tocmai pentru a reglementa unitar problemele generate de evoluția în timp a legislației pensiilor. În acest sens, se face trimitere la decizia nr. 40 din 22.09.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care se statuează că "Legea nr. 19/2000 nu se poate aplica decât situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare".
De asemenea, s-a invocat că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicareagreșită a prevederilor art.4 alin.2 din nr.OUG4/2005, în sensul că sporul la acord nu figurează printre sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare. De asemenea, au fost aplicate în mod greșit și prevederile art.164 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.19/2000. În același context, au fost aplicate în mod greșit și prevederile art. 10 din Legea nr.3/1977, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.49/1992 și prevederile art.64 din Legea nr.3/1977. În nici unul din textele de lege invocate, sporul la acord nu este reglementat ca făcând parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare. Prin aplicarea dispozițiilor art.23 și 78 din Legea nr.19/2000 pentru perioade anterioare intrării ei în vigoare, consideră recurenta că a fost încălcat principiulneretroactivitățiilegii civile, consacrat de art.15 alin.2 din Constituția României.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Nu poate fi reținută incidența art. 304 pct. 8 Cod proc.civ. având în vedere că deși este adevărată susținerea că Legea nr.3/1977, în baza căreia s-a pensionat reclamanta, nu condiționează stabilirea pensiei de plata de către angajator a contribuției de asigurări sociale, nu trebuie omis faptul că pensiile stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 au fost supuse procesului de recalculare în baza nr.OUG 4/2005, recalculare făcută prin aplicarea principiilor Legii nr. 19/2000, în condițiile speciale prevăzute de nr.OUG 4/2005. Ca atare, în urma procesului de recalculare, a devenit legitimă aplicarea principiilor Legii nr. 19/2000 și în situația pensionarilor ale căror drepturi la pensie s-au deschis anterior datei de 01.04.2001.
În plus, chiar dacă nu era prevăzută o atare condiționare în textul Legii nr. 3/1977, este evidentă existența unei corelații între plata contribuției de asigurări sociale și plata pensiilor, întrucât în condițiile economiei centralizate ce a existat anterior datei de 22 decembrie 1989, nu se punea problema existenței vreunui angajator care să nu verse contribuțiile datorate statului, neexistând practic inițiativă privată în economie, ci toate întreprinderile și unitățile erau cu capital de stat. Prin urmare, nici nu era necesară la acea dată stipularea unei condiționări ca aceea la care face referire recurenta. Or, acestea trebuie avute în vedere, în lumina faptului că Legea nr. 3/1977 a corespuns acelor realități sociale și economice.
Raportat la motivul de recurs privind inexistența unei discriminări prin luarea în considerare a unor venituri diferite în cazul pensionarilor ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior datei de 01.04.2001 și cei ale căror drepturi s-au deschis ulterior acestei date, Curtea reține că sunt obligatorii pentru instanțe, în baza art. 31 din Legea nr. 47/1992, doar acele decizii prin care Curtea Constituțională a României admite o excepție de neconstituționalitate a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță, în rest, instanțele având deplină competență de a statua asupra situațiilor de fapt și de drept supuse judecății și de a interpreta legea. Or, este evident că nu se justifică prin nici un criteriu substanțial și suficient diferențierea făcută între pensionarii cărora li s-a deschis dreptul la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cei cărora li s-a deschis acest drept ulterior acestei date, prin luarea în considerare, în cazul primilor, doar a unei părți din venituri, iar în cazul celor din urmă, a tuturor veniturilor realizate.
Curtea apreciază nerelevante motivele de recurs prin care se face trimitere la dispozițiile din legislația anterioară Legii nr. 19/2000 privitoare la pensia suplimentară, întrucât așa cum o spune și denumirea acesteia, nu reprezenta decât un supliment, un adaos la pensia de stat, bazat pe principiul mutualității între persoanele asigurate, astfel încât nu se poate justifica aplicarea principiilor de stabilire a pensiei suplimentare la calcularea punctajului pentru pensia de asigurări sociale de stat în cazul pensionarilor ale căror drepturi s-au deschis anterior datei de 01.04.2001. Sigura aplicabilitate dată acestor prevederi în stabilirea pensiei de stat sub incidența Legii nr. 19/2000 este cea privind creșterea punctajului potrivit art. 165 din lege, aferentă contribuției suplimentare plătite.
Cât privește celelalte motive de recurs, Curtea reține că uarea în considerare a acestor venituri la calcularea punctajului de pensie al reclamantei se impune în primul rând față de prevederile cu titlu de principiu din art. 2 al Legii nr. 19/2000, potrivit căruia sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază, printre altele, cele ale "b) egalității, care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili si beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege;
()
e) contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Faptul că art. 164 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 stipulează că "la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) (a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991 ) se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă", iar la alin. 3 se statuează că "la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare" și că art. 10 din Legea nr. 3/1977, invocat în cererea de recurs, statuează că "retribuția tarifară, care se ia ca bază de calcul la stabilirea pensiei, este media retribuțiilor tarifare lunare din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate", nu poate fi interpretat ca o înlăturare de la calculul pensiilor a sumelor ce nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, în măsura în care și asupra acestora s-a datorat și plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat, potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, ce statuează la art. 1 că "Unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat". Or, în mod evident, în înțelesul sintagmei de "câștig brut" se include și sporul pentru muncă în acord, chiar dacă acesta nu a avut caracter permanent.
Incidente sunt și dispozițiile art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora "punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) si (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale". Chiar dacă, în mod evident, așa cum arată și recurenta, textul se referă la veniturile realizate după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, nu se poate ignora principiul egalității ce guvernează stabilirea raporturilor statului cu contribuabilii în ce privește asigurările sociale de stat, astfel încât nu se poate aplica o discriminare sub acest raport între contribuabili, în funcție de momentul realizării câștigului, având în vedere că asupra acestuia s-a calculat și plătit deopotrivă contribuția de asigurări sociale.
Aceleași considerente sunt valabile și în ce privește invocata încălcare a prevederilor nr.OUG 4/2001.
Nu se poate reține încălcarea principiului neretroactivității legii civile în cauză,având în vedere că recalcularea pensiilor stabilite anterior datei de 01.04.2001 s-a făcut în baza nr.OUG 4/2005, fiind deci legitimă aplicarea principiilor Legii nr. 19/2000 și în cazul acestor pensionari, prin dispoziția legiuitorului.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază recursul ca nefondat și urmează a-l respinge, raportat la prevederile art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 304 pct.8 și 9.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii M împotriva sentinței civile nr. 1451 din 04.12.2009 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, - - - - - -
GREFIER,
Red.T/.
4 ex./18.03.2010
Jud.fond: și
Președinte:Dana Cristina GîrbovanJudecători:Dana Cristina Gîrbovan, Cristina Mănăstireanu, Ioana
