Cerere recalculare pensie. Decizia 429/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(6360/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 429/
Ședința publică de la 27.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Lizeta
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr.988/F/06.10.2009 pronunțate de Tribunalul Ialomița -Secția Civilă în dosarul nr-(1731/2009) în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 20.01.2010, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 10.06.2009 pe rolul Tribunalului Ialomița - Secția Civilă sub nr- (1731/2009), reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii I, solicitând pe cale judecătorească obligarea intimatei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, conform dispozițiilor nr.OUG 4/2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani și obligarea intimatei la plata diferențelor dintre pensia cuvenită la data de 1.12.2005 și pensia încasată.
Prin sentința civilă nr.988F/06.10.2009, Tribunalul Ialomița -Secția Civilă a respins exceptia de tardivitate a cererii de chemare in judecata, a admis cererea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii I; a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, începând cu data de 1 decembrie 2005; a obligat pârâta către reclamant la plata diferențelor dintre pensia cuvenită la data de 10.06.2006 și pensia încasată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut ca excepția tardivității cererii de chemare în judecată este nefondată, întrucât potrivit acțiunii reclamantului rezultă că acesta nu înțelege să conteste decizia de pensionare emisă de pârâtă, ci a formulat o acțiune având ca obiect obligația de a face, întemeiată pe dispozițiile art. 89 din Legea nr. 19/2000 în baza cărora, atât beneficiarii drepturilor de pensie cât și Casa Județeană de Pensii I, pot să solicite, respectiv să revizuiască, recalcularea drepturilor de pensie, când se constată erori în modul de calcul.
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut ca potrivit deciziei de pensionare nr.77670/21.11.1997 și înscrierilor din carnetul de muncă aflate la dosarul cauzei, rezultă că reclamantul contestator la data pensionării a avut o vechime în grupa I de muncă de 27 ani, 1 luna si 2 zile, determinată în baza Legii nr.3/1977.
Potrivit buletinelor de calcul aflate la dosarul cauzei rezultă că la recalculare pârâta a avut în vedere un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
În cauză, în raport de data la care drepturile de pensie ale contestatorului au fost stabilite, respectiv 21.11.1997, la recalculare se aplică dispozițiile art. 4 alin. 1 din OUG nr.4/2005, potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și cuantumul fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor HG nr. 1550/2004.
Potrivit art. 2 alin. 4 din HG nr. 1550/2004 pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea 3/1977.
Or, în cazul contestatorului care a înregistrat o vechime în grupa I de muncă de 27 ani, 1 luna și 2 zile, stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de art. 14 din Legea 3/197, adică de 20 ani.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii I, întemeiat în drept pe disp. art.304 pct.8, 9 Cod procedură civilă, criticând sentința pentru următoarele motive de netemeinicie și nelegalitate:
1. Recurenta a invocat exceptia de tardivitate a cererii de chemare in judecata, intrucat obiectul acesteia il constituie contestatia impotriva deciziei nr. 77670/30.11.2005.
Se mai arata ca prevederile art. 2 alin. 2, si nu 4, din Normele metodologice de aplicare a HG nr. 1550/2004, nu i se pot aplica reclamantului, care s-a pensionat la 01.04.2000, ci numai celor care s-au pensionat anterior datei de 01.07.1977.
2. Ordinul nr. 50/1990 face doar precizarea locurilor de munca, activitatilor si categoriilor profesionale cu conditii deosebite, care se incadreaza in grupele I si II in vederea pensionarii, si nu a reducerii stagiului complet de cotizare.
La determinarea punctajului mediu anual al reclamantului s-a utilizat stagiul complet de cotizare de 30 ani conform Legii nr. 19/2000.
Atât la art.14, alin.(2), lit. (a) și (b) din Legea nr.3/1977, cât și la art. 42 alin (1) din Legea nr.19/2000 sunt prevăzute reducerile vârstelor standard de pensionare a persoanelor care se încadrează în grupa I și a II-a de muncă, și nu a stagiului complet de cotizare care este de 30 ani.
La data de 20.01.2010, prin Serviciul Registratură al Curții a depus întâmpinare intimatul-reclamant, solicitând respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței civile pronunțate de instanța de fond.
Cercetând recursul declarat în limita criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Drepturile de pensie ale intimatului reclamant s-au nascut la data de 01.12.1997, in baza Legii nr. 3/1977, acesta fiind actul normativ care trebuie avut in vedere pentru determinarea stagiului complet de cotizare aplicabil.
Aceasta intrucat potrivit art. 2 alin. 3 din nr.HG 1550/2004 privind efectuarea operatiunilor de evaluare in vederea recalcularii pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurarilor sociale de stat potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, in conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, "pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977".
Legea nr. 3/1977 nu cuprindea notiunea de "stagiu complet de cotizare", care a fost introdusa abia incepand cu Legea nr. 19/2000.
In art. 41 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 se prevede ca "stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea acestuia,pornindu-se de la 25 de ani pentru femei și de la 30 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa nr.3."
Art. 8 din Legea nr. 3/1977 prevedea ca "personalul muncitor care are o vechime in munca de minimum 30 ani barbatii si 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusa si limita de virsta, la implinirea virstei de 62 ani barbatii si 57 ani femeile."
Din coroborarea acestor dispozitii legale rezulta ca notiunea de "stagiu complet de cotizare" prevazuta de Legea nr. 19/2000 corespunde notiunii de "vechime in munca" prevazuta de Legea nr. 3/1977.
De altfel, si in art. 2 alin. 1 din HG nr. 1550/2004 se arata ca "stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezinta vechimea integrala in munca prevazuta de legislatia in vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiaza sau care i se cuvine la data inceperii operatiunilor de evaluare."
Odata retinut acest aspect, se observa ca art. 8 din Legea nr. 3/1977 reprezenta norma generala in materie de vechime in munca necesara pentru deschiderea dreptului la pensie, dispozitii speciale fiind prevazute pentru cei care isi desfasurau activitatea in grupe superioare de munca.
Astfel, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, "persoanelor care au lucrat efectiv cel putin 20 ani in locuri care, potrivit legii, se incadreaza in grupa I de munca, sau cel putin 25 ani in grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia in calcul, pentru fiecare an lucrat in aceste grupe cite:
a) un an si sase luni pentru grupa I de munca;
b) un an si trei luni pentru grupa II de munca.
(2) Pe aceasta baza persoanele care au lucrat in grupele I si II de munca au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la implinirea virstei de:
a) 52 ani, pentru grupa I si 57 ani pentru grupa II, barbatii;
b) 50 ani pentru grupa I si 52 ani pentru grupa II, femeile.
(3) Persoanele care indeplinesc conditiile prevazute de alin. (1) sint pensionate, la cerere, si la 50 de ani, atit barbatii cit si femeile din grupa I de munca, si la 55 ani barbatii sau 50 de ani femeile, din grupa II de munca."
Desi, aparent, textul este concentrat pe aspectele privitoare la reducerea varstei standard de pensionare, nu se poate face abstractie de faptul ca, in mod real, dupa 20 de ani de activitate in grupa I de munca asiguratii se puteau inscrie la pensie pentru limita de varsta, daca indeplineau si conditia privitoare la varsta redusa. Prin urmare, aceasta era vechimea in munca ceruta de lege pentru a putea solicita pensie pentru limita de varsta, ceea ce inseamna ca acesta era stagiul complet de cotizare, dupa terminologia folosita de Legea nr. 19/2000.
In speta, intimatul reclamant a desfasurat timp de peste 27 ani activitati incadrate in grupa I de munca. Din cuprinsul deciziei initiale de stabilire a pensiei pentru limita de varsta (fila 29 dosar fond) rezulta ca acesta a lucrat in locuri de munca ce se incadreaza in grupa I de munca 27 ani, 1 luna si 2 zile.
Prin urmare, în mod legal și temeinic, facand o corecta aplicare a legii, prima instanță a stabilit că stagiul complet de cotizare in cazul intimatului reclamant este de 20 de ani, astfel că recursul declarat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Curtea nu va retine aparararea recurentei, in sensul ca Ordinul nr. 50/1990 ar face doar precizarea locurilor de munca, activitatilor si categoriilor profesionale cu conditii deosebite, care se incadreaza in grupele I si II in vederea pensionarii, si nu a reducerii stagiului complet de cotizare. Aceasta sustinere nu are nicio legatura cu obiectul cauzei, nici instanta de fond nefacand vreo referire la incidenta acestui act normativ.
De asemenea, nu va fi retinuta critica de tardivitate a cererii de chemare in judecata, intrucat obiectul actiunii il constituie obligarea paratei la revizuirea drepturilor de pensie stabilite in baza OUG nr. 4/2005. Decizia nr. 77670/30.11.2005 a ramas definitiva si isi produce toate efectele, dar acest aspect nu exclude posibilitatea emiterii unor noi decizii de recalculare, in temeiul aceluiasi act normativ, prin care sa se stabileasca drepturi incepand cu aceeasi data. Temeiul legal al unei astfel de cereri este art. 7 alin. 5 din OUG nr. 4/2005, si nu art. 87 din Legea nr. 19/2000, astfel cum in mod eronat apreciaza recurenta.
Astfel, recurenta considera in mod gresit ca instanta este investita cu solutionarea unei contestatii impotriva deciziei de recalculare a pensiei nr. 77670/30.11.2005 si apreciaza, in raport de data comunicarii deciziei, ca o astfel de contestatie este tardiva. In fapt, obiectul cererii de chemare in judecata il reprezinta refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri privind drepturi de asigurari sociale, prevazut de art. 155 lit. e) din Legea nr. 19/2000.
Dreptul de a solicita revizuirea drepturilor de pensie nu este supus vreunui termen de prescriptie, ci instanta este datoare sa verifice, cu titlu prealabil, daca reclamantul a inregistrat la casa de pensii o cerere de revizuire avand ca obiect calcularea pensiei in raport de un stagiu complet de cotizare derogator, daca a fost depasit termenul prevazut de lege pentru solutionarea acesteia sau daca cererea a fost solutionata nefavorabil, dupa care, daca sunt indeplinite conditiile pentru a aprecia ca parata a refuzat in mod nejustificat sa solutioneze cererea reclamantului, sa faca aprecieri asupra fondului cauzei, in raport de temeiul de drept invocat, si anume art. 14 din Legea nr. 3/1977.
de aceste considerente, recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinta mentinerii hotararii instantei de fond, ca fiind legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr.988/F/06.10.2009 pronunțate de Tribunalul Ialomița -Secția Civilă în dosarul nr-(1731/2009) în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red./tehnored:
2 ex.
03.02.2010
Jud.fond:
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Silvia Georgiana Ignat, Lizeta
