Cerere recalculare pensie. Decizia 439/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 439/R/2010
Ședința publică din data 23 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 3: Dana Cristina
GREFIER:
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 1696/R din 01.07.2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect asigurări sociale - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă contestatorul personal, lipsind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care contestatorul solicită lăsarea cauzei la a doua strigare întrucât a angajat apărător care în acest moment nu poate fi prezent în sala de judecată.
La reluarea cauzei, contestatorul solicită cuvântul asupra contestației, având în vedere că apărătorul său nu poate fi prezent la dezbateri și depune concluzii scrise, solicitând ca acestea să fie avute în vedere la soluționarea pricinii.
Instanța acordă cuvântul asupra contestației.
Solicită contestatorul admiterea contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 1696/R din 1 Iulie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr-, s-a espins ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 615 din 12 martie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, care a fost menținută.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu de instanță, aceasta nu subzistă raportat la cele statuate prin hotărârea pronunțată în dosar nr-, întrucât nu sunt întrunite elementele prevăzute de art. 1201 Cod civil, art. 163 alin. 1.pr.civ. respectiv cauza celor două litigii este distinctă.
Procedând la analizarea recursului pe fond, curtea a constatat că nu este fondat, respingându-
Întreaga motivare a recursului se circumscrie celor statuate prin decizia nr. 40/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii.
Prin această hotărâre, obligatorie conform art. 329 alin.3 teza a doua pr.civ. s-a statuat că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi s-au deschis în intervalul 1.07.1977-31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Potrivit acestei prevederi:
(1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte: a) un an și șase luni pentru grupa I de muncă; b) un an și trei luni pentru grupa II de muncă.
(2) Pe această bază persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă au dreptul, la cerere, să fie pensionate, la împlinirea vârstei de:
a) 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații;
b) 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile.
(3) Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. (1) sunt pensionate, la cerere, și la 50 de ani, atât bărbații cât și femeile din grupa I de muncă, și la 55 ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa II de muncă.
(4) Persoanele care au vechime în muncă prevăzută de lege și au lucrat efectiv cel puțin 15 ani în locurile încadrate în grupa I de muncă sau cel puțin 20 ani în locurile încadrate în grupa II de muncă au dreptul, la cerere, să li se reducă vârsta de pensionare prevăzută de art. 8 alin. (2), în mod proporțional cu anii lucrați în grupele I sau II de muncă, dar nu mai puțin de 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații, sau 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile.
Reiese din conținutul acestei dispoziții că nicăieri nu se face referire la dreptul celor care și-au desfășurat activitatea un anumit număr de ani în grupa I sau II de muncă de a li se lua în considerare, automat, un stagiu de cotizare de 20 de ani. Prevederea evocată stabilește reducerea vârstei legale de pensionare și majorarea vechimii în muncă pentru persoanele aflate sub incidența acestei dispoziții respectiv acordarea unui spor de 6 luni pentru fiecare an lucrat în grupa I-a de muncă, nu și reducerea stagiului minim de cotizare pentru stabilirea dreptului de pensie. Faptul că textul legal menționat face referire la persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 ani în grupa II de muncă, nu poate fi interpretat în sensul că ex lege se stabilește că stagiul de cotizare în cazul acestor persoane este automat 20 de ani.
Logica acestei interpretări rezidă și din analizarea conținutului prevederii art. 16, conform căruia persoanele care au lucrat cel puțin 5 ani în grupele I și II de munca au dreptul să le ia în calculul vechimii în munca, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe: un an și șase luni pentru grupa I sau un an și trei luni pentru grupa II. În aceste cazuri nu se reduce limita vârstei de pensionare.
Dacă în cazul persoanelor care intră sub incidența art. 14 sintagma "Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 ani în grupa II de muncă" s-ar interpreta în sensul că perioada de 20, respectiv cea de 25 de ani constituie stagiul de cotizare, atunci în cazul persoanelor care intră sub incidența art. 16 din Legea nr. 3/1977 ar trebui să se ia în considerare stagiul de cotizare perioada de 5 ani la care face referire acest articol.
Interpretarea corectă a celor două prevederi este aceea persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 ani în grupa II de muncă beneficiază atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977, iar persoanele care au lucrat cel puțin 5 ani în grupele I și II de muncă beneficiază doar de majorarea vechimii în muncă, nu și de reducerea vârstei de pensionare, potrivit art. 16 din același act normativ.
Întrucât pensia reclamantului a fost stabilită sub imperiul vechii legislații (Legea 3/1977), în conformitate cu dispozițiile HG1550/2004 și OUG4/2005 a fost supusă recalculării. Or, aceste acte normative - art. 2 alin. 3 din HG 1550/2004- precizează că recalcularea pensiei se va face cu luarea în considerare a stagiului de cotizare (vechimea în muncă) reglementat de actul normativ în vigoare la data pensionării. Art.8 din Legea nr. 3/1977 a reglementat vechimea minimă în muncă, necesară pensionării ca fiind de 30 de ani pentru bărbați, aplicată de Casa Județeană de Pensii la recalculare ( 6 dosar fond). Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine data începerii operațiunii de evaluare.
Constatând că prin decizia nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977 le sunt aplicabile dispozițiile art. 14 din acest act normativ, fără a se face nici o referire la stagiul complet de cotizare, care tot prin acest act normativ este stabilit la 30 de ani în cazul bărbaților - art.8 - în baza art. 312 alin. 1.pr.civ. recursul a fost respins ca nefondat.
Împotriva Deciziei civile nr. nr. 1696/R din 1 Iulie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr-, a formulat contestație în anulare contestatorul, solicitând modificarea în totalitate a acesteia și rejudecând recursul, să se dispună obligarea pârâtei Casa de Pensii C să emită o decizie în care stagiul complet de cotizare luat în calcul la determinarea punctajului mediu anual să fie cel prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977, respectiv de 20 de ani. Să fie obligată intimata Casa Județeană de Pensii C la acordarea drepturilor bănești începând cu data de 01.09.2005, data aplicării etapei recalculării pensiei, până la data plății efective a acestora precum și în continuare.
În motivarea contestației în anulare se arată că Decizia nr. 40 Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă strict la persoanele care potrivit art. 14 din Legea nr.3/1977 au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care potrivit legii se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 de ani în grupa a II-a de muncă și s-au pensionate în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001. Pentru celelalte persoane care nu îndeplinesc condițiile de la art. 14 alin.1 se aplică prev. art. 14 alin.4 respectiv reducerea vârstei de pensionare prevăzută la art. 8 alin.2 sau cu cel puțin 5 ani lucrați în grupa I sau II de muncă și care nu au dreptul la reducerea vârstei de pensionare potrivit art. 16 din Legea nr. 3/1977.
În Legea nr. 3/1977, în afară de vechimea în muncă necesară pensionării, diferențiat pe cele trei grupe de muncă, respectiv, 30 de ani la grupa a III-a, 25 de ani la grupa a II-a și 20 de ani la grupa I, așa cum și Decizia nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție repune în drepturi pe cei din grupele I și a II-a cu stagii complete în aceste grupe, la art. 11 din Legea nr. 3/1977 și procentul din retribuția tarifară de stabilire a pensiei este cu 10% mai mare la grupa I de muncă față de grupa a III-a de muncă și nu invers.
Solicită în concluzie ca instanța să revină asupra interpretării Deciziei nr. 40 Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că stagiul complet de cotizare este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
La data de 23 februarie 2010, intimata Casa Județeană de Pensii Caî nregistrat la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea contestației în anulare, avându-se în vedere neîndeplinirea condițiilor pentru exercitarea acestei căi de atac.
Arată intimata că soluția instanțelor de fond și de recurs a fost corectă, contestatorul solicitând pe de o parte să i se aplice prevederile Legii nr.3/1977 abrogată, iar pe de altă parte solicită să i se aplice prevederile Legii nr. 19/2000, sub incidența cărora nu intră, deoarece este deja pensionat.
Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru contestator este acela de 30 de ani prevăzut de Legea nr. 3/1977 iar toate celelalte calcule au fost derogări speciale, care nu mai sunt în vigoare. La recalcularea pensiei s-a aplicat metoda din legea nouă a pensiilor astfel că persoanele pensionate pe Legea nr.19/2000 nu pot avea un stagiu complet mai mic decât 30 de ani, după cum nici persoanele cu pensii recalculate nu pot avea un tratament diferit, preferențial.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de contestație în anulare formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Nu este întemeiată calea de atac extraordinară promovată.
Potrivit art. 318.proc.civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea data este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În speță, ceea ce se invocă în susținerea contestației este greșita aplicare a dispozițiilor legale de către instanța de recurs la starea de fapt prezentată.
Se constată că detalierea motivelor de contestație în anulare nu permite încadrarea acestora în condițiile restrictive de admitere a acestei căi extraordinare de atac.
Astfel, sintagma de "greșeală materială" trebuie definită în opoziție cu cea de "greșeală de judecată", fiind unanim acceptat că o astfel de greșeală de judecată nu poate fi îndreptată pe calea contestației în anulare.
Or, tocmai astfel de greșeli de judecată indică în speță contestatorul, invocând și criticând modul în care instanța de recurs a înțeles să facă aplicarea dispozițiilor legale și a statuărilor Înaltei Curți de Casație și Justiție în materia stabilirii stagiului complet de cotizare în cazul persoanelor care au muncit în grupele de muncă, în vederea stabilirii drepturilor de pensie.
Eroarea materială trebuie să poarte asupra realității faptice, palpabile, constând, astfel, dintr-o considerare eronată a unui fapt ce nu există ca existent sau a unui fapt existent că nu ar fi în ființă, situație care, ipotetic, poate fi observată chiar de un nespecialist, întrucât nu necesită o judecată în sensul profesional al cuvântului. Astfel, în literatura de specialitate, pentru exemplificarea instituției, se iau de obicei ca etalon situațiile de respingere a recursului ca tardiv sau de anulare a acestuia ca netimbrat sau făcut de un mandatar fără calitate, în contra dovezilor aflate la dosar. Se mai arată în doctrină că prin eroare materială în sensul art. 318.proc.civ. se înțelege confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluția pronunțată.
Or, sub nici o formă nu se poate considera că împrejurările evocate de contestatoare ar putea fi privite, în lumina celor arătate mai sus, ca erori materiale.
Prin urmare, dat fiind caracterul extraordinar al contestației în anulare, nu se poate admite anularea deciziilor intrate în puterea de lucru judecat prin formularea unui recurs la recurs, cum se conturează practic această cale de atac promovată.
Văzând dispozițiile art. 317 și 318 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 1696 din 1 iulie 2009 Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr- pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, - - - - - -
GREFIER,
Red.T/.
4 ex./24.03.2010
Jud.recurs:,
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Ioana Tripon, Dana Cristina
