Cerere recalculare pensie. Decizia 465/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(7211/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR.465/
Ședința publică de la 17.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER:
*********************************
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.4755 din data de 10.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.13.895/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimata-reclamantă, personal, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 12.01.2009, după care,
Președintele completului procedează la verificarea identității intimatei-reclamante, care prezintă cartea de identitate, datele fiind consemnate în caietul de ședință.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata-reclamantă, personal, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii, ca legală și temeinică.
În temeiul dispozițiilor art.150 din Codul d e procedură civilă, Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Cu privire la recursul dedus judecății:
Prin sentința civilă nr.4755 din data de 10.06.2008, pronunțată în dosarul nr.13895/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B și a obligat pârâta să emită o nouă decizie, prin care să recalculeze, începând cu data de 01.03.2008, drepturile de pensie cuvenite reclamantei, prin luarea în considerare a tuturor veniturilor suplimentare evidențiate în adeverințele nr.807-1/20.02.2008 și nr.807-2/20.02.2008, emise de -
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, prin decizia de pensie nr.-/12.04.2005, emisă de Casa de Pensii sector 3 B, au fost stabilite, în temeiul dispozițiilor Legii nr.19/2000, începând cu data de 19.03.2007, drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantei, stabilindu-se un punctaj mediu anual de 1,43287 puncte.
A mai reținut că, ulterior, reclamanta a depus la Casa Locală de Pensii o cerere de recalculare, la care a anexat adeverințele nr.807-1/20.02.2008 și nr.807-2/20.02.2008, emise de -, ce nu au fost valorificate până în prezent, fapt confirmat de reprezentanta pârâtei la termenul din data de 10.06.2008.
Instanța de fond a apreciat căretribuirea în acord globalpresupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că, lunar, aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
A mai reținut că, potrivit Legii nr.27/1996, plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și că aceasta se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat, iar prin art.1 din Decretul nr.389/1972, cu privire la contribuția pentru asigurările de stat, se prevedea că angajatorii erau obligați să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15 % asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Totodată, a avut în vedere că potrivit dispozițiilor art.164 din Legea nr.19/2000:" a determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă; ladeterminarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă;la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.".
În privința formelor de retribuire înacord globalși prin plata deprimesau alte venituri suplimentare, tribunalul a reținut că se menționează în anexa nr.1 a OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, că: "nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001; formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale, premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite.".
De asemenea, s-a mai reținut de către instanța de fond că, potrivit art.3 din Legea nr 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială - dreptul comun în materie la data deschiderii drepturilor reclamantei la pensia pentru limită de vârstă - dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege, acest principiu fiind reiterat în Legea nr.19/2000 prin art.2, care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Tribunalul a reținut că, în speța de față, au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, în raport cu cele care decurg din acesta, dar nu îl respectă, deoarece soluția contrară ar presupune încălcarea principiului, cu consecința că, pe de o parte, nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar, pe de altă parte, s-ar crea o discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.
Mai reține instanța de fond că ar fi inechitabil ca veniturile realizate înacord globalși prin plata deprimesau alte venituri suplimentare, anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, să nu fie luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, iar după intrarea în vigoare a legii să fie avute în vedere toate veniturile realizate, chiar dacă dintre acestea unele sunt venituri nepermanente și că plata contribuției de asigurări sociale, în ambele situații, impune aceeași soluție cu privire la stabilirea drepturilor de pensie, întrucât altfel, sumele plătite cu titlu de contribuție de asigurări sociale pentru veniturile realizate în acord global și prin plata de prime sau alte venituri suplimentare nu ar corespunde unei contraprestații care să justifice reținerea lor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, motivat în termenul legal, recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului, așa cum a fost formulat și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă, ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta susține că sentința instanței de fond este criticabilă sub aspectul analizării probelor administrate, al aplicării greșite a prevederilor legale în ceea ce privește luarea în calcul a veniturilor temporare -acordșiprime, menționate în adeverințele depuse la dosar.
Cu privire la cererea reclamantului de a i se emite o nouă decizie, prin care să îi fie luate în considerare sporurile menționate în adeverințele depuse la dosarul cauzei, recurenta învederează că în adeverințele menționate sunt prevăzute câștiguri suplimentare - acord și prime, iar referitor la perioada în care reclamanta a obținut câștiguri suplimentare, care nu au fost câștiguri permanente în înțelesul-/2005; susține că, în art.164 din Legea nr. 19/2000 (care reia prevederile art. 10 din Legea nr. 3/1977, modificată și completată prin art.10 din Legea nr.49/1992) se prevede că, la determinarea punctajelor anuale, se utilizează salariile brute sau nete, precum și sporurile permanente care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, înregistrate în carnetul de muncă.
Mai precizează recurenta că veniturile realizate înacord globalreprezintă venituri temporare, fără caracter permanent și care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterior (nefiind înscrise în carnetul de muncă), astfel încât nu pot fi luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.
Recurenta arată că instanța de fond a reținut în considerentele sentinței civile atacate că în mod greșit Casa Locală de Pensii sector 2 B nu a luat în considerare primele și acordul, apreciind că această soluție ar reprezenta o încălcare a principiului contributivității, statuat în art.2 lit. e) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Învederează că, potrivit literaturii juridice de specialitate, normele juridice se clasifică, după sfera aplicării lor, înnorme generaleșinorme speciale.
Astfel, arată că normele generale se caracterizează prin aceea că au sfera cea mai largă de aplicabilitate într-un domeniu sau într-o ramură de drept și că, în domeniul drepturilor de asigurări sociale, Legea nr.19/2000 reprezintă dreptul comun.
Cu privire lanormele speciale, recurenta arată că sunt aplicabile unei sfere restrânse de relații, ele derogând de la dreptul comun -specialia generalibus derogant-, astfel că, în raport de acest aspect, precizează că actele normative referitoare la sporuri sunt, în domeniul drepturilor de asigurări sociale, norme cu caracter special și întrucât normele speciale sunt derogatorii, în procesul aplicării lor, ele cunosc un regim restrictiv, ca fiind de strictă interpretare.
Având în vedere că potrivit prevederilor OUG nr.4/2005, care este norma juridică ce are caracter special, nu sunt luate în calcul, la stabilirea punctajului mediu anual, formele de retribuireîn acord, recurenta consideră că obligarea pârâtei la emiterea unei decizii, cu luarea în calcul a sporurilor menționate în adeverință, este nelegală și nefondată.
Concluzionând, recurenta arată că instanța de fond a încălcat principiul juridic conform căruia norma juridică specială derogă de la cea cu caracter general și se aplică cu întâietate.
Astfel, consideră că acesta este și motivul avut în vedere de către legiuitor, când nu a încadrat veniturile suplimentare, obținute în sistemul de acord global și primele, în categoria sporurilor cu caracter permanent.
De altfel, mai arată recurenta, pct. VI din anexa OUG nr.4/2005 prevede condițiile imperative de formă și fond pe care trebuie să le îndeplinească adeverințele prin care se dovedesc sporurile cu caracter permanent, sporuri care fac parte din baza de calcul a pensiilor.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod proc. civilă, precum și normele de drept substanțial ale Legii nr.19/2000 și OUG nr.4/2005.
Prin întâmpinarea formulată (fila 10 dosar recurs), intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a hotărârii fondului, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Legea nr.19/2000 - legea-cadru în materia pensiilor stabilite în sistemul public - reglementează, prin norme cu caracter de protecție, cadrul și condițiile în care se stabilesc, se calculează și se plătesc drepturile de pensie ale persoanelor asigurate în acest sistem.
Astfel, art.161 alin.2 din actul normativ menționat mai sus prevede că: "În condițiile în care, pentru o anumită perioadă, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare de certificare. -".
Ca urmare, legiuitorul a înțeles sa ușureze sarcina probei pentru persoana asigurată în al cărei carnet de muncă nu sunt înregistrate toate datele necesare stabilirii și calculării drepturilor de pensie, prevenind în acest mod litigii viitoare, cu atât mai mult cu cât aparținea angajatorului obligația de a efectua operațiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Potrivit dispozițiilor art.2 lit. "e" din Legea nr.19/2000: "Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: - e)principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite; -.".
În raport de principiul contributivității, statuat de dispozițiile legale suscitate, Curtea apreciază că în mod justificat instanța de fond a reținut aspectul că intimata-reclamantă a făcut dovada, atât cu înscrierile existente în carnetul său de muncă, cât și cu actele de certificare eliberate de fostul angajator și anume, cu adeverințele nr.807 - 1/20.02.2008 și nr.807 - 2/20.02.2008, ambele eliberate de - (aflate la filele 15 - 19 din dosarul de fond), a tuturor veniturilor realizate, inclusiv a celor suplimentare și a celor cu titlu de spor de vechime, venituri pentru care s-au virat contribuțiile legale de asigurări sociale (), potrivit dispozițiilor art.1 din Decretul nr.389/1972.
Așadar, Curtea, având în vedere că dispozițiile legale cu valoare de principiu se aplică prioritar, își însușește argumentele instanței de fond și având în vedere și dispoz.art.76 și următoarele din Legea nr.19/2000, referitoare la stabilirea punctajului în vederea calculării drepturilor de pensie, precum și dispozițiile art.2 din OUG nr.4/2005, apreciază că este îndreptățită intimata-reclamantă la luarea în calculul drepturilor sale de pensie a tuturor veniturilor și sporurilor realizate,inclusiv a celor obținute cu titlu de venituri suplimentare și spor de vechime.
Așadar, Curtea apreciază că sunt nefondate criticile formulate de recurenta-pârâtă, astfel că le va înlătura ca atare.
În sensul celor de mai sus, Curtea mai reține și aspectul căveniturile obținuteprin munca desfășurată în sistemul de retribuireînacord globalnu sunt sporuri propriu-zise, ci acestea au reprezentat, practic,însăși o formă de retribuire, de unde reiese, indubitabil, caracterul lor permanent.
De altfel, reține Curtea, chiar recurenta, încercând să argumenteze faptul că veniturile realizate în sistemul de acord global nu ar avea caracter permanent, face trimitere, în cuprinsul cererii sale de recurs, la ispozițiile art.4 și art.5 din Legea nr.2/1983 - lege ce reglementa lucrul în acord global -, dispoziții care prevedeau că,pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficia,ca parte variabilă a retribuției,de venituri suplimentare, pe caleaadaosului de acord, recunoscând, astfel, implicit, că aceste venituri reprezintă, de fapt, o formă de retribuire, nicidecum, sporuri cu caracter nepermanent, câtă vremeele au făcut parte din însăși retribuția personalului muncitor.
Astfel, Curtea reține că dispozițiile art.4 din Legea nr.2/1983 prevăd că:"Sistemul de retribuire asigură cointeresarea materială a celor ce muncesc la creșterea producției, a productivității muncii și a eficienței economice, precum și repartizarea echitabilă a veniturilor provenite din muncă, în raport corespunzător între veniturile individuale minime și maxime.Forma de retribuire în acord globalse extinde și se generalizează în toate unitățile economice."
De asemenea, Curtea are în vedere și dispozițiile art.5 din același act normativ, potrivit cărora: "munciisunt retribuiți în raport cu munca prestatăși rezultatele obținute.
În cazul depășirii producției planificateveniturile cresc în mod corespunzător și nu sunt plafonate.
În situația nerealizării producției sau a neîndeplinirii obligațiilor de la locul de muncăretribuția se diminuează în mod corespunzător, fără a se asigura venit garantat.".
Potrivit prevederilor art.47 alin.2 din Constituție cetățenii au dreptul la o pensie, stabilită conform legii. Ca urmare, legiuitorul este în drept să modifice, să completeze sau să abroge dispozițiile referitoare la condițiile de exercitare a dreptului la pensie "ori de câte ori consideră că situația economică a țării, resursele financiare existente permit sau impun anumite modificări",astfel cum a confirmat și Curtea Constituțională a României.
Reformarea sistemului public de pensii este un obiectiv cuprins în Capitolul 7 - "Politica de protecție socială", din Programul de guvernare 2005-2008, de unde rezultă necesitatea adoptării unor măsuri de îmbunătățire a standardului de viață pentru persoanele vârstnice, in principal prineliminarea inechităților din sistemul public de pensii, existente între diferitele categorii de pensionari.
Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, au fost recalculate pensiile persoanelor ce s-au pensionat anterior datei de 1 aprilie 2001, astfel încât toate pensiile să fie stabilite pe baza acelorași principii.
Curtea apreciază că sunt nefondate și acele susținerile ale recurentei în sensul că dispozițiile OUG nr.4/2005, aprobată prin Legea nr.78/2005, ar fi norme juridice cu caracter special și, ca atare, acestea ar cunoaște un regim restrictiv, fiind, așadar, norme de strictă aplicare, iar, în temeiul acestor dispoziții, nu ar putea fi luate în calcul, la stabilirea punctajului mediu anual, formele de retribuire care nu au avut caracter permanent, astfel că obligarea casei teritoriale de pensii la luarea în calcul a sporurilor menționate în adeverințe este nelegală și netemeinică.
Cu privire la aceste critici, Curtea reține că în mod eronat recurenta apreciază că dispozițiile OUG nr.4/2005 ar avea caracter special, în raport cu dispozițiile Legii nr.19/2000 - legea-cadru, care au caracter general.
Astfel, Curtea apreciază că ambele acte normative au unul și același domeniu de aplicare, respectiv domeniul pensiilor din sistemul public.
Este adevărat că sfera de aplicare a dispozițiilor OUG nr.4/2005 este mai restrânsă decât sfera de aplicare a legii-cadru, însă ea se suprapune, practic, peste o parte din sfera de aplicare a legii menționate, fiind, într-o oarecare măsură una și aceeași sferă de aplicare.
Ca urmare, Curtea consideră că, în ceea ce privește analiza dispozițiilor OUG nr.4/2005, în raport de dispozițiile Legii nr.19/2000, nu se regăsește principiulspecialia generalibus derogant( latin exprimând regula potrivit căreia clauzele, dispozițiile, speciale derogă de la cele generale, în vreme ce acestea din urmă nu sunt susceptibile să deroge de la cele dintâi), întrucât nu este vorba despre norme cu caracter special, ce sunt derogatorii de la normele juridice cu caracter general, ci doar despresuccedarea actelor normative șidespreaplicarea în timp a acestora,OUG nr.4/2005 nefăcând decât să completeze dispozițiile legii-cadru.
Chiar din preambulul OUG nr.4/2005 rezultă că acest act normativ a fost adoptat "n vederea susținerii măsurilor de reformare a sistemului de pensii prevăzute în Programul de guvernare, respectiv urgentarea procesului de recalculare a tuturor pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, aflate în plată, astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, elemente care vizează interesul public și constituie situații de urgență-.".
Cât privește afirmațiile recurentei, în sensul că adeverințele invocate de intimata-reclamantă nu ar îndeplini condițiile imperative de formă și fond prevăzute la pct. VI din anexa OUG nr.4/2005, Curtea apreciază că nici acestea afirmații nu se susțin. Câtă vreme adeverințele nr.807 - 1/20.02.2008 și nr.807 - 2/20.02.2008, eliberate de fostul angajator - conțin toate datele necesare calculării drepturilor de pensie, interpretarea recurentei denotă un exces de formalism, pe care Curtea nu și-l însușește.
Apreciind toate criticile recurentei-pârâte drept simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, Curtea le va înlătura, ca atare, urmând a menține hotărârea fondului, ca fiind legală și temeinică.
În consecință, pentru toate considerentele expuse mai sus,în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii Municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.4755 din data de 10.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.13.895/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 25.03.2009
Jud.fond:;
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Petre Magdalena, Ilie
