Recalculare pensii. Decizia 464/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (7064/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 464/
Ședința publică de la 17.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.4391/27.05.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.12291/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă --.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-reclamantă, personal, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimata-reclamantă a formulat întâmpinare înregistrată la dosar la data de 05.02.2009, după care,
Președintele completului procedează la verificarea identității intimatei-reclamante care prezintă CI, datele fiind consemnate în caietul de ședință.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata-reclamantă, personal, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27.03.2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr.12291/3/AS/2008, reclamanta - a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, solicitând obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de pensionare prin care să se ia în considerare toate drepturile ce i se cuvin.
Prin sentința civilă nr.4391/27.05.2008, Tribunalul Bucureștia admis acțiunea formulată de reclamanta - și a obligat pârâta Casa de Pensii a Municipiului B să recalculeze, începând cu data de 01.06.2007, drepturile de pensie cuvenite reclamantei, prin luarea în considerare și a veniturilor suplimentare evidențiate la rubrica acord și prime din adeverința nr.137/15.02.2007 emisă de SC SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin decizia nr.17043/28.11.2007 emisă de Casa de Pensii Sector 5 emisă în temeiul dispozițiilor Legii nr. 19/2000, s-au stabilit drepturile de pensie pentru limită de vârstă în favoarea reclamantei, începând cu data de 22.09.2007, prin trecerea de la pensie anticipată. În urma operațiunilor de calculare a drepturilor de pensie a fost determinat un punctaj mediu anual de 2,02295 puncte.
Anterior, la data de 21.05.2007, reclamanta a depus la casa locală de pensii o cerere de recalculare la care a anexat adeverința nr.137/15.02.2007 emisă de SC SA care nu a fost valorificată de către pârâtă.
Tribunalul a reținut că retribuirea în acord global și prin plata de prime presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Astfel, Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Totodată, rin p. art.1 din Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
S-a statuat că potrivit art.164 din Legea nr.19/2001 " la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. - La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.(1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare".
În privința formelor de retribuire în acord și prime se menționează în anexa 1 Ordonanței de Urgență nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2001, că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale, premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite.
A mai reținut Tribunalul că potrivit art.3 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială - dreptul comun în materie - dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege.
Acest principiu este consacrat expres de art.2 din Legea nr.19/2000 care dispune că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
S-a apreciat de către instanța de fond că în speță au aplicabilitate aceste dispozițiile legale cu valoare de principiu pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității cu consecința că, pe de o parte, nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat. Ar fi inechitabil ca veniturile realizate în acord global anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 să nu fie luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, iar după intrarea în vigoare a legii să fie avute în vedere toate veniturile realizate, chiar dacă dintre acestea unele sunt venituri nepermanente. Plata contribuției de asigurări sociale în ambele situații impune aceeași soluție cu privire la stabilirea drepturilor de pensie, întrucât altfel, sumele plătite cu titlu de contribuție de asigurări sociale pentru veniturile realizate în acord global nu ar corespunde unei contraprestații care să fi justificat reținerea lor.
Prin urmare, pârâta trebuia să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public (formele de retribuire în acord global, într-adevăr nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care conform art.10 din Legea nr.3/1977 era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, ori acestea se stabileau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar) în considerarea prevederilor legale și a adeverinței eliberate de fostul angajator al reclamantei, care certifică plata contribuției de asigurări sociale și în raport de toate veniturile atestate în adeverința nr.137/15.02.2007 emisă de SC SA, la rubrica acord și prime.
Având în vedere cele expuse și dispozițiile art.87 și art.155 din Legea nr.19/2000, tribunalul a admis cererea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 13.08.2008 pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 02.09.2008 sub nr-.
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9, art.3041, art.312 alin.3 teza a II-a Cod procedură civilă și pe prevederile OUG nr.4/2005, recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecând în fond cauza, respingerea în tot a acțiunii reclamantei ca netemeinică și nelegală.
Susține recurenta-pârâtă că prin hotărârea pronunțată instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, sentința civilă fiind dată cu încălcarea legii.
De asemenea, instanța de fond a încălcat principiul juridic conform căruia norma juridică specială derogă de la cea cu caracter general și se aplică cu întâietate. Astfel, normele generale se caracterizează prin aceea că au sfera cea mai largă de aplicabilitate într-un domeniu sau într-o ramură de drept, Legea nr.19/2000 reprezentând dreptul comun în materia asigurărilor sociale. Normele speciale sunt aplicabile unei sfere restrânse de relații, ele derogând de la dreptul comun. În acest sens, actele normative referitoare la sporuri sunt norme cu caracter special în domeniul drepturilor de asigurări sociale.
Întrucât normele speciale sunt derogatorii, în procesul aplicării lor cunosc un regim restrictiv, fiind de strictă interpretare, așa cum este OUG nr.4/2005, normă juridică ce are caracter special, iar obligarea recurentei la emiterea unei decizii cu luarea în calcul a unor sporuri (spor de acord), este nelegală și nefondată.
La data de 05.02.2009, intimata-reclamantă - a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele deduse judecății după cum dispune art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Într-un prim motiv de recurs, recurenta Casa de Pensii a Municipiului B invocă dispozițiile art.304 pct.4 Cod procedură civilă, susținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Curtea notează că o hotărâre judecătorească poate fi casată pentru acest motiv atunci când instanța săvârșește un exces de putere, adică atunci când fie pronunță o hotărâre fără nici o competență în acea problemă, fie chiar și atunci când ea săvârșește orice alt act de procedură în afara prerogativelor recunoscute instanțelor prin lege. Cu alte cuvinte, o asemenea ipoteză este realizată atunci când există o incursiune a autorității judecătorești în sfera activității autorității executive sau legislative așa cum este consacrată de Constituție.
Acest motiv de recurs nu subzistă în cauză. Casa de Pensii a Municipiului B invocă în aceste limite faptul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre prin care a obligat-o să emită o decizie de recalculare a pensiei intimatei-reclamante pentru limită de vârstă, invocă cu alte cuvinte faptul că instanța a intrat în domeniul puterii conferite de lege casei de pensii de a calcula pensiile sau alte drepturi de asigurări sociale. Cum Casa de Pensii a Municipiului B nu este nici putere legislativă și nici putere executivă, critica este nefondată.
În ceea ce privește temeinicia hotărârii, aspect față de care se invocă art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurenta susține că tribunalul a aplicat și interpretat greșit textele de lege incidente în cauză, respectiv normele OUG nr.4/2005 care nu au încadrat veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global în categoria sporurilor cu caracter permanent, nesocotind regula potrivit căreia norma specială derogă de la norma generală, aplicându-se prioritar față de aceasta din urmă.
Curtea notează că OUG nr.4/2005 se referă la recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, deci cele stabilite anterior datei de 1.04.2001, prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000. În anexa OUG nr.4/2005, se arată că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual formele de retribuire în acord, pe bază de tarife sau cote procentuale, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Dincolo de faptul că această dispoziție vine în contradicție flagrantă cu principiul contributivității prevăzut de art.2 lit. e din Legea nr.19/2000, dar și cu scopul ordonanței de urgență menționat în preambul, acela de a recalcula pensiile provenite din vechiul sistem public al asigurărilor sociale de stat după principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", acest act normativ nu este incident în cauză deoarece dreptul de pensie al intimatei-reclamante s-a deschis la data de 01.12.2005, prin acordarea unei pensii anticipate. Această împrejurare nu este contestată de nici una din părți. Ulterior, la data de 22.09.2007, intimata reclamantă a trecut de la pensia anticipată la pensie pentru limită de vârstă.
În consecință, drepturilor de pensie ale intimatei-reclamante îi sunt aplicabile doar dispozițiile Legii nr.19/2000, legea generală în materia asigurărilor sociale, ceea ce face superfluă orice discuție referitoare la aplicarea vreunei norme speciale cuprinse în OUG nr.4/2005.
Urmează așadar a se constata legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de instanța de fond, iar în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.4391/27.05.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.12291/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă --.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red./tehn.
2 ex./19.03.2009
Judecători fond,
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Petre Magdalena, Ilie
