Cerere recalculare pensie. Decizia 4665/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.2331/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4665/
Ședința publică din data de 23 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii împotriva sentinței civile nr.110 din data de 07.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.25304/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: intimatul-reclamant prin apărător d-na avocat cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 13 dosar recurs emisă în baza contractului de asistență juridică nr.34647 din 24.05.2009, lipsind recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții faptul că la dosar s-a depus prin serviciul "registratură" al secției la data de 27.05.2009 de către intimatul-reclamant întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză, în dublu exemplar, act procedural necomunicat părții recurente.
Intimatul-reclamant prin avocat arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatului-reclamant asupra recursului formulat în cauză.
Intimatul-reclamant prin avocat solicită respingerea recursului declarat de către recurenta-pârâtă, pentru motivele arătate în întâmpinare, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești recurate ca fiind temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 27.06.2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr.25304/3/AS/2008, reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii I, solicitând obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei pentru limita de vârsta in care la stabilirea punctajului mediu anual sa fie utilizat un stagiu de cotizare de 20 de ani.
La data de 17.12.2008, reclamantul a formulat o precizare a acțiunii, solicitând obligarea pârâtei ca la recalcularea drepturilor de pensie să ia în calcul veniturilor realizate potrivit adeverinței nr./l 6.04.2008 emisă de SC SRL, precum și obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre pensia încasata și cea cuvenită și la plata cheltuielilor de judecata.
Prin sentința civilă nr. 110/07.01.2009, Tribunalul Bucureștia admis acțiunea formulata de reclamantul, astfel cum a fost completată și a obligat pârâta Casa Județeană de Pensii I să emită o decizie prin care sa recalculeze pensia de invaliditate cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.03.2005, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, cu luarea in considerare a veniturilor atestate de adeverința nr. AC.665/16.04.2008 emisa de SC SRL; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenita conform sentinței si pensia efectiv încasata, pe perioada 01.03.2005 la zi; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut ca prin decizia nr. 5716/28.02.2005 emisa de Casa Județeană de Pensii I au fost recalculate drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului, in conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000 și OUG 4/2005.
Din buletinul de calcul atașat deciziei, a rezultat că pârâta nu a luat in considerare veniturile suplimentare cu caracter permanent, atestate de adeverința nr./l 6.04.2008 emisa de SC SRL.
Ori, veniturile realizate in sistem de acord global, precum si celelalte venituri suplimentare trebuie luate in considerare la calcularea drepturilor de pensie. Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților in funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna ca lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise in carnetul de munca.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art. 1 din Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii sa verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Se observă, așadar, ca pentru toate aceste sume angajatorii calculau si virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat și de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de față.
Au fost precizate și dispozițiile art.2 lit.e) din Legea nr. 19/2000 potrivit cărora "sistemul public se organizează si funcționează având ca bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanelor fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Acest principiu este dezvoltat in dispozițiile următoare din același act normativ, în secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art.78 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Prin art.4 alin 2 și 3 din OUG nr.4/2005 legiuitorul se abate de la principiului contributivității pe care îl afirmase categoric în Legea nr. 19/2000 și precizează că sporurile, indemnizațiile si majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate in anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de munca sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, în anexa 1 la OUG nr. 4/2005, se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționata pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
Tribunalul a apreciat că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art.2 lit.e din Legea nr. 19/2000, față de cele care decurg din acesta, dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința nerealizării scopului avut in vederea de legiuitor la editarea acestuia.
Formele de retribuire în acord și celelalte venituri menținute in adeverința în cauză nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr.3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurările sociale, or acestea se stabileau și se achitau in raport de câștigul brut realizat, iar nu cel tarifar.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituita prin Legea nr. 19/2000 este construită în jurul acestui principiu fundamental, și anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte in cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 1.04.2001, data intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, soluția trebuie sa fie aceeași, conform principiuluiubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet.
diferite asupra chestiunii in discuție între casele de pensii și instanțele judecătorești sunt generate de inconsecvența legiuitorului. Același legiuitor limitează fără nicio justificare rezonabilă aplicarea acestui principiu, in cuprinsul OUG nr.4/2005, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri si sporuri obținute anterior datei de 1.04.2001, pe motiv că nu ar fi avut caracter permanent. Tot in OUG nr.4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, în măsura în care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Instanța a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul ca statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților să primească contraprestație din partea statului, acestea trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibru raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezența acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în art.2 din Legea nr. 19/2000 și dezvoltat în art.78 alin.1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, acestea trebuie luate in considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Drepturile de pensie ale reclamantului s-au născut în baza Legii nr. 3/1977, decizia inițială de stabilire a pensiei fiind din data de 26.04.1980. Prin urmare, acesta este actul normativ care trebuie avut in vedere pentru a verifica dacă intimata a aplicat în mod corect dispozițiile legale privind stagiul complet de cotizare. Aceasta întrucât potrivit art. 2 alin. 3 din nr.HG 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare in vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, in conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977".
În speța de față, contestatorul a lucrat în grupa I de muncă, conform înregistrărilor din carnetul de muncă, în perioadele 15.08.1955-1.06.1959, 1.10.1959-18.-, 18.03.1969-21.01.1976 și 01.06.1976-01.06.1980, ceea ce totalizează peste 20 ani în această grupă. Ori, conform art. 14 din Legea nr.3/1977, stagiu complet de cotizare pentru grupa I de muncă este de 20 ani.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii I la data de 27.02.2009, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 06.04.2009 sub nr-.
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă, se critică hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie și se solicită admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței pronunțate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantul sub aspectul recalculării pensiei cu folosirea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, începând cu 01.03.2005.
Precizează recurenta-pârâtă că reclamantul nu a fost pensionat in baza unei legi speciale, a fost pensionat in baza Legii nr.3/1977, așa cum este menționat și in decizia nr.5716/26.04.1980, cu recunoașterea grupelor de munca conform HG 481/1990 de care aceasta a beneficiat proporțional cu perioada lucrata in grupele de munca.
Ori, reducerea stagiului de cotizare se aplică doar acelor persoane care ies la pensie în baza legilor speciale. Pentru cei 20 ani, lucrați in grupa I de muncă, reclamantul a beneficiat de un spor aferent de 12 ani.
Reclamantul a fost pensionat in baza art.14 din Legea nr.3/1977 și nr.481/1990 privind încadrarea personalului in grupele I si a Il-a de muncă de la locurile de muncă și activitățile cu condiții deosebite apărute dupa anul 1969 in unitățile Ministerului Industriei, care prevede: "Personalul care este in activitate la locurile de muncă și activitățile cu condiții deosebite din unitățile Ministerului Industriei intrate in funcțiune după data de 18 martie 1969, care nu a fost cuprins in grupele I si a Il-a de munca conform prevederilor art.2 din Decret - Lege nr.68/1990, va beneficia de încadrarea în aceste grupe pe întreaga perioadă lucrată, potrivit anexelor nr.I si II la prezenta hotărâre".
Reclamantul a beneficiat în acest sens de reducerea vârstei standard de pensionare, proporțional cu anii lucrați in grupe de munca, respectiv a beneficiat de pensie de limita de vârsta cu vechime completa, conform Legii nr.3/1977, având o reducere a vârstei de pensionare aferenta grupei de munca de 12 ani.
Conform Adresei nr. 5388/16.11.2004 emisă de CNPAS, "în situația pensiilor de limita de vârsta stabilite in perioada 01.07.1977 - 31.03.2001, inclusiv, stagiul complet de cotizare ce se va utiliza la determinarea punctajului mediu anual, este de 25 de ani pentru femei si 30 de ani pentru bărbați".
Drepturile de pensie ale reclamantului s-au deschis la data de 26.04.1980 in condițiile aplicării art.14 alin.(4) din Legea nr.3/1977.
Conform art. 6 din nr.1550/2004: "Determinarea punctajului mediu anual se face pe baza datelor din documentația de pensionare aflata in păstrarea casei teritoriale de pensii". Conform art.7 din aceeași hotărâre "în situația în care în documentația de pensionare sunt înscrise perioade care constituie vechime în muncă, fără însă a exista și date referitoare la salariile avute de persoana în cauza in perioadele respective, casele teritoriale de pensii vor comunica în scris pensionarului datele care lipsesc, in vederea completării acestora."; iar "în situația în care, în termen de 30 de zile de la comunicare, pensionarul nu prezintă acte prin care să dovedească salariile avute in perioadele în care documentația existentă la casele teritoriale de pensii nu conține informațiile necesare, la determinarea punctajului mediu anual se vor utiliza salariile minime pe țară, brute sau nete, după caz, prevăzute pentru acele perioade Ia art.164 si in anexa nr.7 la Legea nr.19/2000, cu modificările si completările ulterioare."
La data de 27.05.2009, intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenta-pârâtă critică hotărârea instanței de fond față de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând că hotărârea este nelegală și netemeinică deoarece instanța a analizat greșit probele administrate in cauză si a aplicat greșit legea.
În limitele acestui motiv de recurs, Curtea notează că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie atunci când nesocotește o norma de drept substanțial, fie atunci când interpretează eronat o normă juridică aplicabilă. Prin urmare, instanța ar fi culpabilă când ignoră o lege ce este în vigoare la data judecații sau când, deși recurge la texte de lege aplicabile litigiului, le dă o greșită interpretare.
Recurenta indică în cererea de recurs textele de lege pe care consideră că instanța de fond le-a aplicat greșit, adică Legea nr.3/19977, Legea nr.19/2000, HG nr.1550/2004 și OUG nr.4/2005. Cu alte cuvinte, recurenta critică concluzia instanței de fond asupra stagiului complet de cotizare de 20 de ani care trebuie luat in calcul la reevaluarea pensiei intimatului-reclamant.
Critica este nefondată.
Drepturile de pensie ale intimatului-reclamant au fost deschise la 01.06.1980. Deși decizia inițială de stabilire a pensiei nu a fost depusă la dosar, din copia carnetului de muncă, rezultă că asiguratul a îndeplinit la această dată condițiile de pensie pentru limită de vârstă (iar nu condițiile pentru pensie de invaliditate, cum menționează instanța de fond). De asemenea, în carnet s-au făcut mențiuni asupra grupei I de muncă, într-un interval de timp de peste 20 de ani.
Ulterior, drepturile de pensie ale intimatului reclamant au fost supuse recalculării prevăzute de OUG nr. 4/2005, determinându-se în acest sens punctajul mediu anual și cuantumul pensiei după procedura prevăzută de art. 78 din Legea nr. 19/2000. A fost emisă în acest sens prin decizia nr.5716/28.02.2005 de Casa Locală de Pensii - Sector Agricol I în care punctajul mediu anual a fost calculat prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, aspect contestat de către reclamant în cauza de față.
În acord cu opinia Tribunalului, Curtea apreciază că acest stagiu de cotizare este de 20 de ani, iar nu stagiul de cotizare de 30 de ani prevăzut de art.41 alin.4 din Legea nr.19/2000.
Întrucât drepturile de pensie ale intimatului-reclamant s-au deschis în baza legii anterioare, Legea nr.3/1977, Casa Județeană de Pensii I trebuia să dea eficiență dispozițiilor art.4 raportat la art.1 din OUG nr.4/2005, precum și dispozițiilor art.2 alin.1 și 3 din anexa 1 la HG nr.1550/2004 care cuprinde normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public. Așadar, stagiul complet de cotizare în cazul intimatului trebuie să fie cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Ori, art.8 din Legea nr.3/1977 prevedea faptul că are dreptul la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă personalul muncitor cu o vechime în muncă de minim 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile și cu condiția împlinirii vârstei de 62 de ani bărbații și 57 de ani femeile. Așadar, se prevedea o dublă condiție, o vechime în muncă și împlinirea unei anumite vârste de pensionare.
În art.14 alin. 1 din Legea nr.3/1977, se prevedea o situație specială pentru persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care se încadrau în baza legii în grupa I de muncă, stipulându-se că la stabilirea pensiei se ia în calcul 1 an și 6 luni pentru fiecare an lucrat în grupa I de muncă. De asemenea, aceste persoane aveau dreptul de a se pensiona la cerere la împlinirea vârstei de 52 de ani pentru bărbații care desfășuraseră activitate în grupa I de muncă, respectiv 50 de ani pentru femei (art.14 alin.3).
O reglementare similară exista și pentru munca desfășurată în grupa a II-
Din reglementarea cuprinsă în art.14 din Legea nr.3/1977 rezultă că legislația anterioară permitea anumitor persoane să obțină pensie atât cu reducerea stagiului general de cotizare de 30 de ani la 20 de ani, cât și cu reducerea vârstei de pensionare de la 62 de ani la 52 de ani, în cazul bărbaților.
Ori, în măsura în care legea în vigoare la data pensionării intimatului-reclamant îi permitea acestuia obținerea dreptului de asigurare socială pe baza a 20 de ani de muncă în grupa I, conform reglementării expuse anterior, beneficiul legii trebuie păstrat și la aplicarea noii legi, punctajul anual al intimatului trebuind a fi determinat prin raportare la un stagiu de cotizare de 20 de ani. De altfel, aceste condiții au fost apreciate îndeplinite la data respectivă și de către casa de pensii care a emis o decizie de acordare a pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, cu vechime integrală.
A nu proceda în acest fel ar însemna o dezavantajare evidentă a intimatului-reclamant și, nu în ultimul rând, o nesocotire a deciziei în interesul legii nr. 40/22 septembrie 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite (publicată în Monitorul Oficial nr. 334 din 20 mai 2009), dezlegarea dată problemei de drept judecate și aplicabilă cauzei fiind obligatorie pentru instanțe.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art.312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat și va păstra în tot hotărârea tribunalului care a făcut o corectă analiză și aplicare a legii în materia recalculării pensiilor.
Văzând dispozițiile art.274 Cod pr.civilă, Curtea va obliga recurenta-pârâtă care se găsește în culpă procesuală, să plătească intimatului-reclamant cheltuieli de judecată efectuate în recurs în valoare de 600 lei reprezentând onorariu avocațial dovedit cu chitanța nr.250/10.06.2009 eliberată de Cabinet de Avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii împotriva sentinței civile nr.110 din data de 07.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.25304/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Obligă recurenta-pârâtă să plătească intimatului-reclamant cheltuieli de judecată în valoare de 600 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red./ tehn.
2 ex./10.09.2009
Tribunalul București
Judecători ,
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea
