Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 4666/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.2794/2009
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.4666/
Ședința publică din data de 23 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER:
***************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.1571 din data de 25.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.28985/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-contestatoare - având ca obiect"contestație decizie pensionare".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns: recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B și intimata-contestatoare .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că la dosar s-a depus prin serviciul "Registratură" al secției, la data de 17.06.2009, de către intimata-contestatoare, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză, în dublu exemplar, act procedural necomunicat părții recurente, pe această cale solicitându-se judecarea pricinii în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.(2) Cod proc. civilă.
De asemenea, se mai arată faptul că și recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B, prin motivele de recurs formulate în cauză, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.(2) Cod proc. civilă.
Curtea, constatând că în cauză ambele părți au solicitat judecarea pricinii în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.(2) Cod proc. civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1571 din data de 25.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.28985/3/AS/2008, a fost dmisă acțiunea formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B și, în consecință, a fost anulată decizia nr.-/12.06.2008, emisă de Casa Locală de Pensii sector 1
A fost obligată intimata să emită o nouă decizie de pensionare și să recalculeze drepturile de pensie ale contestatoarei, prin valorificarea salariului în valoare de 1.810 lei, pentru perioada 03.08.1972 - 03.09.1972, precum și a veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr.401/27.02.2007, emisă de -, începând cu data de 30.04.2008.
A fost obligată intimata la plata diferențelor de drepturi de pensie, dintre cele cuvenite conform prezentei sentințe și cele efectiv încasate, începând cu data de 30.04.2008, la zi.
Totodată, a fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată efectuate de contestatoare în valoare de 700 lei, reprezentând onorariul de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că rin p. decizia nr.-/12.06.2008, emisă de Casa de Pensii Sector 1, contestatoarei i s-a stabilit dreptul la pensia pentru limită de vârstă, începând cu data de 30.04.2008, fiind determinate un număr total de 70,67675 puncte realizate și un punctaj mediu anual în valoare de 2,72708.
S-a mai reținut că petenta a criticat această decizie sub două aspecte. Primul se referă la nevalorificarea corectă a salariul tarifar din perioada 03.08.1972 - 03.09.1972, susținându-se că acesta a fost de 1.810 lei, conform înscrierilor de la poziția nr.2 din carnetul de muncă, ci nu de 1.480 lei, cum greșit a fost luat în calcul.
C de-al doilea aspect se referă la nevalorificarea veniturile salariale suplimentare realizate în"acord global"și cu titlu de"prime", evidențiate în adeverința nr.401/27.02.2007, eliberată de -
Astfel, din copia carnetului de muncă, mai exact a mențiunilor de la pozițiile nr.2 - 3 din acesta, a rezultat că, în perioada 03.08.1972 - 03.09.1972, salariul a fost de 1.810 lei, ci nu de 1.480 lei, cum a reținut intimata în anexele deciziei de recalculare.
S-a apreciat că, în raport de dispozițiile art.164 alin.1 din Legea nr.19/2000, intimata are obligația de a utiliza la calcularea punctajului mediu anual salariul în forma menționată în copia carnetului de muncă.
Astfel, s-a constatat că intimata nu a avut în vedere, la stabilirea punctajului mediu anual, veniturile suplimentare evidențiate în adeverința nr.401/27.02.2007, eliberată de -, din care rezultă că partea a beneficiat de venituri suplimentare realizate din acord și prime, deși aceste sume nu fac parte din categoria celor care au fost excluse din baza de calcul a, conform prevederilor art.2 din Decretul nr.389/1972.
În consecință, Tribunalul a arătat că veniturile menționate mai sus, evidențiate în adeverință, trebuie valorificate în calculul punctajului mediu anual, pentru ca, pe de o parte, să fie respectat principiul contributivității, instituit de art.2 lit. e) din Legea nr.19/2000, conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite și, pe de altă parte, pentru a se da eficiență dispozițiilor art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000, conform cărora numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
S-a avut în vedere că valorificarea acestor sume, în calculul punctajului mediu anual, este în concordanță și cu dispozițiile art.164 din Legea nr.19/2000, deoarece incidența acestora se analizează prin coroborare cu dispozițiile art.2 lit. e) din Legea nr.19/2000.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, intimata Casa de Pensii a Municipiului B (), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod proc.civilă, recurenta a arătat că ențiunea de la pct.VI din Anexa Ordonanței nr.4/2005 prevede că: "Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe baza de tarife sau cote procentual; alte sporuri care nu au avut caracter permanent.".
Această dispoziție este în concordanță cu prevederile legii-cadru în materia asigurărilor sociale de stat, determinarea punctajului mediu anual, cu ocazia operațiunii de recalculare guvernate de nr.OUG4/2005, realizându-se cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000 - actualizată.
De asemenea, referitor la această perioadă în care reclamanta a obținut aceste câștiguri suplimentare, s-a invocat că art.164 din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările ulterioare (care reia prevederile art.10 din Legea 3/1977, modificate si completate prin art.3 din Legea 49/1992) prevede că la determinarea punctajelor anuale se utilizează salariile brute sau nete și sporurile permanente, care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor înregistrate în carnetul de muncă.
La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.1, se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care după data de 1 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Or, veniturile suplimentare obținute de către reclamantă pentru acord global nu reprezintă sporuri cu caracter permanent, ci sunt venituri suplimentare obținute în mod sporadic, iar sporurile sunt niște sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Veniturile obținute în acord global reprezentau o formă de remunerare, în funcție de realizarea indicatorilor, reglementata de legislația în vigoare la acea data - art.12 din Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, în timp ce sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Aceste venituri reprezintă venituri temporare, fără caracter permanent și care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare (nefiind înscrise în carnetul de muncă), astfel încât nu pot fi luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.
Totodată, recurenta a invocat și dispozițiile art.4 din Legea 2/1983 care reglementau lucrul în "acord global" și care prevedeau că:
"Sistemul de retribuire asigură cointeresarea materială a celor ce muncesc la creșterea producției, a productivității muncii și a eficientei economice, precum și repartizarea echitabila a veniturilor provenite din munca, un raport corespunzător între veniturile individuale minime și maxime.
Forma de retribuire în acord global se extinde și se generalizează în toate unitățile economice.
Pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficiază, ca parte variabila a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor și altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor și compensațiilor prevăzute de lege.".
Așadar, la calculul drepturilor de pensie, întotdeauna s-a avut în vedere respectarea principiului egalității, atât pentru persoanele care prin munca lor au depășit producția planificată, cât și pentru situația nerealizării producției planificate (în acest caz, retribuția diminuându-se) astfel că la calculul pensiei s-a avut în vedere numai retribuția stabilită prin contractul de muncă.
S-a învederat că prin Decizia nr.736 din 24 octombrie 2006 Curții Constituționale s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor de la pct.VI din Anexa la.OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, Curtea statuând că atribuția de a stabili condițiile de acordare a drepturilor cetățenilor la pensie, inclusiv modalitatea de calcul a cuantumului, revine, în exclusivitate, legiuitorului.
Prin întâmpinarea formulată (filele 11 - 12 dosar recurs), intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică a sentinței atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Legea nr.19/2000 - legea-cadru în materia pensiilor stabilite în sistemul public - reglementează, prin norme cu caracter de protecție, cadrul și condițiile în care se stabilesc, se calculează și se plătesc drepturile de pensie ale persoanelor asigurate în acest sistem.
Astfel, dispozițiile art.161 alin.2 din actul normativ menționat mai sus prevăd:
"În condițiile în care, pentru o anumită perioadă, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare de certificare. -".
Ca urmare, legiuitorul a înțeles sa ușureze sarcina probei pentru persoana asigurată în al cărei carnet de muncă nu sunt înregistrate toate datele necesare stabilirii și calculării drepturilor de pensie, prevenind în acest mod litigii viitoare, cu atât mai mult cu cât aparținea angajatorului obligația de a efectua operațiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Potrivit dispozițiilor art.2 lit. "e" din Legea nr.19/2000:
"Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: - e)principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite; -.".
În raport de principiul contributivității, statuat de dispozițiile legale suscitate, Curtea apreciază că în mod justificat instanța de fond a reținut aspectul că intimata-contestatoare a făcut dovada, atât cu înscrierile existente în carnetul său de muncă (filele 25 - 45 din dosarul de recurs), cât și cu actul de certificare eliberat de fostul angajator și anume, cu adeverința nr.401/27.02.2007, eliberată de -, a tuturor veniturilor realizate, inclusiv a celor suplimentare, obținute în sistemul de retribuire înacord global, cât și cu titlu deprime, venituri pentru care s-au virat contribuțiile legale de asigurări sociale (), potrivit dispozițiilor art.1 din Decretul nr.389/1972.
Potrivit dispozițiilor art.78 din Legea nr.19/2000:"Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică".
Așadar, Curtea, apreciind cădispozițiile legale cu valoare de principiu se aplică prioritar, își însușește argumentele instanței de fond și având în vedere și dispoz.art.76 și următoarele din Legea nr.19/2000, referitoare la stabilirea punctajului în vederea calculării drepturilor de pensie, precum și dispozițiile art.2 din OUG nr.4/2005, apreciază că este îndreptățită intimata-contestatoare la luarea în calculul drepturilor sale de pensie a tuturor veniturilor și sporurilor obținute,inclusiv a celor cu titlu de venituri înacord globalșiprime.
Având în vedere cele susținute de recurenta-intimată în motivarea recursului, Curtea mai reține și aspectul căveniturile obținuteprin munca desfășurată în sistemul de retribuireînacord globalnu sunt sporuri propriu-zise, ci acestea au reprezentat, practic,însăși o formă de retribuire, de unde reiese, indubitabil, caracterul lor permanent.
De altfel, reține Curtea, chiar recurenta-intimată, încercând să argumenteze faptul că veniturile realizate în sistemul de retribuire în acord global nu ar avea caracter permanent, face trimitere, în cuprinsul cererii sale de recurs, la ispozițiile art.4 și art.5 din Legea nr.2/1983 - lege ce reglementa lucrul în acord global -, dispoziții care prevedeau că,pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficia,ca parte variabilă a retribuției,de venituri suplimentare, pe caleaadaosului de acord, recunoscând, astfel, implicit, că aceste venituri reprezintă, de fapt, o formă de retribuire, nicidecum, sporuri cu caracter nepermanent, câtă vremeele au făcut parte din însăși retribuția personalului muncitor.
Astfel, Curtea reține că dispozițiile art.4 din Legea nr.2/1983 prevedeau că:
"Sistemul de retribuire asigură cointeresarea materială a celor ce muncesc la creșterea producției, a productivității muncii și a eficienței economice, precum și repartizarea echitabilă a veniturilor provenite din muncă, în raport corespunzător între veniturile individuale minime și maxime.Forma de retribuire în acord globalse extinde și se generalizează în toate unitățile economice."
De asemenea, Curtea are în vedere și dispozițiile art.5 din același act normativ, potrivit cărora:
"munciisunt retribuiți în raport cu munca prestatăși rezultatele obținute.
În cazul depășirii producției planificateveniturile cresc în mod corespunzător și nu sunt plafonate.
În situația nerealizării producției sau a neîndeplinirii obligațiilor de la locul de muncăretribuția se diminuează în mod corespunzător, fără a se asigura venit garantat.".
Potrivit art.47 alin.2 din Constituție, republicată, cetățenii au dreptul la o pensie, stabilită conform legii. Ca urmare, legiuitorul este în drept să modifice, să completeze sau să abroge dispozițiile referitoare la condițiile de exercitare a dreptului la pensie "ori de câte ori consideră că situația economică a țării, resursele financiare existente permit sau impun anumite modificări",astfel cum a confirmat Curtea Constituțională a României.
Reformarea sistemului public de pensii este un obiectiv cuprins în Capitolul 7 - "Politica de protecție socială", din Programul de guvernare 2005-2008, de unde rezultă necesitatea adoptării unor măsuri de îmbunătățire a standardului de viață pentru persoanele vârstnice, in principal prineliminarea inechităților din sistemul public de pensii, existente între diferitele categorii de pensionari.
Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, au fost recalculate pensiile persoanelor pensionate anterior datei de 1 aprilie 2001, astfel încât toate pensiile să fie stabilite pe baza acelorași principii.
Chiar din preambulul OUG nr.4/2005 rezultă că acest act normativ a fost adoptat "n vederea susținerii măsurilor de reformare a sistemului de pensii prevăzute în Programul de guvernare, respectiv urgentarea procesului de recalculare a tuturor pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, aflate în plată, astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, elemente care vizează interesul public și constituie situații de urgență,-.".
Curtea mai are în vedere șirincipiului p. egalității, reglementat de dispozițiile art.2 lit. b) din Legea nr.19/2000, potrivit cărora:
"Art. 2. - Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: -
b)principiul egalității,care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege; -."
Ca urmare, Curtea reține că toate criticile recurentei-intimate sunt doar simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, astfel că vor fi înlăturate ca atare, urmând a fi menținută hotărârea fondului, ca fiind legală și temeinică.
În consecință, pentru toate considerentele expuse mai sus,în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului
Apreciind că recurenta-intimată a căzut în pretenții, Curtea, n temeiul dispozițiilor art.274 Cod proc.civilă, o va obliga pe aceasta să plătească intimatei-contestatoare cheltuielile de judecată avansate în prezentul recurs, în valoare de 300 lei, reprezentând onorariul de avocat, conform chitanței fiscale de la fila 13 din dosarul de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.1571 din data de 25.02.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.28985/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-contestatoare.
Obligă recurenta să plătească intimatei cheltuieli de judecată în valoare de 300 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
- -
GREFIER,
red. / dact.
2 ex. / 19.08.2009
Jud. fond:;
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea
