Cerere recalculare pensie. Decizia 4741/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2329/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4741/
Ședința publică de la 24.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 3: Valentina Sandu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă A împotriva sentinței civile nr.520/22.01.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a -a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.47140/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-reclamantă prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea, în parte, a sentinței civile atacate în principal și în subsidiar, casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare. Arată, în susținerea motivelor de recurs, că în ceea ce privește excepția parțială a prescripției extinctive pentru perioada 01.07.2005-01.12.2005, este incident termenul general de prescripție de 3 ani, conform art.3 și 8 din Decretul nr. 167/1958, însă momentul începerii curgerii termenului este de la data de 01.07.2005 și o eventuală întrerupere a acestuia se va face prin prezentarea înscrisurilor de natură să schimbe punctajul. Mai arată că în ceea ce privește măsura
limitării cheltuielilor de judecată, aceasta este inadmisibilă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrata la data de 10.12.2008 pe rolul Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-, astfel cum a fost completata, reclamanta - a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța in contradictoriu cu parata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, sa se dispună obligarea paratei la emiterea unei noi decizii de stabilire a drepturilor de pensie, cu luarea in considerare a tuturor drepturilor de natura salariala care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, atestate de adeverința nr. 137/13.10.2008, emisă de SC. SA. și adeverința nr. 23/23.01.2007 emisă de Compania de Cercetări Aplicative și Investiții. SA, începând cu 01.07.2005.
Prin sentința civilă nr.520/22.01.2009 și îndreptată material prin încheierea de ședință din data de 19.02.2009, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B; a admis excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune al reclamantei pentru perioada 01.07.2005-01.12.2005 și respinge ca prescrisă acțiunea pentru această perioadă; a obligat pârâta să emită o decizie, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantei, retroactiv, începând cu data de 01.12.2005, cu luarea în considerare a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr. 137/13.10.2008, emisă de SC. SA. și adeverința nr. 23/23.01.2007 emisă de Compania de Cercetări Aplicative și Investiții. SA.; a admis în parte cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat și obligă pârâta la plata sumei de 400 lei cu acest titlu către reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin deciziile nr.-/23.03.2007 și nr.-/01.07.2007 emise de Casa locala de pensii sector 1 B au fost recalculate drepturile de pensie pentru limita de vârsta cuvenite reclamantului, in conformitate cu prevederile OUG4/2000.
Din buletinul de calcul atașat deciziei se constata ca parata nu a luat in considerare veniturile suplimentare obținute sub forma de prime si ca urmare a aplicării sistemului de retribuire in acord global, venituri atestate
de adeverințele nr.137/13.10.2008, emisă de și adeverința nr. 23/23.01.2007 emisă de Compania de Cercetări Aplicative și Investiții. SA.
Veniturile realizate in sistem de acord global, precum si celelalte venituri suplimentare trebuie luate in considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art. 1 Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Se observa, așadar, ca pentru toate aceste sume angajatorii calculau si virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat si de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de fata.
Dispozițiile art. 2 lit. e) din Legea nr.19/2000, prevăd că "sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivitatii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Acest principiu este dezvoltat in dispozițiile art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000, in secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie.
Prin art. 4 alin. 2 și 3 din OUG nr. 4/2005 legiuitorul se abate de la principiul contributivitatii pe care îl afirmase categoric in Legea nr. 19/2000 si precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, în anexa 1 a OUG nr. 4/2005 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționata pentru.alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
În aceeași Anexa a OUG nr. 4/2005, la pct. IV. legiuitorul optează pentru luarea in calcul a oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative in vigoare in diverse perioade, evidențiate împreuna cu salariile aferente in statele de plata si pentru care s-a datorat si s-a virat contribuția de asigurări sociale.
Astfel, a apreciat instanța de fond că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, față de cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivitatii, cu consecința nerealizarii scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Formele de retribuire in acord si celelalte venituri menționate in adeverințele in cauza nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau si se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
Noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituita prin Legea nr. 19/2000, este construita in jurul acestui principiu fundamental, si anume ca orice element salarial efectiv incasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul si/sau angajatorul (in funcție de reglementarea in vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie sa se reflecte in cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, soluția trebuie sa fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
diferite asupra chestiunii in discuție intre casele de pensii si instanțele judecătorești sunt generate de inconsecventa legiuitorului.
Pe de o parte, se afirma in art. 2 al legii cadru principiul contributivitatii, mai sus menționat, iar pe de alta, același legiuitor limitează fara nici o justificare rezonabila aplicarea acestui principiu, in cuprinsul OUG nr. 4/2005, inlaturand din calculul pensiilor anumite venituri si sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv ca nu ar fi avut caracter permanent. Tot in OUG nr. 4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, in măsura in care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Instanța de fond a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul ca statul si-a incasat drepturile la momentul cuvenit, iar cand vine rândul asiguraților sa primească o contraprestatie din partea statului, aceasta trebuie sa fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre parti.
Prin urmare, in prezenta acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotari ca principiul contributivitatii afirmat in art. 2 din Legea nr. 19/2000 si dezvoltat in art. 78 alin. 1 din același act normativ primează si că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri si de faptul ca au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate in considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul, in baza art. 89 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 a obligat parata sa emită o decizie, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.12.2005, cu luarea în considerare a tuturor veniturilor atestate de adeverințele nr. nr. 137/13.10.2008, emisă de SC. SA. și adeverința nr. 23/23.01.2007 emisă de Compania de Cercetări Aplicative și Investiții. SA.
Tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de a-i fi recalculate drepturile de pensie și pentru perioada 01.07.2005 - 01.12.2005, față de prevederile art.7 alin.5 din OUG nr.4/2005 potrivit cărora "(5) Cererile prevăzute la alin. (3) ( respectiv cererile întemeiate pe actele doveditoare noi prezentate de pensionar, referitoare la drepturi cu caracter salarial care, conform legii nr. 19/2000 se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagiile de cotizare realizate până la data de 1 aprilie 2001) se soluționează în termenul prevăzut la art. 86 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, drepturile modificate acordăndu-se, prin derogare de la prevederile art. 95 și 169 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, de la data plății drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art. 3, cu respectarea termenului general de prescripție."
Or, este real că plata drepturilor recalculate s-a făcut în cazul reclamantei de la data de 01.07.2005, însă, drepturile modificate nu pot fi acordate decât în cadrul termenului general de prescripție, respectiv trei ani de la data nașterii dreptului, față de prevederile art. 3 și art. 8 din Decretul nr. 167/1958, în caz contrar ar deveni inaplicabile prevederile alin. 5 teza finală ale art. 7 din OUG nr.4/2005, care condiționează acordarea drepturilor modificate cu respectarea termenului general de prescripție, termen care nu se poate raporta decât la prescripția dreptului la acțiune injustiție.
Cum dreptul la recalculare al reclamantei s-a născut la data de 01.07.2005 iar cererea de chemare în judecată a fost depusă la începutul lunii decembrie 2008, rezultă că perioada cuprinsă între 01.07.2005 - 01.12.2005 este prescrisă, motiv pentru care, instanța a admis excepția prescripției materiale a dreptului la acțiune al reclamantului pentru această perioadă și va respinge pretențiile reclamantei ca fiind prescrise.
În baza art. 89 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 instanța de fond a obligat parata sa emită o decizie, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantei, retroactiv, începând cu data de 01.12.2005, cu luarea în considerare a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr. 137/13.10.2008, emisă de SC. SA. și adeverința nr. 23/23.01.2007 emisă de Compania de Cercetări Aplicative și Investiții. SA.
În temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, a admis în parte capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată, sub aspectul cuantumului având în vedere prevederile art. 274 alin.3 din Codul d e procedură civilă, micșorând cuantumul cheltuielilor cu onorariul avocatului la care a fost obligată pârâta, constatând că acesta este nepotrivit de mare față de durata procesului, acesta finalizându-se la primul termen de judecată, valoarea pricinii și dificultatea redusă a aspectelor asupra cărora instanța a avut a se pronunța, context în care micșorarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat s-a făcut de la 700 lei la 400 lei, sumă la care a fost obligată pârâta.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta-reclamantă -, invocând în drept dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și criticând sentința pe aspecte de nelegalitate și netemeinicie, rezultând din eronata interpretare a probelor și aplicarea greșită a legii în sensul că:
Prin sentința nr. 520/22.01.2009 Tribunalul B, Secția a VIII-a a admis excepția prescripitiei parțiale pentru perioda 01.07.2005-01.12.2005 si a respins ca prescrisa acțiunea pentru aceasta perioda, de asemenea a admis in parte actiunea formulata si a obligat parata sa emită o decizie prin ne sa recalculeze pensia pentru limita de vârsta cuvenita reclamantei, retroactiv, începand cu data de 01.12.2005, cu luarea in considerare a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr. 137/13.10.2006 si adeverința nr. 723.01.2007 emisa de către Compania de Cercetări Aplicative si Investiții
De asemenea, a admis in parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecata, limitându-le de la 700 lei la 400 lei.
Privitor la excepția parțiala a prescripției extinctive pentru perioada 1.07.2005-01.12.2005, este adevărat ca in cauza este incident termenul general de prescripție de 3 ani, conform art. 3 si 8 din Decretul 167/1958, insa trebuie avut in vedere ca asa cum reiese din decizia nr. -/23.03.2007 a momentul inceperii curgerii termenului de prescriptie este de la 01.07.2005, precum si ca o eventuala întreruperii a acestuia se va face prin prezentarea înscrisurilor de natura sa schimbe punctajul.
In același sens este si art. 7 alin. 5 din OUG 4/2005 si anume ca termenul general de prescriptie va fii întrerupt prin inregistrarea unei cererii la.
Astfel, vazand dispozițiile derogatorii ale art. 7 alin. 5 din OUG 4/2005 de la art. 16 lit. b din Decretul 167/1958 si fata de faptul depunerii cererii inregistrata sub numărul 853 la data de 12.03.2007, curgerea termenului de prescripție a fost întrerupta la aceasta data, si cum pana la data introducerii acțiunii nu a mai trecut un alt termen de prescripție de 3 ani, in cauza nu este incidența excepția partiala prescripției extinctive pentru perioada 01.07.2005-01.12.2005.
În ceea ce privește cheltuielile de judecata, conform art. 274 partea care cade in pretenții, la cerere, va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata.
Raporturile dintre parte si avocatul sau, inclusiv cele referitoare la onorariu, pot fi cenzurate de nimeni aspect prevăzut si de art. 30 si art. 31 din Legea 1995, raportat la art. 94 alin. 2 si 3 din Statutul profesiei de avocat pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, astfel limitarea cheltuielilor de judecata de către instanța privitoare la onorariul avocatului formulate inclusiv pe calea recursului sunt inadmisibile.
Codul d e procedura civila, Legea 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, si Statutul profesiei de avocat nu prevăd nicăieri "posibilitatea de limitare a cuantumului onorariului stabilit intre o parte si avocatul ce o reprezintă inclusiv pe calea recursului.
Pe de alta parte, prevederile art. 34 din Legea 51/1995 dispun ca, contractul dintre avocat si clientul sau nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de nici un organ al statului", de asemenea art. 133 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat prevede ca "Onorariile se stabilesc liber între avocat și client, mitele legii și ale statutului profesiei. Este interzisă fixarea de onorarii minime, recomandate sau maxime de către organele profesiei, de către formele de exercitare a profesiei de avocat sau de către avocați".
Față de faptul ca legea speciala reglementează distinct si precis aceste aspecte, dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod proc. civ. nu-si mai găsesc aplicarea in cu prevederile legale mai sus amintite.
De asemenea, opinia ca onorariul este nepotrivit de mare in raport de dificultatea procesului, nu poate fii reținuta, intrucat art. 274 alin. 3 Cod proc. civ i stipuleza exact care ar fi coordonatele acestui raport, iar pe langa acestea suma de 700 de lei nu poate fii considerata o suma foarte mare fata de administrarea unui dosar.
Față de cele arătate solicită recurenta admiterea recursului, modificarea sentința civile nr. 520/22.01. iar in subsidiar casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate, prin prisma criticilor invocate, cât și din oficiu potrivit art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond în mod eronat a interpretat disp. art.3 și 8 din Decretul nr.167/1958, privitor la prescripția dreptului la acțiune, pentru perioada 1.07.2005-1.12.2005, deoarece prevederile art.7 alin.5 din OUG nr.4/2005 stipulează că cererile prevăzute la alin.(3) se soluționează în termenul prevăzut de art.86 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, drepturile modificate acordându-se prin derogare de la procedurile art.95 și 169 din Legea nr.19/2000, de la data plății drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art.3, cu respectarea termenului general de prescripție, de 3 ani, ori acest termen a fost întrerupt în speța de față, la data înregistrării cererii de către reclamanta-recurentă-12.03.2007 sub nr.853, iar acțiunea a fost introdusă la 12.12.2008, înlăuntrul termenului de 3 ani, pe acest aspect, critica este întemeiată și urmează a fi primită.
Cât privește cea de-a doua critică adusă în motivele de recurs, pe aspectul limitării cuantumului onorariului de avocat, față de disp. art.30 și 31 din Legea nr.51/1995, cu referire la art.94 alin.2 și 3 din Statutul profesiei de avocat, și art.34 din aceeași lege, care prevede că: "contractul dintre avocat și clientul său, nu poate fi stânjenit sau controlat direct, sau indirect, de nici un organ al statului", art.133 alin.1 din Statutul profesiei de avocat prevede că: " onorariile se stabilesc liber între avocat și client, în limitele legii, și ale statutului profesiei", astfel în aceste condiții dispozițiile art.274 alin.3 Cod procedură civilă, nu-și mai regăsesc aplicabilitatea.
Față de cele de mai sus, Curtea apreciază că ambele critici sunt fondate, motiv pentru care în baza art.316 (3) Cod procedură civilă, se va admite recursul, se va modifica sentința recurată, în sensul că, obligă intimata să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantei, retroactiv, cu luarea în considerare a tuturor veniturilor atestate de adeverințele nr.137/13.10.2005 emise de SC SA și adeverința nr.23 din 23.01.2007, emisă de Compania de Cercetări Aplicative și Investiții SA.
Obligă pârâta la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva sentinței civile nr.520/22.01.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI.
Modifică sentința recurată, în sensul că:
Obligă intimata să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantei, retroactiv, începând cu data de 1.07.2005, cu luarea în considerare a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr.137/13.10.2005 emisă de SC SA și adeverința nr.23/23.01.2007 emisă de Compania de Cercetări Aplicative și Investiții SA.
Obligă pârâta la 700 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
23.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu, Valentina Sandu
