Cerere recalculare pensie. Decizia 5219/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 4065/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5219R
Ședința publică de la 28 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr.489/F din data de 19.05.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul,având ca obiect - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă. De asemenea, prin serviciul registratură, s-a înregistrat la data de 17.08.2009, întâmpinarea formulată de intimatul, în dublu exemplar.
Curtea, având în vedere faptul că, prin cererea de recurs, cât și prin cuprinsul întâmpinării, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23.04.2009 pe rolul Tribunalului Ialomița - Secția Civilă sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii I, solicitând obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă conform OUG nr.4/2005, în care, la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani și obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și pensia încasată.
Prin sentința civilă nr.489/19.05.2009, Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a admis cererea reclamantului, a obligat pârâta Casa Județeană de Pensii I să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani începând cu data de 01.12.2005; a obligat pârâta să plătească reclamantului diferențele dintre pensia cuvenită de la data de 01.12.2005 și pensia încasată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a avut în vedere decizia de pensionare nr.87103/29.11.1999, prin care s-a constatat că reclamantul a desfășurat în grupa I de muncă 29 de ani și 2 zile.
S-a constatat că pârâta a utilizat la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului, conform art.4 al.1 din OUG nr.4/2005, un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, deși acesta era în cazul reclamantului de 20 de ani prin aplicarea art.14 din Legea nr.3/1997. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.40/22.09.2008, prin care s-a soluționat un recurs în interesul legii și s-a stabilit că dispozițiile art.77 al.2 raportat la art.43 al.1 și 2 din Legea nr.19/2000, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data 04.06.2009 pârâta Casa Județeană de Pensii I, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 18.06.2009 sub nr-.
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, se critică sentința pentru netemeinicie și nelegalitate și se solicită admiterea recursului în sensul de a se utiliza la determinarea punctajului mediu anual un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Susține recurenta-pârâtă că prevederile art.2 al.2 și nu 4 din Normele metodologice de aplicare HG nr.1550/2004 nu i se pot aplica reclamantului, deoarece drepturile de pensie ale acestuia au fost stabilite începând cu 01.12.1999 conform Legii nr.3/1977 iar dispozițiile de excepție se aplică numai beneficiarilor de pensii stabilite anterior datei de 01.07.1977.
Ordinul nr.50/1990 face doar precizarea locurilor de muncă, a activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă în vederea pensionării și nu a reducerii stagiului complet de cotizare.
Prin urmare, la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului s-a utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, cu atât mai mult cu cât art.14 din Legea nr.3/1977 cât și art.42 din Legea nr.19/2000 prevăd reducerea vârstelor standard de pensionare ale persoanelor care se încadrează în grupa I și a II-a de muncă iar nu a stagiului de cotizare.
În plus, reclamantul beneficiază și de prevederile OUG nr.100/2008.
La data de 17.08.2009, intimatul-reclamant a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenta-pârâtă critică hotărârea instanței de fond față de dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, susținând că hotărârea este nelegală și netemeinică deoarece instanța a analizat greșit probele administrate in cauză si a aplicat greșit legea.
În limitele acestui motiv de recurs, Curtea notează că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie atunci când nesocotește o norma de drept substanțial, fie atunci când interpretează eronat o normă juridică aplicabilă. Prin urmare, instanța ar fi culpabilă când ignoră o lege ce este în vigoare la data judecații sau când, deși recurge la texte de lege aplicabile litigiului, le dă o greșită interpretare.
Recurenta indică în cererea de recurs textele de lege pe care consideră că instanța de fond le-a aplicat greșit, adică Legea nr.3/19977, Legea nr.19/2000, HG nr.1550/2004 și OUG nr.4/2005. Cu alte cuvinte, recurenta critică concluzia instanței de fond asupra stagiului complet de cotizare de 20 de ani care trebuie luat in calcul la reevaluarea pensiei intimatului-reclamant.
Critica este nefondată.
Drepturile de pensie ale intimatului-reclamant au fost deschise la 01.12.1999, fiind emisă decizia nr.87103/29.11.1999, în temeiul Legii nr.3/1977 de către Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului I - Oficiul de Pensii. Se menționează în această decizie vechimea totală în muncă de 46 de ani, 5 luni și 10 zile întregită la 46 de ani, din care 29 de ani și 2 zile de activitate în grupa I de muncă, precum și 2 ani, 11 luni și 8 de zile în grupa a III-a de muncă.
Ulterior, drepturile de pensie ale intimatului-reclamant au fost supuse recalculării prevăzute de OUG nr. 4/2005, determinându-se în acest sens punctajul mediu anual și cuantumul pensiei după procedura prevăzută de art.78 din Legea nr.19/2000. A fost emisă în acest sens decizia de pensie nr.87103/30.11.2005 în care punctajul mediu anual a fost calculat prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, aspect contestat de către reclamant în cauza de față.
În acord cu opinia Tribunalului, Curtea apreciază că acest stagiu de cotizare este de 20 de ani, iar nu stagiul de cotizare de 30 de ani prevăzut de art.41 alin.4 din Legea nr.19/2000.
Întrucât drepturile de pensie ale intimatului-reclamant s-au deschis în baza legii anterioare, Legea nr.3/1977, intimata trebuia să dea eficiență dispozițiilor art.4 raportat la art.1 din OUG nr.4/2005, precum și dispozițiilor art.2 alin.1 și 3 din anexa 1 la HG nr.1550/2004 care cuprinde normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public. Așadar, stagiul complet de cotizare în cazul intimatului trebuie să fie cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Ori, art.8 din Legea nr.3/1977 prevedea faptul că are dreptul la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă personalul muncitor cu o vechime în muncă de minim 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile și cu condiția împlinirii vârstei de 62 de ani bărbații și 57 de ani femeile. Așadar, se prevedea o dublă condiție, o vechime în muncă și împlinirea unei anumite vârste de pensionare.
În art.14 alin. 1 din Legea nr.3/1977, se prevedea o situație specială pentru persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care se încadrau în baza legii în grupa I de muncă, stipulându-se că la stabilirea pensiei se ia în calcul 1 an și 6 luni pentru fiecare an lucrat în grupa I de muncă. De asemenea, aceste persoane aveau dreptul de a se pensiona la cerere la împlinirea vârstei de 52 de ani pentru bărbații care desfășuraseră activitate în grupa I de muncă, respectiv 50 de ani pentru femei (art.14 alin.3).
O reglementare similară exista și pentru munca desfășurată în grupa a II-
Din reglementarea cuprinsă în art.14 din Legea nr.3/1977 rezultă că legislația anterioară permitea anumitor persoane să obțină pensie atât cu reducerea stagiului general de cotizare de 30 de ani la 20 de ani, cât și cu reducerea vârstei de pensionare de la 62 de ani la 52 de ani, în cazul bărbaților.
Ori, în măsura în care legea în vigoare la data pensionării intimatului-reclamant îi permitea acestuia obținerea dreptului de asigurare socială pe baza a 20 de ani de muncă în grupa I, conform reglementării expuse anterior, beneficiul legii trebuie păstrat și la aplicarea noii legi, punctajul anual al intimatului trebuind a fi determinat prin raportare la un stagiu de cotizare de 20 de ani. De altfel, aceste condiții au fost apreciate îndeplinite la data respectivă și de către casa de pensii care a emis o decizie de acordare a pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, cu vechime integrală.
A nu proceda în acest fel ar însemna o dezavantajare evidentă a intimatului-reclamant și, nu în ultimul rând, o nesocotire a deciziei în interesul Legii nr.40/22 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite (publicată în Monitorul Oficial nr. 334 din 20 mai 2009), dezlegarea dată problemei de drept judecate și aplicabilă cauzei fiind obligatorie pentru instanțe.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat și va păstra în tot hotărârea tribunalului care a făcut o corectă analiză și aplicare a legii în materia recalculării pensiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr.489/F din data de 19.05.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./01.10.2009
Jud.fond:;
Președinte:Călin Dragoș AlinJudecători:Călin Dragoș Alin, Bodea Adela Cosmina
