Cerere recalculare pensie. Decizia 5339/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5339
Ședința publică de la 08 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 3: Manuela Preda
Grefier
*****************************
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de contestatorul și intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, împotriva sentinței nr. 949 din 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul contestator, recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, reprezentată de consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul contestator a solicitat admiterea recursului asa cum a fost formulat.
Consilier juridic recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Cu privire la recursul formulat de contestator a pus concluzii de respingere ca nefondat.
Recurentul contestator a solicitat respingerea recursului declarat de CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, ca nefondat.
C RTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii D, solicitând recalcularea drepturilor de pensie în raport de toate înscrisurile cu privire la activitatea în muncă desfășurată și care au fost depuse la dosarul de pensie.
In motivare, reclamantul a arătat că este nemulțumit de răspunsul pe care i l-a dat pârâta cu adresa nr. 36916/03.11.2008, atât sub aspectul neluării în seamă a elementelor cuprinse în adeverința nr. 2254/20.01.2005 eliberată de SC SA cu privire la grupa a II-a de muncă cât și sub aspectul neluării în seamă a adeverinței privind programul de 10 ore pe zi din activitatea în construcții, deși munca a fost prestată, s-au reținut impozitele și contribuțiile CAS astfel cum rezultă din adeverința emisă de SC SA.
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 949 din 13 martie 2009 admis în parte cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
A fost obligată pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, cu luarea în considerare a adeverinței nr. 290 din 21.03.2007, emisă de SC "" SA
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut că obiectul cererii de recalculare a pensiei cuvenite reclamantului îl constituie luarea în considerație a mențiunilor din adeverința nr 2254/20 01 2005 cu referire la încadrarea in grupa a de muncă conform HG 1223/20 11 1990 activității desfășurate de reclamant în perioada 18 03 1969 - 31 03 1986, precum și luarea în considerație a adeverinței nr 290/21 03 2007 privind retribuția contestatorului în perioada 1964 - 1979 la care a fost virată contribuția de asigurări sociale legală.
În ceea ce privește primul motiv invocat de reclamant, instanța constatat că SC SA a eliberat adeverința nr 2254/20 01 2005 care cuprinde și mențiuni privind încadrarea în grupa a II-a de muncă a activității desfășurate de reclamant în cadrul acestei unități în perioada 18 03 1969 - 31 03 1986,temeiul de drept al acestei mențiuni fiind HG 1223/20 11 1990.
Potrivit art 1 din HG nr 1223/20 11 1990 publicată în Monitorul Oficial nr 109 din 27 05 1992 ( data intrării in vigoare ) " Personalul care este in activitate și care a lucrat la locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase de pe șantierele de construcții - montaj, grupurile de șantiere și întreprinderile - șantier, inclusiv unitățile de deservire ale acestora: bazele de producție, depozitele,laboratoarele, unitățile de mecanizare se încadrează în grupa a II -a de muncă în vederea pensionării, pentru întreaga perioadă efectiv lucrată după 18 martie 1969".
Art. 2 din același act normativ prevede faptul că " Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă, se face de consiliile de administrație, împreună cu sindicatele libere din unități".
Actul normativ vizează exclusiv personalul care se află în activitate la data intrării lui în vigoare așa cum rezultă din conținutul articolului 1, prevederile nefăcând referire la fostul personal al unităților menționate în text și pensionate la data intrării în vigoare, cum este cazul reclamantului.
S-a constatat că încadrarea în grupa a II-a de muncă a activității desfășurate de reclamant s-a făcut prin adeverința emisă în anul 2005 de SC SA, această mențiune nefiind cuprinsă în celelalte acte de muncă aflate la dosarul cauzei din care să rezulte că reclamantul a fost nominalizat în grupa a II-a de muncă în conformitate cu prevederile art 2 din HG nr 1223/20 11 1990.
Prin urmare, reclamantul, fiind pensionat la data de 01 04 1990 nu a putut beneficia de prevederile HG 1223/1990.
În ceea ce privește sumele primite de reclamant pentru orele lucrate peste programul normal de lucru menționate în cuprinsul adeverinței nr 290/21 03 2007 s-a constatat că în mod greșit acestea nu au fost avute în vedere, deși unitatea angajatoare a virat contribuția de asigurări sociale legală.
Instanța a apreciat că valorificarea acestei adeverințe este în concordantă cu principiile instituite prin Lg nr 19/2000,iar aceste sume se impuneau a fi valorificate chiar dacă prin OUG nr 4 /2005 se menționează că ele nu pot fi avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01 04 2001.
Nu s-au putut ignora faptul că potrivit disp. art 2 al 1 din.4/ 2005,recalcularea se face cu respectarea principiilor prevăzute de Lg nr 19/2000.Neluarea în calcul a veniturilor dobândite de reclamant cu caracter permanent și pentru care s-au virat contribuțiile de asigurări sociale ar contraveni principiului contributivității instituit de art 2 lit e din Lg 19/2000, acesta fiind motivul pentru care veniturile invocate trebuie avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie.
Încălcarea acestui principiu, în condițiile în care s-a făcut dovada reținerii CAS și pentru aceste sume, ar conduce la obținerea unei prestații de asigurări sociale ce nu ar fi proporțională cu prețul plătit pentru riscul asigurat, ceea ce ar fi inechitabil.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamantul și pârâta, criticând- ca netemeinică și nelegală.
Motivând-și recursul, reclamantul susține că sumele prevăzute în adeverința nr. 290/2007 sunt menționate în OUG nr. 4/2005, iar Casa Județeană de Pensii D a refuzat să o ia în calcul în procesul de recalculare.
La tribunal a depus și adeverința nr. 2254/2005 în care se menționează că a profesat munca de normator, normator șef, șef birou normare salarizare.
Depune adeverința nr. 324/1996 eliberată de SC SA.
Susține că lucrat la Combinatul Chimic unde se acorda grupa I și a II-, la S, în grupa a II-
Recurentul susține că fiind pensionat la 01.04.1990, avea totuși dreptul să beneficieze de prevederile HG nr. 1223/1990, contrar celor susținute de casa de pensii.
In motivele de recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii D, susține că instanța de fond nu a ținut cont de apărările formulate, referitoare la cererile invocate de reclamant.
Astfel, prin adresa nr. 7870 din 12.12.2007, comunicată reclamantului și depusă la dosar, se preciza în mod expres să în perioada menționată în adeverința nr. 290/21.03.2007, durata zilei de muncă în activitate a de construcții era de 10 ore/zi, păstrându-se retribuția de încadrare corespunzătoare funcției pentru 8 ore, plata salariului fiind făcută pentru timpul efectiv lucrat.
Că salariile corespunzătoare orelor lucrate peste programul de 8 ore/zi, menționate în adeverința nr. 829/14.07.2007 nu au fost valorificate, întrucât în cazul sectorului de construcții monta, art. 1 alin. 1 din nr. 1546/21.08.1952, privind prelungirea timpului de lucru la șantierele de construcții montaj, prevede că "vor putea aproba program normal de lucru, până la 10 ore pe zi,m pentru șantierele, grupele de șantiere, bazele, atelierele și celelalte subunități de deservire din cadrul acestor trusturi".
De asemenea, la art. 2 din același act normativ se precizează expres că "orele efectuate în condițiile prevăzute de art. 1 de către muncitori, ingineri, șefi de șantiercare lucrează efectiv pe șantiere și sunt legați direct de procesul de producție, vor fi considerate și plătite ca ore normale".
Precizează că nr. 1546/21.08.1952 este legea specială pentru acest sector de activitate, reglementând timpul de lucru și modul de retribuire, iar solicitarea reclamantului de a-i fi valorificat acest "spor" este nejustificată, întrucât timpul normal de lucru în domeniul construcțiilor era de 120 ore, iar timpul astfel lucrat era plătit ca ore normale de lucru și nu ca spor pentru program prelungit, cum greșit s-a exprimat reclamantul.
Recursul declarat de reclamant este fondat și se va admite pentru următoarele considerente:
Critica recurentului vizează în esență modul de aplicare a dispozițiilor HG 1223/1990 în cazul său.
Intimata Casa Județeană de Pensii D a refuzat să ia în calcul la recalcularea pensiei recurentului-reclamant mențiunile din adeverința nr. 2254/20.01.2005 emisă de SC SA în ceea ce privește încadrarea în grupa a II-a de muncă. Recurentul reclamant solicitat Casei Județene de Pensii D să aibă în vedere aceste mențiuni, iar aceasta din urmă, cu adresa nr. 36916/03.11.2008 i-a comunicat faptul că funcția ocupată nu face parte din categoria meseriilor prevăzute de HG nr. 1223/1990. În timpul desfășurării judecății în primă instanță, apărarea Casei Județene de Pensii D a fost aceea că reclamantul a fost pensionat anterior intrării în vigoare a HG nr. 1223/1990, astfel că nu îi poate fi aplicat aceste act normativ.
Raționamentul Casei Județene de Pensii D este incorect. HG nr. 1223/1990 este un act normativ emis în baza art. 2 al Decretului -Lege nr. 68/1990, astfel că interpretarea și aplicarea acestui act normativ, emis în aplicarea Decretului -Lege nr. 68/1990 nu poate fi făcută decât în strânsă legătura acu acesta.
Art. 2 din Decretul -Lege nr. 68/1990 a făcut obiectul controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională pronunțând DECIZIA Nr. 87 / 1999 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Decretului-lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului.
Pronunțându-se asupra modalității de aplicare a dispozițiilor din art. 2 al Decretului-Lege nr. 68/1990, Curtea Constituțională a stabilit:
"Dispozițiile art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990, referindu-se la"personalul de la locurile de muncă și activitățile"pentru perioade anterioare datei intrării lor în vigoare, recunosc doar beneficiul unor drepturi cuvenite și câștigate anterior, ale căror efecte sau valorificare, însă, se face ulterior. Sub acest aspect, apare discriminatorie recunoașterea beneficiului drepturilor respective doar în favoarea persoanelor care sunt încă în activitate la locuri de muncă sau în activități caracterizate prin condiții deosebite, nu și în favoarea celor care anterior au lucrat în aceleași condiții, dar înainte de intrarea în vigoare a Decretului-lege nr. 68/1990, au încetat raporturile lor de muncă, prin pensionare sau din alte motive, ori s-au încadrat la locuri de muncă care nu mai au același caracter. Acest tratament juridic diferențiat încalcă principiul egalității înscris în art. 16 alin. (1) din Constituție. Persoanele în privința cărora se examinează aplicabilitatea dispozițiilor art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990 se găsesc în situații diferite doar sub aspectul statutului lor social - de persoane încadrate la locuri de muncă sau în activități având condiții deosebite, de persoane încadrate la alte locuri de muncă sau în alte activități, ori de persoane care nu s-au mai încadrat în muncă din diverse motive - și toate acestea văzute la o dată exactă, aceea a intrării în vigoare a actului normativ respectiv. Or, în măsura în care textul de lege criticat reglementează beneficiul și posibilitatea valorificării unor drepturi cuvenite și câștigate în perioade când toate aceste categorii de persoane au lucrat în aceleași condiții, este evident că, sub acest aspect, ele se află într-o situație identică, ceea ce impune și tratament juridic identic.
Rezulă deci că singurul mod de interpretare a dispozițiilor din Decretul _-Lege nr. 68/1990 și, în consecință, și a celor din HG nr. 1223/1990 este acela că beneficiul drepturilor reglementate prin aceste acte normative aparține și persoanelor care au lucrat în aceleași condiții, dar înainte de intrarea în vigoare a Decretului-Lege nr. 68/1990 și au încetat raporturile lor de muncă, prin pensionare.
Acesta este și cazul reclamantului. În consecință, Curtea apreciază recursul acestuia ca fiind fondat.
În consecință, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 1 din Codul d e procedură civilă, să admită recursul reclamantului, să modifice sentința în sensul că va obliga să ia în calcul la recalcularea pensiei recurentului-reclamant mențiunile din adeverința nr. 2254/20.01.2005 emisă de SC SA în ceea ce privește încadrarea în grupa a II-a de muncă.
Cât privește recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, acesta se va respinge cu următoarea motivare:
Sumele cuprinse in adeverința nr. 290/21.03.2007 emisă de SC SA reprezintă sume aferente regimului de lucru prelungit peste programul normal.
Sumele respective, așa cum precizează unitatea si-au găsit temeiul legal in 1546/1952.
Potrivit art. 1 din 1546/1952, atunci când pentru realizarea planului de stat la investiții este necesar sa se lucreze mai mult de 8 ore pe zi,se va putea aproba program normal de lucru, pana la 10 ore pe zi.
Potrivit art.2 din acest act normativ, orele efectuate in condițiile art.1 de către muncitorii, inginerii șefi de șantier sau șefii de șantier, inginerii si tehnicienii șefi de lot si ajutorii lor care indrumeaza si coordonează lucrul pe șantier, atașamentiștii pentru lucrările de montaje, maiștrii, normatorii, magazionerii, pontatorii si gestionarii de materiale care lucrează efectiv pe șantiere si sunt legați direct de procesul de producție,vor fi considerate si plătite ca orele normale de lucru.
Aceeași reglementare se regăsește și în cuprinsul Decretului nr. 175/1973, menționat ca temei juridic al acordării sumelor prevăzute în adeverință.
Așa cum se observa din prevederile mai sus arătate, orele lucrate in plus erau considerate ore normale de lucru, incluse in programul normal de lucru, deci nu ore suplimentare.
Pe de alta parte, datorita acestui specific erau considerate si plătite ca atare, deci aveau regimul juridic al salariului tarifar.
In consecința, Curtea retine ca in mod greșit recurenta definește aceste sume ca fiind spor pentru program prelungit.
Constata totodată ca in mod greșit a reținut recurenta ca in situația acestui tip specific de salarizare ne-am afla in situația formelor de retribuire in acord sau cu bucata, in regie ori după timp, pe baza de tarife sau cote procentuale, chiar actul normativ respectiv specificând faptul ca orele respective sunt incluse in programul normal de lucru si sunt considerate si plătite ca ore normale de lucru.
Ca atare, văzând cele mai sus expuse, constatând ca nu ne aflam in situația de excepție prevăzuta de pct. VI din anexa la OUG 4/2005 si ca aceste sume urmează regulile privind modul de recalculare stabilit prin OUG 4/2005 prin raportare la dispozițiile 19/2000, Curtea urmează sa respingă recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, împotriva sentinței nr. 949 din 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-.
Admite recursul formulat de contestatorul, împotriva sentinței nr. 949 din 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Modifică în parte sentința în sensul că obligă CJP D să ia în calcul și mențiunile din adeverința nr. 290/21.03.2007 emisă de SC SA.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/17.11.2009
fond:
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Carmen Tomescu, Manuela Preda
