Cerere recalculare pensie. Decizia 5562/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - recalculare pensie -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5562
Ședința publică de la 21 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier - -
*************
Pe rol, judecarea recursului declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, împotriva sentinței civile nr.1694 din 28.09.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata contestatoare, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: recurent intimat CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, prin consilier juridic lipsind: intimata contestatoare
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursul este declarat și motivat în termenul legal după care, nemaifiind cererii de formulat excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Consilier juridic G pentru recurenta intimată Casa Județeană de pensii D, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulată modificarea sentinței în sensul respingerii contestației.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 1694 din 28.09.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- s-a admis acțiunea formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
S-a dispus obligarea pârâtei să recalculeze drepturile de pensie ce se cuvin reclamantului,cu luarea în calcul a adeverinței nr. 989/27.11.2008 eliberată de SC SA
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Contestatorul a fost salariatul C, și conform adeverinței nr.989/27.11.2008 eliberată de această societate, în perioada menționată a beneficiat de adaosuri ( diferențe de manoperă) cu caracter permanent, dar care nu au fost cuprinse în salariul tarifar menționat în carnetul de muncă al reclamantului. De asemenea, pentru aceste drepturi salariale realizate în perioada menționată, s-a plătit și virat contribuția corespunzătoare către asigurările sociale, dar salariatului, conform legislației în vigoare la acea dată, nu i s-a calculat, reținut și virat contribuția pentru pensia suplimentară.
Deși s-a adresat intimatei în vederea recalculării drepturilor de pensie conform mențiunilor din adeverința eliberată de unitatea angajatoare, aceasta a refuzat, considerând că sunt aplicabile dispozițiile pct. VI din anexa la Ordonanța Guvernului nr. 4/2005.
Această susținere a intimatei nu a fost reținută de instanță pentru următoarele considerente:
La punctul V din anexa la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat sunt menționate sporurile cu caracter permanent ce se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, între care și sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal.
Potrivit art. 4 alin. 3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare prevăzute în anexa la această ordonanță se dovedesc prin carnetele de muncă sau adeverințe întocmite conform punctului VI din anexă, eliberate de angajatori care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora.
Adeverința nr. 989/27.11.2008 îndeplinește condițiile impuse de lege ( punct VI din anexa la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005), fiind menționate numărul, data eliberării, ștampila unității, denumirea unității angajatoare, perioada lucrată de reclamant, funcția acestuia, denumirea sporurilor de care a beneficiat și temeiul în baza căruia s-au acordat.
De asemenea, în adeverință s-a menționat că, pentru perioada în care acesta a desfășurat activitate în cadrul unității, angajatorul a reținut și vărsat la bugetul asigurărilor de stat contribuțiile aferente drepturilor salariale încasate.
Unul din principiile de bază ale sistemului public este, potrivit art. 2 din Legea nr. 19/2000, principiul contributivității, fondurile de asigurări sociale constituindu-se pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice și, ca urmare, drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări plătite.
Instanța a constatat astfel că drepturile de pensie ale reclamantului trebuie stabilite în raport de toate sporurile, indemnizațiile și toate celelalte drepturi ce au constituit salariul realizat de acesta, inclusiv drepturile de care a beneficiat pentru munca peste programul normal de lucru, acordate cu caracter permanent și pentru care s-a calculat și virat CAS.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii D, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând următoarele:
Adeverința nu poate fi avută în vedere deoarece potrivit prevederilor exprese ale punctului VI din Anexa la OUG nr. 4/2005, aceste adaosuri, manoperă repartizată pe lucrare sau diferențe de manoperă reprezintă muncă în acord și nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, neavând un caracter permanent.
Susținerea contestatoarei că aceste venituri au avut caracter permanent deoarece unitatea angajatoare a virat contribuția la bugetul asigurărilor sociale nu poate fi avută în vedere deoarece caracterul permanent este dat de plata contribuției la pensia suplimentară care era plătită de salariat numai pentru sumele încasate drept salarii și sporurile cu caracter permanen, așa cum prevăd dispozițiile art. 10 și art. 64 din legea nr. 3/1977.
S-a menționat că, din cuprinsul adeverinței nr. 989/27 noiembrie 2008 este menționat faptul că unitatea nu a reținut și virat contribuția pentru pensia suplimentară, acest fapt însemnând că aceste venituri nu au avut caracter permanent.
De asemenea, susținerea contestatorului că OUG nr. 4/2005 nu ar respecta principiul ierarhiei actelor normative statuat de Legea nr. 24/2000 întrucât modifică principiile Legii nr. 19/2000 întrucât la acordul global nu se reținea contribuția salariatului la bugetul asigurărilor sociale iar potrivit art. 37 din Legea nr. 19/2000 stagiul de cotizare este definit ca fiind însumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de către angajator și de asigurat.
S-a mai invocat și principiul contributivității care presupune contribuirea la bugetul asigurărilor sociale de stat atât de angajator cât și de către angajat iar drepturile de asigurări sociale sunt cuvenite în funcție de perioada de contribuție, nefiind atributul instanței de a stabili aplicabilitatea OUG nr. 4/2005.
S-a mai arătat că adeverința nu poate fi considerată un act doveditor al stagiului de cotizare realizat de către contestator întrucât nu menționează expres faptul că nu a fost reținută contribuția salariatului (pensia suplimentară) la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Punctul de vedere al contestatoarei potrivit căruia Legea nr. 19/2000 instituie obligativitatea calculării pensiei potrivit art. 78 este o lipsă de armonizare legislativă între Legea nr. 19/2000 și OUG nr. 4/2005 nu poate fi avut în vedere deoarece deoarece se întemeiază numai pe art. 78, fără să țină cont de prevederile art. 164 alin. 2 din acest act normativ care stabilește clar și expres elementele care se au în vedere la determinarea punctajului pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, respectiv, 1 aprilie 2001, conform modalității de calcul prev. de art. 78.
Au fost invocate deciziile nr. 762/2008 și nr. 120/2007 ale Curții Constituționale precum și principiul egalității care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată recursul nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 1 și 2 din OUG nr. 4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat stipulează faptul că - pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01 aprilie 2001 se recalculează în condițiile prevăzute de acest act normativ, recalcularea efectuându-se prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale cu modificările și completările ulterioare.
Dispozițiile art. 2 lit."e" din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale consacră ca unul dintre principiile fundamentale ale asigurărilor sociale din România, principiul contributivității, principiul conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Având în vedere aceste dispoziții legale care stipulează obligația caselor județene de pensii să recalculeze pensiile pentru limită de vârstă stabilite anterior datei de 01 aprilie 2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în funcție de noile date și elemente puse la dispoziție de către persoanele îndreptățite, în raport de principiile fundamentale stabilite de legea nouă, în mod întemeiat prima instanță a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ce se cuvin reclamantei cu luarea în considerare a adeverinței nr. 989/27 noiembrie 2008 emisă de SC SA
Din înscrisul respectiv depus la dosar de către contestatoare și invocat în susținerea cererii, rezultă că reclamanta a fost salariata acestei societăți comerciale în perioada 1 noiembrie 1979-1 noiembrie 1992 în funcția de tehnician, în perioada respectivă beneficiind, în afară de drepturile salariale trecute în carnetul de muncă și de adaos cu caracter permanent, diferență de manoperă, adaosurile respective fiind acordate în funcție de manopera repartizată (suma globală) pe lucrare (pentru colectivul elaborator).
În aceeași adeverință se menționează și faptul că aceste adaosuri s-au acordat în funcție de realizarea productivității muncii în conformitate cu dispozițiile art. 117 din Legea nr. 57/1974 și în conformitate cu prevederile din contractele colective de muncă începând cu anul 1992; că aceste sume acordate în plus față de retribuția tarifară au făcut parte din fondul de salarii realizat pentru care unitatea a calculat și virat CAS-ul, iar salariatului, conform legislației în vigoare de la acea dată, nu i s-a calculat, reținut și virat contribuția pentru pensia suplimentară.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, curtea constată recursul nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:
Nu are relevanță împrejurarea că fostei salariate nu i s-a calculat, reținut și virat contribuția pentru pensie suplimentară pentru această sumă întrucât aceasta nu solicită recalcularea pensiei suplimentare.
Potrivit Legii nr. 3/1977, actul normativ în baza căruia s-a stabilit pensia contestatoarei, nu exista obligația salariatului de a vira contribuția pentru pensia de asigurări sociale, această obligație revenind numai angajatorului, numai noua lege a pensiilor nr. 19/2000 a instituit obligația acestei contribuții de asigurări sociale, atât pentru angajator cât și pentru angajat.
În condițiile în care, pentru sumele salariale primite de către contestatoare, angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii; că aceste drepturi salariale suplimentare numite "adaosuri" aveau un caracter permanent, fiind incluse în salariul de bază brut; că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătite de către angajator aferentă veniturilor salariale suplimentare obținute de către salariați, este firesc ca o parte din această contribuție să se întoarcă către foștii salariați, în prezent pensionari și să fie avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie conform Legii nr. 19/2000.
În partea finală a OUG nr. 4/2005 se face mențiunea că nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001 formele de retribuire în acord sau cu bucata,în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Din adeverința eliberată de recurentă nu rezultă însă că intimata a lucrat în acord sau a fost retribuită în vreuna din aceste modalități ci doar că a primit în plus față de retribuția tarifară aceste sume-adaos permanent, repartizate fiecărui salariat conform L 57/1974.
Pe de altă parte, nu se poate eluda faptul că în baza dispozițiilor art. 2 alin. 1 din aceeași ordonanță, recalcularea se face cu respectarea principiilor prevăzute în Legea nr. 19/2000, iar neluarea în considerare a acestor venituri suplimentare ar contraveni principiului contributivității instituit de art. 2 lit."e" din Legea nr.19/2000 conform cărora drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Dispozițiile OUG nr. 4/2005, act normativ pe baza căruia intimata și-a întemeiat recursul, este interpretat de aceasta în detrimentul principiilor instituite de către Legea nr. 19/2000, încălcându-se principiul ierarhiei actelor normative, ordonanța respectivă fiind dată în aplicarea legii, în cuprinsul ei făcându-se mențiunea că recalcularea pensiilor stabilite anterior datei de 01 aprilie 2001 se face cu respectarea principiilor legii noi, cu luarea în calcul a tuturor formelor de retribuire a muncii în perioada anterioară anului 1990.
Conform dispozițiilor art. 23 din Legea 19/2000, baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale o constituie salariile individuale brute realizate lunar inclusiv sporurile și adaosurile iar potrivit art.78 din aceeași lege la stabilirea punctajului anual necesar calculării pensiilor se are în vedere salariul brut lunar individual,inclusiv sporurile și adaosurile sau după caz venitul lunar asigurat pentru care s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
Curtea constată că sunt neîntemeiate motivele de recurs formulate de intimată, potrivit cărora numai sporurile pentru care s-a plătit contribuția la pensia suplimentară ar putea sta la baza recalculării pensiei, în condițiile în care pensia suplimentară a fost reglementată mai târziu, inițial ca o contribuție facultativă de 2%, apoi de 3%, devenită ulterior obligatorie, plăți care,însă, au fost separate de contribuția de asigurări sociale, de 15%, respectiv 25%, contribuție care face obiectul contestației.
De asemenea, sunt neîntemeiate susținerile recurentei, potrivit cărora prin admiterea acțiunii, Tribunalul Dolj a încălcat principiul neretroactivității legii, aplicând Legea nr. 19/2000 anterior datei de 01 aprilie 2001, în condițiile în care dispozițiile OUG nr. 4/2005 prevăd în mod expres faptul că recalcularea pensiilor stabilite sub imperiul legii vechi, nr. 3/1977, are la bază principiile fundamentale prevăzute în legea nouă, nr. 19/2000, cu precădere la principiul fundamental al contributivității.
Dispozițiile art. V din OUG nr. 4/2005, prevăd faptul că la recalcularea pensiilor se au în vedere sporurile cu caracter permanent în conformitate cu prevederile Legii nr. 49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, respectiv sporurile cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective și individuale de muncă, sporurile fiind avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual atât pentru perioadele anterioare cât și pentru cele ulterioare datei de 01 aprilie 1992.
respective primite de către contestatoarea au avut un caracter permanent, astfel încât pot fi incluse în categoria sporurilor cu caracter permanent avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual și, în final, la recalcularea pensiei.
Față de aceste precizări Curtea constată că hotărârea Tribunalului Dolj este legală, nefiind afectată de nici unul de motivele de casare sau modificare prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. l - 9 cod procedură civilă, și în conformitate cu disp. art. 312 cod procedură civilă, respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, împotriva sentinței civile nr. 1694 din 28.09.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata contestatoare, având ca obiect recalculare pensie.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Octombrie 2009
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red. Jud./ 2 ex./ 23 noiembrie 2009
Tehn./Ex.2
și
Opinie separată - judecător - -
În sensul admiterii recursului, modificării în tot a sentinței civile și respingerii acțiunii cu următoarele argumente:
Potrivit adeverinței nr. 989/ 27. 10. 2008 emisă de SC SA C, în perioada lucrată în cadrul acestei unități 01.11.1979-01.12.1992 în funcția de tehnician, contestatoarea a beneficiat, în afara drepturilor salariale menționate în carnetul de muncă, de adaosuri (diferențe de manoperă), adaosuri cu caracter permanent și care s-au acordat funcție de manopera repartizată (suma globală) pe lucrare (pentru colectivul elaborator).
Din aceeași adeverință rezultă că sumele acordate în plus față de retribuția tarifară au făcut parte din fondul de salarii pentru care unitatea a calculat și virat CAS, dar salariatului nu i s-a calculat, reținut și virat contribuția pentru pensia suplimentară, conform tabelului anexat, pentru toată perioada angajării sale la această unitate.
În raport de mențiunile din adeverință, este necesar a fi analizate în cauză următoarele dispoziții legale:
Art. 117 din Legea nr. 57/1974, potrivit căruia "finanțarea tuturor cheltuielilor pentru retribuirea muncii personalului din unitățile de cercetare și proiectare tehnologică se face din încasările realizate de aceste unități, ca urmare a contractelor încheiate în conformitate cu prevederile legale".
Din conținutul acestei norme juridice menționate în adeverință rezultă că aceasta reglementa modalitatea de finanțare a cheltuielilor pentru retribuirea muncii personalului din unitățile de cercetare și proiectare tehnologică.
Textul nu reglementează drepturi de natură salarială și nu constituie un izvor de drepturi și obligații în raporturile dintre angajator și salariați.
Potrivit art. 118 din aceeași lege, "în activitatea de cercetare științifică și proiectare tehnologică se poate aplica forma de retribuire în acord global, în condițiile stabilite la art. 120 din prezenta lege".
Potrivit art. 120 din Legea nr. 57/1974:
"(1) În activitatea de proiectare se va utiliza cu precădere forma de retribuire în acord global. Sumele pe lucrări pentru retribuirea proiectanților de toate specialitățile se vor stabili, de regulă, pe bază de unități fizice, pe categorii de lucrări. Personalul de proiectare care lucrează în acord global primește, pe parcursul elaborării proiectului sau lucrării avansuri lunare, reprezentând 80% din retribuția tarifară de încadrare. cumulate nu pot fi mai mari de 80% din suma stabilită pe proiect sau pe lucrare.
(2) La predarea proiectului sau lucrării, suma totală stabilită pe lucrare se repartizează membrilor colectivului, în funcție de contribuția acestora".
Prin urmare adaosurile (diferențe de manoperă) acordate peste salariile tarifare personalului din unitățile de proiectare au fost reglementate de dispozițiile art. 120 alin. 2 din Legea nr. 57/1974, nu de art. 117 cum se precizează în adeverința depusă la dosar, și nici nu au avut caracter permanent.
Curtea reține perioada angajării de la 01.11.1979-01.12.1992, iar contribuția pentru pensia suplimentară s-a virat începând cu anul 1979.
În consecință, pe întreaga perioadă cuprinsă în adeverință, forma de salarizare aplicabilă contestatorului a fost salarizarea în acord global, formă care nu se confundă cu retribuția tarifară ce era stabilită legal, înscrisă în carnetele de muncă și care a fost avută în vedere la calculul pensiei atât potrivit Legii nr. 3/1977, cât și potrivit Legii nr. 19/2000.
Legea nr. 19/2000 stabilește în detaliu modalitatea de calcul a pensiei în sistemul public, precizând expres care sunt veniturile obținute de asigurat în decursul carierei sale ce vor fi avute în vedere la calculul pensiei.
La reglementarea noului sistem de stabilire a pensiilor, legiuitorul a instituit reguli noi, reglementate cu valoare de principiu la art. 2.
În spiritul principiilor reglementate, printre care și principiul contributivității reținut a fi aplicabil pe toate perioada de către instanța de fond, în cauza de față, legiuitorul a statuat că,după data de 01.04.2001, unctajul p. anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Art. 78 explică practic sensul principiului contributivității descris generic la art. 2 lit.
Pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001, legiuitorul a statuat distinct, reglementând modul de calcul al punctajului în capitolul IX "Dispoziții tranzitorii", astfel:
Art. 164 din Legea nr. 19/2000 precizează că la determinarea punctajelor anuale până la intrarea în vigoare a prezentei legi se utilizează salariile brute sau nete după caz în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. 1 al art. 164 instituie regula potrivit căreia baza de calcul a punctajului anual este reprezentată de salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
De la această regulă, legiuitorul a instituit 2 excepții la alin. 2 și 3 ale art. 164:
(2) La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Pentru ca aceste sporuri să fie avute în vedere trebuie îndeplinite 2 condiții cumulative: a) să fi făcut parte din baza de calcul conform legislației anterioare și b) să fie înregistrate în carnetul de muncă
Situația din speța de față nu se încadrează în dispozițiile menționate mai sus, pe de o parte pentru că veniturile menționate în adeverință nu sunt sporuri, ci adaosuri, cele două noțiuni fiind distincte sub aspectul conținutului și nici nu îndeplinesc vreuna din condițiile enunțate de textul de lege.
A doua excepție de la regula instituită de art. 164 alin. 1 este reglementată la alin. 3:
(3) La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Această a doua excepție de la regulă vizează tot veniturile obținute cu titlul de sporuri, nu adaosuri cum este cazul de față. În plus, niciodata adaosurile reprezentând plata în acord nu au facut parte din baza de calcul a pensiilor, legislația anterioară fiind clară cu privire la veniturile care erau luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie:
Legea nr. 3/1977 "Art. 21 - (1) Media retribuțiilor tarifare lunare care se ia în considerare la calcularea pensiei se stabilește pe baza:
b) retribuției tarifare de încadrare, corespunzătoare la 204 ore, pentru cei retribuiți cu ora, inclusiv pentru personalul care lucrează în acord".
În deplină concordanță cu regulile și principiile instituite de Legea nr. 19/2000, legiuitorul a reglementat prin OUG nr. 4/2005 modalitatea de recalculare a pensiilor stabilite anterior datei de 01.04.2001 stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, astfel:
Potrivit art. 2 din OUG nr. 4/2005, recalcularea se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 și a prevederilor prezentei ordonanțe.
Potrivit rt. 4 - (1) Determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
(2) Sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, conform prevederilor art. 2-adică acela care consacră inclusiv principiul contributivității, sunt cele prezentate în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.
Art. 4 alin. 2 trimite la dispozițiile art. 2 din OUG nr. 4/2005, iar art. 2 trimite expres la prevederile Legii nr. 19/2000. Reglementarea este în concordanță cu scopul vizat de legiuitor atunci când a decis recalcularea pensiilor stabilite anterior datei de 01.04.2001 și enunțat în partea introductivă a OUG nr. 4/2005: respectarea principiului "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Rezultă în mod evident că recalcularea pensiilor trebuie să se realizeze sub aspectul calculului punctajelor anuale potrivit dispozițiilor art. 164 din Legea nr. 19/2000, iar anexa la OUG nr. 4/2005 nu reprezintă decât o detaliere a categoriilor de venituri enunțate în art. 164 din lege, detaliere care, în mod evident avea în vedere eliminarea eventualelor neconcordanțe ce s-ar fi putut ivi la interpretarea
Potrivit dispozițiilor anexei la OUG nr. 4/2005, pct. VI sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Prin coroborarea celor două dispoziții legale, rezultă cu claritate faptul căîn calculul pensiei se includ salariile astfel cum sunt înregistrate în carnetul de muncă și nu sunt luate în calcul formele de retribuire în acord, indiferent dacă pentru acestea s-a plătit sau nu contribuția de asigurări sociale de către angajator, textul de lege neprevăzând nicio excepție în acest sens.
Nu se poate reține "neplata" contribuției pentru pensia suplimentară căci în perioadele anterioare nici nu exista un astfel de principiu, dimpotrivă având aplicare principiul exonerării celor asigurați de plata oricărei contribuții, fondurile de asigurări sociale de stat fiind alimentate din contribuția plătită de unități, în cuantum de 15% din câștigul brut realizat.
Principiul contributivității a fost introdus prin legea 19/2000.
Se reține totodată că, examinând constituționalitatea mențiunii de la pct. VI al Anexei la OUG nr. 4/2005, prin Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006 Curtea Constituțională a statuat că "potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituție, drepturile cetățenilor la pensie și la alte forme de asigurări și asistență socială sunt prevăzute de lege. Astfel, atribuția de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalitățile de calcul a cuantumului lor, revine în exclusivitate legiuitorului. Acesta, în considerarea unor schimbări intervenite în posibilitățile de acordare și dimensionare a drepturilor de asigurări sociale, poate modifica, ori de câte ori consideră că este necesar, criteriile de calcul al cuantumului acestor drepturi, dar cu efecte numai pentru viitor. Prin urmare, ține de opțiunea liberă a legiuitorului stabilirea veniturilor realizate de titularii dreptului la pensie care se includ în baza de calcul pentru stabilirea cuantumului pensiilor".
Curtea constată că, instanța de fond a înțeles să înlăture aplicarea dispozițiilor OUG nr. 4/2005 considerentele expuse fiind acelea că dispozițiile art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000 care definesc principiul contributivității se opun dispozițiilor OUG nr. 4/2005 în condițiile în care s-a făcut dovada reținerii CAS pentru aceste sume iar neluarea în considerare a principiului contributivității conduce la obținerea unei prestații de asigurări sociale ce nu ar fi proporțională cu prețul plătit pentru riscul asigurat.
Sentința astfel pronunțată, golește practic de conținut decizia Curții Constituționale deja enunțată - Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, intervenind prin înlăturarea unor dispoziții legale în vigoare în modificarea condițiilor și criteriilor de acordare a drepturilor de asigurări și asistență și asigurări sociale prevăzute de lege și pe cale de consecință, o serie de alte dispoziții legale aplicabile în speță - art. 147 alin. (4) din Constituție potrivit căruia deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României iar de la data publicării, acestea sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor ca o garanție fundamentală a drepturilor constituționale, de natură a asigura securitatea juridică, respectarea cadrului normativ existent într-o anumită perioadă.
Pe de altă parte, deși reprezintă un argument al motivelor de recurs expuse și analizate, susținerea recurentei potrivit căreia, prin soluția pronunțată Tribunalul aplică intimatului din cauza de față un tratament diferențiat față de ceilalți beneficiari ai dispozițiilor legale aplicabile în perioada stabilirii dreptului lor de pensie este fondată întrutotul.
Astfel, cei retribuiți în aceeași formă de salarizare corespunzătoare dispozițiilor art. 120 alin. 2 din Legea nr. 57/1974, nu au fost prejudiciați datorită nerealizării productivității muncii -a obiectivului de plan, care era repartizat fie individual, fie unui colectiv elaborator, drepturile de pensie ale acestora fiind stabilite prin raportare la suma determinată salariul tarifar de încadrare trecut în carnetul de muncă (art.21 din legea 3/1977).
Prin sentința recurată, o inechitate - astfel cum este reținută de instanța de fond - este înlăturată printr-o soluție generatoare, ea însăși, de același gen de inechitate, prin efectele pe care le poate produce asupra persoanelor care, anterior anului 1992 au fost retribuite în acord global
Constatând astfel că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, în temeiul dispozițiilor art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, se apreciază că soluția legală este aceea de admitere a recursului modificare a sentinței și pe fond, de respingere contestației formulate.
Judecător
- -
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Carmen Tomescu
