Cerere recalculare pensie. Decizia 59/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(6327/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 59/
Ședința publică din data de 07 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I, împotriva sentinței civile nr. 1079/F din 06 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr- (1888/2009), în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-reclamant, a depus la dosar întâmpinare prin serviciul registratură al acestei secții la data de 21.12.2009, precum și faptul că atât recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii I cât și intimatul-reclamant, au solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 1079/F din 06 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr- (1888/2009), s-a respins excepția tardivității cererii de chemare în judecată.
Totodată, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul și s-a dispus obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii I să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului prin utilizarea veniturilor reprezentând remunerația pentru orele efectuate pe timpul nopții, indice parcurs locomotivă, ore festive și conducere simplificată locomotivă menționate în adeverința nr. 761/2008 emisă de CFR Marfă SA - Sucursala de Marfă C - Exploatare Marfă
Pârâta a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
1. În cauză trebuie invocată în continuare excepția tardivității cererii de chemare în judecată, întrucât reclamantul prin motivele invocate contestă decizia nr. 86985/12.11.2008, iar în conformitate cu prevederile art. 87 din Legea nr. 19/2000, o astfel de decizie poate fi contestată în termen de 45 zile de la comunicare.
2. În anexa nr. 1 capitolul V din OUG nr. 4/2005 se specifică sporurile cu caracter permanent care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual pentru perioadele anterioare datei de 01.04.1992 și pentru cele ulterioare.
Sumele corespunzătoare orelor de muncă suplimentare (peste durata normală a timpului de lucru) nu au avut caracter permanent în accepțiunea OUG nr. 4/2005, nu au fost cuprinse în conținutul acestui act normativ și în consecință nu pot fi luate în considerare în procesul de recalculare a pensiei.
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod Procedură Civilă și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Criticile exprimate prin primul motiv de recurs nu pot fi primite. Susținerea recurentei în sensul că "cererea de chemare în judecată este tardivă, întrucât prin motivele invocate reclamantul contestă decizia nr. 86985/12.11.2008", fiind aplicabile prevederile art. 87 din Legea nr. 19/2000, este nefondată.
Prin acțiune nu s-a formulat nici un capăt de cerere care să poată fi calificat ca având natura unei contestații împotriva deciziei la care face referire CJP I, ci prima instanță a fost învestită cu o cerere de obligare a recurentei-pârâte la recalcularea pensiei întemeiată pe dispozițiile relevante ale Legii nr. 19/2000, OUG nr. 4/2005 și nr. 1550/2004. În acest sens trebuie avute în vedere aspectele menționate în motivarea în fapt și în drept a cererii introductive de instanță.
Ca atare, în speță sunt incidente prevederile art. 95 și 169 din Legea nr. 19/2000 și nu cele ale art. 87 din aceeași lege, nefiind vorba despre o contestație împotriva unei decizii de pensionare. Ca atare, ea nu trebuia formulată în termenul indicat de acest ultim text legal și deci nu poate fi considerată tardiv introdusă.
Și cel de-al doilea motiv de recurs va fi înlăturat ca neîntemeiat. În adeverința menționată în dispozitivul sentinței atacate se evidențiază faptul că pentru veniturile încasate de intimatul-reclamant în intervalul de timp în care a fost încadrat în muncă la unitatea emitentă a adeverinței (venituri care nu au fost luate în considerare cu ocazia recalculării drepturilor de pensie ale acestuia) s-au reținut și virat la stat contribuțiile de asigurări sociale corespunzătoare pentru întreaga perioadă lucrată.
Or, neluarea în calcul a acestor venituri cu prilejul recalculării drepturilor de pensie ale intimatului-persoană fizică ar însemna să se contravină principiului fundamental al contributivității prev. de art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, care statuează printre altele că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Totodată, trebuie să se țină seama și de disp. art. 78 din Legea nr. 19/2000, potrivit cu care la determinarea punctajului lunar și a celui anual, pe baza cărora se stabilește în final cuantumul pensiei, se iau în considerare salariul brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile de care au beneficiat salariații, situație ce se regăsește și în speță.
Susținerile recurentei în sensul că respectivele venituri nu au avut caracter permanent sunt contrazise de faptul că pentru ele s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale corespunzătoare, ceea ce demonstrează că angajatorul a plătit drepturile respective din fondul de salarii. O asemenea împrejurare conduce la concluzia că sumele de bani în discuție au făcut parte din baza de calcul a pensiei și au avut caracter permanent, așa încât, date fiind și disp. art. 164 din Legea nr. 19/2000, ele trebuie avute în vedere cu prilejul determinării punctajului mediu anual pe baza căruia se stabilește cuantumul drepturilor de pensie.
De altfel, în adeverință se menționează faptul că veniturile la care face referire au avut caracter permanent. Or, persoana juridică emitentă a adeverinței poartă întreaga răspundere pentru realitatea și validitatea mențiunilor înscrise în documentul pe care l-a eliberat intimatului-reclamant (sens în care sunt prevederile art. 4 alineatul 3 din OUG nr. 4/2005), Casa de Pensii nefiind îndreptățită să cenzureze în vreun fel aceste mențiuni sau să refuze a le lua în considerare.
Toate cele ce preced demonstrează faptul că, în opoziție cu aserțiunile recurentei, în cauză sunt aplicabile prevederile punctului V din anexa nr. 1 OUG nr. 4/2005, teza referitoare la alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective și individuale de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I, împotriva sentinței civile nr. 1079/F din 06 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr- (1888/2009), în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 07.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
TEHNORED//2 ex./13.01.2010.
Jud. fond:,
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
